ÎCCJ, Decizia nr. 7/2018

Prin Încheierea din 4 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a dispus următoarele:

- admite cererea formulată de recurenta A. și sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) în ceea ce privește sintagma "se poate exercita recurs" și alin. (5) din Legea nr. 317/2004, corelat cu art. 483 alin. (3) și art. 492 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.

- respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurenta A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (2) și (3), art. 66 alin. (2), art. 70 alin. (1) și art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

Pentru a pronunța soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (2) și (3), art. 66 alin. (2), art. 70 alin. (1) și art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, instanța a reținut considerentele arătate în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, având în vedere obiectul de reglementare al dispozițiilor legale criticate, ce vizează organizarea Inspecției Judiciare și statutul inspectorilor judiciari și ținând cont de natura concluziilor scrise, ca act de procedură în economia cauzei, cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, instanța a constatat că această excepție nu are relevanță în dezlegarea chestiunilor supuse examinării pe calea celor două recursuri deduse judecății în speță.

Inspectorul șef adjunct are calitatea de înlocuitor de drept al inspectorului șef, conform art. 69 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 317/2004, dar atribuțiile administrative exercitate în această calitate nu echivalează cu cele de inspecție propriu-zisă efectuate în cadrul procedurii disciplinare.

Împotriva încheierii menționate la pct. 1 a declarat recurs autoarea excepției de neconstituționalitate, A., exclusiv în ceea ce privește respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 65 alin. (2) și (3), art. 66 alin. (2), art. 70 alin. (1) și art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, în măsura în care se interpretează că un inspector judiciar (inclusiv cu funcții de conducere) care este procuror poate să efectueze un act într-o procedură disciplinară privind un judecător. Recurenta solicită admiterea în tot a recursului, casarea în parte a încheierii recurate și sesizarea Curții Constituționale și cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor respective, în măsura în care se interpretează că un inspector judiciar (inclusiv cu funcții de conducere) care este procuror poate să efectueze un act într-o procedură disciplinară privind un judecător.

În fapt, recurenta arată că, în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, intimata Inspecția Judiciară a depus la dosar, pentru termenul din 13.11.2017, concluzii scrise, semnate de adjunctul inspectorului-șef, care este procuror, în sensul admiterii recursului declarat de intimata Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 22J din 31.10.2016 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, prin care s-a constatat nulitatea acțiunii disciplinare exercitate de intimata Inspecția Judiciară împotriva recurentei - autoare a excepției de neconstituționalitate.

La 20.11.2017, pentru termenul din 04.12.2017, recurenta - autoare a excepției de neconstituționalitate a ridicat în scris excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (2) și (3), art. 66 alin. (2), art. 70 alin. (1) și art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

În drept, se arată că excepția de neconstituționalitate îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 144 lit. d) din Constituție, de art. 10 alin. (2) și art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și de jurisprudența Curții Constituționale, și anume: excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții dintr-o lege; excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții care au legătură cu soluționarea cauzei; excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituționale;

excepția de neconstituționalitate este ridicată în cursul unui proces judiciar, în orice fază a acestuia; excepția de neconstituționalitate este ridicată de una dintre părțile procesului; excepția de neconstituționalitate este ridicată în fața unei instanțe judecătorești; excepția de neconstituționalitate este făcută în scris și este motivată.

Condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei a normelor juridice vizate de excepția de neconstituționalitate este îndeplinită pentru toate dispozițiile legislative criticate. Astfel, recurenta - autoare a excepției de neconstituționalitate era parte într-o procedură disciplinară îndreptată împotriva sa, ca judecător, în fază de recurs, în care admiterea recursului Inspecției Judiciare împotriva hotărârii de primă instanță de nesancționare și sancționarea sa disciplinară au fost cerute în scris de Inspecția Judiciară, reprezentată de adjunctul inspectorului-șef, care este procuror.

