ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 203/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 203 din 13 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 856 din 24 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 2215/2005, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata B.I.C. , la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă, de la 10 februarie 2005, la zi. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul N.I.

, la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă, de la 10 februarie 2005, la zi. A obligat pe inculpat în solidar, iar pe inculpatul N.I. în solidar și cu partea responsabilă civilmente N.A. la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă P.M. A obligat pe inculpatul N.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente N.A. la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu de 400.000 lei s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. A fost obligată inculpata B.I.C.

la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu de 400.000 lei a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că inculpata B.I., în vârstă de 20 ani, trăia în concubinaj cu inculpatul N.I. în vârstă de 16 ani. B.I. a dat un anunț în ziar, prin care oferea relații sexuale la domiciliul clienților, astfel încât, în seara zilei de 12 ianuarie 2005 a fost contactată telefonic de Z.S., la domiciliul căruia, aceasta mai fusese o dată, stabilind cu acesta să se întâlnească. Ca de obicei, inculpata a fost însoțită de inculpatul N.I. Ajungând la blocul în care locuia Z.S., cei doi au observat că acesta s-a întâlnit cu altă femeie și au urcat împreună în bloc; era vorba despre partea vătămată P.M., care îl vizita pe Z.S., pentru a-i aduce medicamente de care acesta avea nevoie.

Crezând că partea vătămată este și ea prostituată, cei doi inculpați au luat hotărârea să o bată pentru că a luat clientul inculpatei. Inculpații au așteptat-o în holul blocului, iar când partea vătămată a coborât cu liftul, inculpata B.I.C. a prins-o de gât, fiind urmată în lift și de către N.I., care a lovit pe partea vătămată cu palmele și pumnii. P.M. i-a întrebat cine sunt și ce doresc, iar inculpata i-a spus că i-a luat clientul. Partea vătămată le-a propus să meargă la Z.S. ca să lămurească situația, însă inculpații au blocat liftul între etaje și în timp ce inculpata o ținea pe partea vătămată de gât, inculpatul a sustras din buzunarul cojocului cu care aceasta era îmbrăcată, un telefon mobil și i-a tras bluza cu care era îmbrăcată, smulgându-i de la gât, lănțișorul din aur, i-a luat brățara de argint de la mână și i-a smuls geanta pe care partea vătămată o ținea strânsă.

În tot acest timp, inculpata o ținea de gât și îi adresa cuvinte triviale. Inculpații au fugit cu bunurile sustrase, au verificat conținutul genții într-un bloc vecin, au luat cei 400.000 lei, pe care i-au găsit în geantă, abandonând geanta în scara respectivului bloc. Partea vătămată a urcat la locuința martorului Z.S., i-a povestit ce s-a întâmplat și martorul a bănuit că este vorba despre inculpată, astfel încât a oferit toate informațiile poliției, inculpații fiind depistați, în urma acestor informații. Între timp, cei doi inculpați au vândut lănțișorul din aur cu suma de 500.000 lei numitului B.C. care lucra la o casă de amanet, iar telefonul mobil l-au vândut în Piața Big-Berceni, numitului B.V., cu suma de 600.000 lei.

Bunurile sustrase nu au mai putut fi recuperate deoarece lănțișorul din aur a fost topit și, ulterior, folosit la confecționarea altor bijuterii, iar telefonul a fost înstrăinat unei persoane necunoscute. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase. În cursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei în mod constant, iar în fața instanței au dat declarații contradictorii, fiind evidentă intenția inculpatului N.I. de a atenua răspunderea inculpatei. Astfel, dacă în cursul urmăririi penale cei doi au declarat că au hotărât împreună să o bată pe P.M., că inculpatul a lovit-o, în timp ce B.I.C. o ținea pe partea vătămată și apoi inculpatul i-a sustras bunurile; în fața instanței, inculpata B.I.C.

a susținut că a hotărât împreună cu N.I. să o bată pe femeia despre care a crezut că este prostituată, că numai N.I. a lovit-o, iar partea vătămată a căzut, astfel încât a încercat să o susțină, fără să intenționeze să o imobilizeze sau să o lovească și inculpatul i-a sustras bunurile, fără să aibă o înțelegere prealabilă, în acest sens. În drept, fapta inculpaților B.I.C. și N.I. care, împreună, în timpul nopții și într-un loc public, au imobilizat, respectiv au lovit partea vătămată P.M. și au sustras bunuri în valoare de 5.000.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Din punct de vedere al laturii obiective, s-a constatat că fiecare dintre inculpați a comis una din acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii de tâlhărie, căci B.I.C.

a ținut partea vătămată, imobilizând-o, în timp ce inculpatul N.I. a lovit-o și, apoi, i-a sustras bunurile. Din punct de vedere al laturii subiective, s-a reținut că ambii inculpați au acționat cu intenție directă. Chiar dacă intenția inițială a fost numai de a aplica o corecție părții vătămate, hotărârea de a sustrage bunurile a apărut în mod spontan, acțiunea de sustragere fiind asumată de cei doi inculpați, care au prevăzut și urmărit producerea rezultatului socialmente periculos. Atitudinea subiectivă a inculpaților este pusă în evidență atât de modul în care s-au manifestat față de partea vătămată, cât și de maniera în care s-au comportat după sustragerea bunurilor; inculpații au fugit împreună, au verificat conținutul genții și apoi, tot împreună, au vândut bunurile și au cheltuit banii pe care i-au obținut în acest fel.

