ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

203 din 13 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 856 din 24

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

2215/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata

B.I.C.

, la 7 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă, de la 10

februarie 2005, la zi.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a

condamnat pe inculpatul

N.I.

, la

3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă, de la 10

februarie 2005, la zi.

A obligat pe inculpat în solidar,

iar pe inculpatul N.I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente N.A. la

plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă P.M.

A obligat pe inculpatul N.I. în

solidar cu partea responsabilă civilmente N.A. la 2.000.000 lei cheltuieli

judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu de 400.000 lei s-au avansat

din fondul Ministerului Justiției.

A fost obligată inculpata B.I.C. la

2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu de

400.000 lei a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că inculpata B.I.,

în vârstă de 20 ani, trăia în concubinaj cu inculpatul N.I. în vârstă de 16

ani. B.I. a dat un anunț în ziar, prin care oferea relații sexuale la

domiciliul clienților, astfel încât, în seara zilei de 12 ianuarie 2005 a fost

contactată telefonic de Z.S., la domiciliul căruia, aceasta mai fusese o dată,

stabilind cu acesta să se întâlnească. Ca de obicei, inculpata a fost însoțită

de inculpatul N.I. Ajungând la blocul în care locuia Z.S., cei doi au observat

că acesta s-a întâlnit cu altă femeie și au urcat împreună în bloc; era vorba

despre partea vătămată P.M., care îl vizita pe Z.S., pentru a-i aduce

medicamente de care acesta avea nevoie.

Crezând că partea vătămată este și

ea prostituată, cei doi inculpați au luat hotărârea să o bată pentru că a luat

clientul inculpatei. Inculpații au așteptat-o în holul blocului, iar când

partea vătămată a coborât cu liftul, inculpata B.I.C. a prins-o de gât, fiind

urmată în lift și de către N.I., care a lovit pe partea vătămată cu palmele și

pumnii. P.M. i-a întrebat cine sunt și ce doresc, iar inculpata i-a spus că i-a

luat clientul. Partea vătămată le-a propus să meargă la Z.S. ca să lămurească

situația, însă inculpații au blocat liftul între etaje și în timp ce inculpata

o ținea pe partea vătămată de gât, inculpatul a sustras din buzunarul cojocului

cu care aceasta era îmbrăcată, un telefon mobil și i-a tras bluza cu care era

îmbrăcată, smulgându-i de la gât, lănțișorul din aur, i-a luat brățara de

argint de la mână și i-a smuls geanta pe care partea vătămată o ținea strânsă.

În tot acest timp, inculpata o ținea de gât și îi adresa cuvinte triviale.

Inculpații au fugit cu bunurile sustrase,

au verificat conținutul genții într-un bloc vecin, au luat cei 400.000 lei, pe

care i-au găsit în geantă, abandonând geanta în scara respectivului bloc.

Partea vătămată a urcat la locuința

martorului Z.S., i-a povestit ce s-a întâmplat și martorul a bănuit că este

vorba despre inculpată, astfel încât a oferit toate informațiile poliției,

inculpații fiind depistați, în urma acestor informații.

Între timp, cei doi inculpați au

vândut lănțișorul din aur cu suma de 500.000 lei numitului B.C. care lucra la o

casă de amanet, iar telefonul mobil l-au vândut în Piața Big-Berceni, numitului

B.V., cu suma de 600.000 lei.

Bunurile sustrase nu au mai putut fi

recuperate deoarece lănțișorul din aur a fost topit și, ulterior, folosit la

confecționarea altor bijuterii, iar telefonul a fost înstrăinat unei persoane

necunoscute.

Partea vătămată s-a constituit parte

civilă cu suma de 5.000.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor

sustrase.

În cursul urmăririi penale,

inculpații au recunoscut săvârșirea faptei în mod constant, iar în fața

instanței au dat declarații contradictorii, fiind evidentă intenția

inculpatului N.I. de a atenua răspunderea inculpatei.

Astfel, dacă în cursul urmăririi

penale cei doi au declarat că au hotărât împreună să o bată pe P.M., că inculpatul

a lovit-o, în timp ce B.I.C. o ținea pe partea vătămată și apoi inculpatul i-a

sustras bunurile; în fața instanței, inculpata B.I.C. a susținut că a hotărât

împreună cu N.I. să o bată pe femeia despre care a crezut că este prostituată,

că numai N.I. a lovit-o, iar partea vătămată a căzut, astfel încât a încercat

să o susțină, fără să intenționeze să o imobilizeze sau să o lovească și

inculpatul i-a sustras bunurile, fără să aibă o înțelegere prealabilă, în acest

sens.

În drept, fapta inculpaților B.I.C.

și N.I. care, împreună, în timpul nopții și într-un loc public, au imobilizat,

respectiv au lovit partea vătămată P.M. și au sustras bunuri în valoare de

5.000.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen.

Din punct de vedere al laturii

obiective, s-a constatat că fiecare dintre inculpați a comis una din acțiunile

ce constituie elementul material al infracțiunii de tâlhărie, căci B.I.C. a ținut

partea vătămată, imobilizând-o, în timp ce inculpatul N.I. a lovit-o și, apoi,

i-a sustras bunurile.

Din punct de vedere al laturii

subiective, s-a reținut că ambii inculpați au acționat cu intenție directă.