Având în vedere faptul că, în dezvoltarea motivului de neconstituționalitate, s-a solicitat declararea neconstituționalității dispozițiilor legislative într-o anumită interpretare, recurenta - autoare a excepției de neconstituționalitate arată că, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a considerat admisibile și a soluționat pe fond (uneori prin admitere) excepții de neconstituționalitate prin care se solicită declararea neconstituționalității unei anumite dispoziții legislative, într-o anumită interpretare a acesteia (e.g.: Decizia nr. 459/16.09.2014). Nu este vorba, prin urmare, nici de o cerere de interpretare a normelor legislative (atribut al instanțelor judecătorești), nici de o excepție de neconstituționalitate care ar purta asupra mai multor texte legislative, dintre care fiecare luat izolat să fie constituțional, dar interpretarea lor cumulată să ducă la o soluție legislativă neconstituțională, deci excepția de neconstituționalitate este admisibilă și sub acest aspect.

Fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate, instanța judecătorească în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate avea obligația sesizării Curții Constituționale, singura competentă să statueze asupra temeiniciei acesteia. Refuzul sesizării Curții Constituționale și respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate reprezintă o soluție nelegală.

Prin încheierea recurată nu se contestă susținerea în fapt a autoarei excepției de neconstituționalitate, în sensul că semnarea concluziilor scrise depuse la dosar de intimata Inspecția Judiciară s-a făcut de adjunctul inspectorului-șef, care este procuror.

Instanța a refuzat însă sesizarea Curții Constituționale pe motivul că textele legale criticate nu ar avea legătură cu soluționarea cauzei, întrucât concluziile scrise sunt act de procedură, iar semnarea lor nu echivalează cu actele de inspecție propriu-zisă efectuate în cursul procedurii disciplinare.

Soluția conținută în încheierea recurată este nelegală, excepția de neconstituționalitate îndeplinind condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, și anume să vizeze dispoziții normative care au legătură cu soluționarea cauzei.

Textele legale criticate nu se aplică exclusiv în procedura disciplinară a inspecției propriu-zise, așa cum nelegal a reținut instanța prin încheierea recurată, ci sunt aplicabile tuturor actelor efectuate de inspectorii judiciari (inclusiv de cei care au funcții de conducere) în exercitarea atribuțiilor lor în materie disciplinară (atribuții care nu se reduc doar la efectuarea inspecției propriu-zise).

Astfel, Inspecția Judiciară, prin inspectorii judiciari (inclusiv cei cu funcții de conducere, care avizează, aprobă etc.), are două tipuri de atribuții în materia disciplinară privind magistrații: - efectuează verificările disciplinare prealabile, dispune începerea cercetării disciplinare, efectuează cercetarea disciplinară, dispune clasarea, dispune exercitarea acțiunii disciplinare (toate aceste activități se subsumează categoriei denumite în încheierea recurată inspecție propriu-zisă); - exercită acțiunea disciplinară în prima instanță în fața secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, declară calea de atac a recursului, susține acțiunea disciplinară în recurs în fața Completului de 5 judecători civil al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, așa cum atribuțiile procurorului nu se exercită doar în faza de urmărire penală, ci și în faza de judecată (unde exercită acțiunea penală), și atribuțiile Inspecției Judiciare se exercită atât în faza prealabilă judecății disciplinare (verificarea și cercetarea disciplinară), cât și în faza judecății disciplinare (în primă instanță și în recurs, când se exercită acțiunea disciplinară).

Afectarea independenței și inamovibilității judecătorului (consacrate constituțional) - chestiune de fond în excepția de neconstituționalitate - poate avea deci loc, din partea Inspecției Judiciare, nu doar în ceea ce privește activitatea de inspecție propriu-zisă (cum o denumește încheierea recurată), adică în faza verificărilor și cercetării disciplinare, ci și - sau mai ales (ca urmare a efectelor potențiale) - în faza judecății disciplinare (de primă instanță și de recurs), când Inspecția Judiciară exercită acțiunea disciplinară și solicită aplicarea unei sancțiuni disciplinare unui judecător.