La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, relevat de împrejurările și modul concret de comitere a faptei, sens în care trebuie precizat că mobilul infracțiunii a fost răzbunarea, inculpații crezând că partea vătămată, a luat clientul numitei B.I.C. Ioana, astfel încât intenționau „să-i dea o lecție”, așa cum au relatat cei doi inculpați. Pe de altă parte, tribunalul a reținut că inculpații au premeditat comiterea faptei și s-au manifest deosebit de violent, că aceștia se drogau și în ciuda diferenței de vârstă și a faptului că N.I. o însoțea când aceasta se deplasa la domiciliul așa-zișilor clienți, ceea ce pune în evidență lipsa de moralitate a celor doi.

În plus, inculpata este mama unui copil care se află în grija bunicii materne, B.I.C. afirmând că mama sa nu-i permite să se ocupe de copil datorită faptului că se droghează și se prostituează. Față de cele reținute, tribunalul a considerat că pentru reeducarea inculpatului minor nu este suficientă aplicarea unei măsuri educative, reținând, în acest sens, și faptul că inculpatul nu este școlarizat, iar mama acestuia nu mai are nici o autoritate asupra sa și nu prezintă garanții morale suficiente pentru a putea influența reeducarea minorului, în condițiile în care tolerează relația de concubinaj a fiului său minor cu o persoană adultă, astfel încât este necesară aplicarea pedepsei închisorii.

Pentru aceleași motive, cu toate că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, tribunalul a apreciat că nu se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.; nu există temei nici pentru reținerea circumstanței atenuante, căci, așa cum s-a reținut, inculpații nu au avut o atitudine constantă de sinceritate, modificându-și declarațiile în cursul cercetării judecătorești. Lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră manifestată de inculpați în cursul urmăririi penale a fost avută în vedere la individualizarea pedepselor, determinând reducerea acestora până la minimul special prevăzut de lege. Cei doi inculpați au fost cercetați și ulterior judecați în stare de arest preventiv, această măsură fiind prevăzută până la sesizarea instanței și ulterior menținută de instanța de judecată, cu respectarea dispozițiilor legale.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite, iar inculpații au fost de acord să o despăgubească. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 811/ A din 25 octombrie 2005, a admis apelul declarat de inculpata B.I.C. împotriva sentinței penale nr. 856 din 24 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A desființat, în parte, sentința și rejudecând, a reținut în favoarea apelantei dispozițiile art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., reducând pedeapsa aplicată la 3 ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.I. împotriva aceleiași sentințe. A menținut starea de arest a ambilor inculpați și le-a computat prevenția de la 10 februarie 2005, la zi. S-a dispus ca onorariu de apărător oficiu pentru inculpata B.I.C. în sumă de 100 lei să se achite din fondul Ministerului Justiției. A obligat pe inculpatul N.I., la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu apărător oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Instanța a reținut că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei B.I.C. este prea mare, în raport de contribuția acesteia la comiterea infracțiunii și de circumstanțele sale personale, motive pentru care, se va constata că apelul acesteia este întemeiat și va fi admis, reducându-se pedeapsa.

În ce privește însă, apelul inculpatului N.I., se va constata că este neîntemeiat. Pedeapsa aplicată acestui inculpat este bine individualizată corespunzând prevederilor art. 72 C. pen., gravității faptei comise, el fiind cel care a lovit pe partea vătămată, dând dovadă de violență și agresivitate, circumstanțelor personale ale sale, faptului că nu este școlarizat și nu mai ascultă de mama sa, obținând venituri din activitatea de prostituție exercitată de coinculpata B.I.C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.I., criticând-o pentru netemeinicie, constând în faptul că, deși s-au constatat în favoarea sa circumstanțe atenuante, nu li s-a dat eficiență juridică necesară, aplicându-i-se o pedeapsă prea aspră.

În subsidiar, recurentul a solicitat, în temeiul art. 110 1 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei. Recursul este nefondat. Din analiza probelor dosarului, rezultă indubitabil că, în ce-l privește, instanța de fond ca și cea de apel, care a menținut hotărârea fondului, au făcut o corectă individualizare, ținând seama de periculozitatea sa deosebită, care, prin ce a făcut, s-a manifestat ca un infractor periculos, violent iar în viața socială, pentru a-și procura bani, nu a ezitat, să-și folosească concubina majoră, în obținerea de bani, din practicarea prostituției. Conduita recurentului, lipsa sa de scrupule în folosirea violenței, dar și a altor mijloace ilicite pentru obținerea de bani sau alte mijloace materiale fac să nu existe garanția reeducării inculpatului, fără privarea de libertate, încât, netemeinică apare și solicitarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Față cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei nr. 811/ A din 25 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, de la 10 februarie 2005, la 13 ianuarie 2006. A fost văzută și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, desemnat pentru apărarea din oficiu.