ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.02.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2017

HOTĂRÂRE
01.02.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății prin Ministrul Sănătății următoarele:

- anularea Ordinului nr. 34 din 9 ianuarie 2014 al Ministrului Sănătății pentru modificarea Ordinului Ministrului Sănătății, interimar, nr. 1446/2009 privind înființarea Comisiei Naționale de Etică și aprobarea componenței acesteia, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 21/13.01.2014;

- obligarea pârâtului Ministerul Sănătății, prin Ministrul Sănătății să emită Ordin pentru modificarea componenței Comisiei Naționale de Etică, conform Deciziei nr. 1 din 10 decembrie 2013 a Comisiei Naționale de Etică, înregistrată la Ministerul Sănătății cu nr. 76807 la data de 13.12.2013.

Prin Sentința civilă nr. 3335 din 08 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de A., în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A. solicitând casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 din C. proc. civ. și a cuprins, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv, a respins nelegal proba cu dovezile privind respectarea procedurii prevăzute de lege pentru emiterea ordinului contestat, înscrisuri deținute de Ministerul Sănătății, precum și proba cu interogatoriu, solicitată în același sens [art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.].

- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, nefiind analizate criticile privind nerespectarea de către pârât a procedurii de emitere a ordinului contestat [art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.].

- hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.], sub aspectul nerespectării tratatelor internaționale, normelor comunitare privind organizarea și activitatea Comisiei Naționale de Etică, fiind indicate în acest sens Declarația de la Helsinki 1964 privind Principiile etice pentru Cercetarea Medicală ce implică Subiecți Umani - paragraful 23; Protocolul adițional la Convenția privind drepturile omului și biomedicina, cu privire la cercetarea biomedicală, Capitolul III - Comitetul de Etică; Ordinul MS nr. 903/2006 privind transpunerea Directivei 2005/28/EC, paragraf III.2. COMISIILE DE ETICA, art. 17,18 și Ordinul MS nr. 904/2006 privind transpunerea Directivei 2001/20/EC, cap. VIII Comisia de Etică, art. 21 lit. k), 23 lit. a), art. 28, art. 29 și art. 32.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin Încheierea de ședință din 01.11.2016, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Nu se poate reține critica adusă sentinței de către recurentul-reclamant, în sensul că instanța de fond ar fi respins în mod nelegal proba cu dovezile privind respectarea procedurii prevăzute de lege pentru emiterea ordinului contestat, înscrisuri deținute de Ministerul Sănătății și proba cu interogatoriu, aspecte invocate de recurent în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 29.09.2014, curtea de apel a respins proba cu interogatoriul pârâtului Ministrul Sănătății și emiterea unei adrese către pârât, reținând că aspectele ce tind a fi dovedite prin interogatoriul pârâtului nu sunt utile, pertinente și necesare soluționării prezentei cauze, acestea putând fi dovedite cu înscrisuri.

Înalta Curte apreciază că instanțele sunt suverane în administrarea probelor, putând să aprecieze asupra necesității și utilității oricărei probe și să respingă motivat administrarea unor probe care nu sunt necesare și utile cauzei.

Respingerea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriu nu poate fi obiect al unor critici de nelegalitate, întrucât reprezintă o chestiune ce ține de aprecierea instanței de fond; numai în mod indirect, instanța de recurs, în contextul unei eventuale constatări a nelămuririi pe deplin a situației de fapt a cauzei pe care se bazează soluția recurată, ar putea decide chiar în sensul necesității administrării unor probe în rejudecare [conform celor prevăzute de art. 501 alin. (1) din C. proc. civ.].

Verificând hotărârea recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanța constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speță fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății, când a concluzionat că nu pot fi reținute susținerile reclamantului în sensul că ordinul atacat este nelegal deoarece încalcă legislația comunitară și nici susținerile referitoare la nerespectarea procedurii de aprobare a acestui act normativ.

Înalta Curte apreciază că prima instanță nu a pronunțat o hotărâre contradictorie și a arătat în considerente înscrisurile și actele normative avute în vedere la pronunțarea sentinței, permițând exercitarea controlului judiciar.

În ceea ce privește criticile subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu face altceva decât să reia, în mare parte, criticile de nelegalitate expuse în cererea de chemare în judecată, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Recurenta-reclamantă a susținut că, în mod greșit, prima instanța a preluat fără analiza proprie, susținerile eronate ale pârâtului în sensul că sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 877/2013 care modifică Statutul Academiei de Științe Medicale (ASM) în condițiile în care acest act normativ nu reglementează activitatea Comisiei Naționale de Etică (CNE), făcându-se o gravă confuzie între Comisia Națională de Etică - organism independent și Comisia Națională de Bioetică înființată în cadrul Adunării generale a ASM (în subordinea ASM).

Prin Ordinul contestat nr. 34/2014 a fost modificat Ordinul ministrului sănătății, interimar, nr. 1446/2009 privind înființarea Comisiei Naționale de Etică și aprobarea componenței acesteia.

Modificările au vizat schimbarea denumirii Comisiei Naționale de Etică în Comisia Națională de Bioetică a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale și schimbarea componenței acestei Comisii.

Analizând documentația ce a stat la baza emiterii Ordinului nr. 34/2014 prin care a fost modificat OMS nr. 1446/2009 se observă că Ordinul contestat a fost emis în condițiile în care a fost emis și Ordinul anterior cu nr. 1446/2009. La adoptarea ordinului s-a solicitat Academiei de Științe Medicale, conform Regulamentului existent, să facă propuneri în Adunarea Generală privind membrii academicieni care să constituie CNE, propuneri înaintate ministerului prin adresele nr. 343 și nr. 353/2013 ale Academiei de Științe Medicale.

Fără a se relua motivarea instanței de fond, se constată că, în mod corect, prima instanță a reținut că modificarea titulaturii comisiei nu reprezintă o încălcare a unor Directive europene și nici a OMS nr. 904/2006 pentru aprobarea normelor referitoare la implementarea regulilor de bună practică în desfășurarea studiilor clinice efectuate cu medicament de uz uman, întrucât ordinul invocat la art. 28 precizează că, în vederea punerii în practică a studiilor clinice vor fi înființate Comisii de Etică fără a distinge în ceea ce privește titulatura acesteia, iar în ceea ce privește componența comisiei, OMS nr. 1446/2009 prevede că acest organism este constituit din profesioniști în domeniul sănătății și din membrii care nu sunt medici, fără a preciza dacă acești profesioniști trebuie să fie obligatoriu medici.

Susținerile referitoare la perturbarea activității Comisiei de la data publicării Ordinului atacat țin de managementul instituției și nu pot fi avute în vedere din perspectiva analizei legalității actului administrativ contestat.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 3335 din 08 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 februarie 2017.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-09-30
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2957/2015
Decizia nr. 2957/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea formulată reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pâr
ÎCCJ 2020-07-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3608/2020
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ
ÎCCJ 2019-03-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1492/2019
pârâtul Ministerul Sănătății, ca nefondată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 822 din 11 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat r
ÎCCJ 2021-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3521/2021
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01.02.2018 pe rolul Curții de Apel B
ÎCCJ 2022-05-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2846/2022
Ședința publică din data de 19 mai 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A
Sursă