Prin concluziile scrise ale Inspecției Judiciare depuse în fața instanței disciplinare de recurs în prezenta cauză s-a solicitat admiterea recursului declarat de Inspecția Judiciară împotriva hotărârii de "achitare" disciplinară pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, cu consecința sancționării disciplinare a judecătoarei care este parte în prezenta cauză.

Indiferent deci care este natura procesuală a concluziilor scrise, cererile conținute în respectivul act de procedură tind la aplicarea unei sancțiuni disciplinare unui judecător. Cum respectivele concluzii scrise reprezintă voința juridică a semnatarului lor, adică a adjunctului inspectorului șef, care este procuror, rezultă că un procuror este cel care își manifestă o voință juridică instituțională în vederea sancționării disciplinare a unui judecător, ceea ce afectează independența și inamovibilitatea judecătorului, iar textele legale invocate sunt aplicabile în cauză, deci sunt susceptibile de a forma obiectul unei excepții de neconstituționalitate.

În consecință, se susține că excepția de neconstituționalitate ridicată are legătură cu soluționarea cauzei, astfel că respingerea ei ca inadmisibilă este nelegală.

Intimatele Asociația Magistraților din România și Inspecția Judiciară nu au depus întâmpinare.

În raport cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și având în vedere fizionomia juridică proprie a căii de atac exercitate în cauză, în sensul considerentelor de la pct. 21 - 22 din Decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din perspectiva criticilor formulate de recurentă referitoare la existența legăturii de cauzalitate dintre dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Dispozițiile din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate sunt următoarele:

"Art. 65 - […]

(2) Inspecția Judiciară este condusă de un inspector-șef, ajutat de un inspector-șef adjunct, numiți prin concurs organizat de Consiliul Superior al Magistraturii.

(3) Inspecția Judiciară acționează potrivit principiului independenței operaționale, îndeplinind, prin inspectori judiciari numiți în condițiile legii, atribuții de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate.

Art. 66. - […]

(2) Aparatul propriu al Inspecției Judiciare este organizat în direcții, servicii și birouri. În cadrul aparatului propriu al Inspecției Judiciare funcționează inspectori judiciari, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, funcționari publici și personal contractual.

Art. 70. - […]

(1) Inspectorii din cadrul Inspecției Judiciare sunt numiți în funcție de către inspectorul-șef, în urma unui concurs, pentru un mandat de 6 ani, dintre judecătorii și procurorii care au o vechime de cel puțin 8 ani în magistratură, care au cel puțin grad de tribunal sau parchet de pe lângă tribunal și au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare.

Art. 72. -[…]

(2) Inspectorii judiciari nu pot efectua cercetarea disciplinară sau orice alte lucrări care privesc judecători sau procurori din cadrul instanțelor ori parchetelor unde inspectorul a funcționat. În acest caz, dosarul se repartizează altui inspector judiciar, în mod aleatoriu, cu respectarea dispozițiilor art. 73."

Așa cum în mod corect s-a reținut în hotărârea atacată, dispozițiile criticate din perspectiva constituționalității reglementează organizarea Inspecției Judiciare și statutul inspectorilor judiciari, chestiuni care nu sunt supuse examinării în cadrul litigiului disciplinar ce formează obiectul Dosarului nr. x/2017.

Condiția legăturii de cauzalitate dintre dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei este argumentată de recurentă - autoarea excepției prin raportare la faptul că, la dosarul cauzei, Inspecția Judiciară a depus concluzii scrise semnate de inspectorul-șef adjunct, care are calitatea de procuror.

Însă, în litigiul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, nici în cuprinsul hotărârii pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii și nici în recursurile declarate de A. și Inspecția Judiciară împotriva acestei hotărâri, nu sunt identificate chestiuni de drept în privința cărora să fie incidente ori a căror soluționare să depindă de constituționalitatea dispozițiilor ce formează obiectul excepției.

Pentru toate considerentele expuse, se constată că este legală și temeinică soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționale a dispozițiilor art. 65 alin. (2) și (3), art. 66 alin. (2), art. 70 alin. (1) și art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 invocată de recurenta A. în Dosarul nr. x/2017, motiv pentru care, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 4 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - NN