Chiar dacă intenția inițială a fost numai de a aplica o corecție părții

vătămate, hotărârea de a sustrage bunurile a apărut în mod spontan, acțiunea de

sustragere fiind asumată de cei doi inculpați, care au prevăzut și urmărit

producerea rezultatului socialmente periculos. Atitudinea subiectivă a

inculpaților este pusă în evidență atât de modul în care s-au manifestat față de

partea vătămată, cât și de maniera în care s-au comportat după sustragerea

bunurilor; inculpații au fugit împreună, au verificat conținutul genții și

apoi, tot împreună, au vândut bunurile și au cheltuit banii pe care i-au

obținut în acest fel.

La individualizarea pedepselor,

tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii,

relevat de împrejurările și modul concret de comitere a faptei, sens în care

trebuie precizat că mobilul infracțiunii a fost răzbunarea, inculpații crezând

că partea vătămată, a luat clientul numitei B.I.C. Ioana, astfel încât

intenționau „să-i dea o lecție”, așa cum au relatat cei doi inculpați.

Pe de altă parte, tribunalul a

reținut că inculpații au premeditat comiterea faptei și s-au manifest deosebit

de violent, că aceștia se drogau și în ciuda diferenței de vârstă și a faptului

că N.I. o însoțea când aceasta se deplasa la domiciliul așa-zișilor clienți,

ceea ce pune în evidență lipsa de moralitate a celor doi. În plus, inculpata

este mama unui copil care se află în grija bunicii materne, B.I.C. afirmând că

mama sa nu-i permite să se ocupe de copil datorită faptului că se droghează și

se prostituează.

Față de cele reținute, tribunalul a

considerat că pentru reeducarea inculpatului minor nu este suficientă aplicarea

unei măsuri educative, reținând, în acest sens, și faptul că inculpatul nu este

școlarizat, iar mama acestuia nu mai are nici o autoritate asupra sa și nu

prezintă garanții morale suficiente pentru a putea influența reeducarea

minorului, în condițiile în care tolerează relația de concubinaj a fiului său

minor cu o persoană adultă, astfel încât este necesară aplicarea pedepsei

închisorii.

Pentru aceleași motive, cu toate că

inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, tribunalul a apreciat că nu

se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C.

pen.; nu există temei nici pentru reținerea circumstanței atenuante, căci, așa

cum s-a reținut, inculpații nu au avut o atitudine constantă de sinceritate,

modificându-și declarațiile în cursul cercetării judecătorești.

Lipsa antecedentelor penale și

atitudinea sinceră manifestată de inculpați în cursul urmăririi penale a fost

avută în vedere la individualizarea pedepselor, determinând reducerea acestora

până la minimul special prevăzut de lege.

Cei doi inculpați au fost cercetați

și ulterior judecați în stare de arest preventiv, această măsură fiind

prevăzută până la sesizarea instanței și ulterior menținută de instanța de

judecată, cu respectarea dispozițiilor legale.

În ceea ce privește latura civilă a

cauzei, s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de

5.000.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite,

iar inculpații au fost de acord să o despăgubească.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 811/

A din 25 octombrie 2005, a admis apelul declarat de inculpata B.I.C. împotriva

sentinței penale nr. 856 din 24 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală.

A desființat, în parte, sentința și

rejudecând, a reținut în favoarea apelantei dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C.

pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., reducând pedeapsa aplicată la 3 ani

închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul N.I. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut starea de arest a ambilor

inculpați și le-a computat prevenția de la 10 februarie 2005, la zi.

S-a dispus ca onorariu de apărător

oficiu pentru inculpata B.I.C. în sumă de 100 lei să se achite din fondul

Ministerului Justiției.

A obligat pe inculpatul N.I., la 150

lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu apărător oficiu se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Instanța a reținut că pedeapsa de 7

ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei B.I.C. este prea mare, în raport

de contribuția acesteia la comiterea infracțiunii și de circumstanțele sale

personale, motive pentru care, se va constata că apelul acesteia este întemeiat

și va fi admis, reducându-se pedeapsa.

În ce privește însă, apelul

inculpatului N.I., se va constata că este neîntemeiat.

Pedeapsa aplicată acestui inculpat

este bine individualizată corespunzând prevederilor art. 72 C. pen., gravității

faptei comise, el fiind cel care a lovit pe partea vătămată, dând dovadă de

violență și agresivitate, circumstanțelor personale ale sale, faptului că nu

este școlarizat și nu mai ascultă de mama sa, obținând venituri din activitatea

de prostituție exercitată de coinculpata B.I.C.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul N.I., criticând-o pentru netemeinicie,

constând în faptul că, deși s-au constatat în favoarea sa circumstanțe

atenuante, nu li s-a dat eficiență juridică necesară, aplicându-i-se o pedeapsă

prea aspră.

În subsidiar, recurentul a

solicitat, în temeiul art. 110

1

C. pen., suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Recursul este nefondat.

Din analiza probelor dosarului,

rezultă indubitabil că, în ce-l privește, instanța de fond ca și cea de apel,

care a menținut hotărârea fondului, au făcut o corectă individualizare, ținând

seama de periculozitatea sa deosebită, care, prin ce a făcut, s-a manifestat ca

un infractor periculos, violent iar în viața socială, pentru a-și procura bani,

nu a ezitat, să-și folosească concubina majoră, în obținerea de bani, din

practicarea prostituției.

Conduita recurentului, lipsa sa de

scrupule în folosirea violenței, dar și a altor mijloace ilicite pentru

obținerea de bani sau alte mijloace materiale fac să nu existe garanția

reeducării inculpatului, fără privarea de libertate, încât, netemeinică apare

și solicitarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Față cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei nr.

811/ A din 25 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat și să-l respingă, ca

atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând,

astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive, de la 10 februarie 2005, la 13

ianuarie 2006.

A fost văzută și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat,

desemnat pentru apărarea din oficiu.