ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6184/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1886 din 29 martie 2002 pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul L.S.V. a chemat în judecată pe pârâta L.M.F. pentru a se constata nulitatea căsătoriei încheiate sub nr. 776 521 din 29 aprilie 1995 la ofițerul stării civile al Primăriei Constanța, cu consecința radierii căsătoriei și a revenirii pârâtei la numele avut anterior. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la scurtă vreme după ce a cunoscut-o. La data încheierii căsătoriei nu a avut cunoștință despre faptul că aceasta avea o malformație congenitală de natură a împiedica formarea unei familii normale, împrejurare care, arată reclamantul, i-a fost ascunsă.

După căsătorie, întrucât raportul sexual nu se putea realiza, pârâta i-a cerut sprijinul material pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale. Ulterior, a mai arătat reclamantul, a aflat că întrucât pârâtei îi lipsea cu desăvârșire organul genital își făcuse un transplant. Pârâta a formulat întâmpinare și a invocat prescrierea dreptului la acțiune, în temeiul art. 21 alin. (2) C. fam., față de împrejurarea că intervenția chirurgicală s-a realizat la 9 mai 1995, iar ulterior acestei date raporturile dintre soți au continuat normal, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, întrucât nu a aflat despre boala de care suferă decât după încheierea căsătoriei și, ca urmare a efectuării operației, a redevenit o femeie normală, care poate să întrețină raporturi sexuale firești și să dea naștere la copii.

În ședința publică din 19 aprilie 2002, reclamantul a precizat că motivul de nulitate absolută a căsătoriei nu este expres prevăzut de lege, ci este derivat din dispozițiile art. 1 C. fam., reprezentat de nediferențierea dintre soți sub aspectul sexului. Expertiza medicală efectuată de Institutul Național de Medicină Legală „Prof. dr. Mina Minovici”, la propunerea reclamantului, a avut ca obiective a se stabili compatibilitatea stării fizice a organului genital existent cu funcțiunile firești ale unui organ sexual normal și impactul asupra partenerului în vederea unui raport sexual firesc și, respectiv, a se stabili dacă prin transplantul efectuat activitățile chirurgicale desfășurate constituie crearea unui organ sexual și prezintă funcțiile firești și compatibile partenerului.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1–3, art. 13 și art. 19 C. fam. Prin sentința civilă nr. 1263 din 22 noiembrie 2002, Tribunalul Constanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamantul L.S.V. Pronunțându-se astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția că instanța a fost investită cu o acțiune în constatarea nulității absolute a căsătoriei, motivul de nulitate absolută fiind precizat de reclamant ca fiind nediferențierea de sex între soți. Respingând acțiunea, instanța a reținut cu privire la fondul cauzei că, în speță, nu este vorba de o nediferențiere de sex între soți, acest lucru rezultând din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză.

Potrivit considerentelor sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a stabilit medical că la momentul căsătoriei pârâta suferea de sindromul Rochitanschi–Kuster–Hauser, fiindu-i implantat vagin. Însă la același moment al căsătoriei părților, pârâta prezenta organe genitale externe normale și ovare cu dimensiuni normale, cu posibilitatea procreării, însă în tehnica fertilizării in vitro cu mamă purtătoare. Împrejurarea lipsei congenitale a uterului și a trompelor, se mai arată în raportul de expertiză medico-legală, nu conduce la concluzia că pârâta nu se diferențiază sub aspectul sexului de soțul său, atâta vreme cât, datorită existenței ovarelor, aceasta poate procrea. Împotriva sentinței civile nr. 1263/2002 pronunțată de Tribunalul Constanța, a formulat apel reclamantul L.S.V.

susținând, în esență, că cererea a fost întemeiată pe art. 1, art. 4, art. 5, art. 25, art. 47, art. 52, art. 53–60 C. fam., că instanța nu a admis proba cu martori și cu o contraexpertiză și că expertiza întocmită de Institutul Mina Minovici nu a răspuns obiectivelor cerute de reclamant. În apel s-a dispus trimiterea raportului de expertiză la Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici care concluzionează că având în vedere lipsa uterului și a trompelor uterine, capacitatea de procreare este absentă, că vaginul construit pe cale chirurgicală, în cazul intimatei, poate permite întreținerea unui raport sexual a cărui funcționalitate depinde de acceptul partenerului și că în mod superficial s-a eliberat certificatul prenupțial, care ar fi constatat malformația congenitală a intimatei și ar fi încunoștințat pe recurent despre această situație.

Prin decizia civilă nr. 52/C din 22 mai 2003, Curtea de Apel Constanța admite apelul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1269/2002 a Tribunalului Constanța, pe care o schimbă în tot în sensul că admite acțiunea, constată nulitatea căsătoriei încheiată la 29 aprilie 1995 înregistrată în registrul stării civile sub nr. 954 din 29 aprilie 1995 la Consiliul local Constanța; părțile vor reveni la numele avut anterior căsătoriei. Pentru a se pronunța astfel, având în vedere concluziile medicale ale Comisiei de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici, culpa intimatei, instanța de apel reține culpa intimatei constând în necomunicarea stării sale de sănătate, către pârât, împrejurare care face imposibilă întreținerea relațiilor specifice căsătoriei.

Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs pârâta L.M.F., criticile fiind formulate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 9 și 10 C. proc. civ. Invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că deși reclamantul a solicitat nulitatea căsătoriei pentru nediferențiere de sex (motiv care atrage nulitatea absolută a căsătoriei), instanța de apel cercetează cauza pentru vinovăția soției în ascunderea malformației congenitale (motiv care atrage nulitatea relativă). Criticând decizia instanței de apel pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susține că, deși în prima parte a motivării, respectiv pag. 4 din hotărâre, instanța reține, conform expertizei, că este posibilă desfășurarea unui raport sexual normal, în cea de a doua parte a hotărârii (pag.

5) se stabilește că este imposibilă întreținerea relațiilor firești de natură intimă între parteneri, astfel că hotărârea cuprinde motive contradictorii. Critica vizând nelegalitatea deciziei (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), constă în aceea că instanța de apel menționează temeiul legal al constatării nulității căsătoriei, și că, de fapt, instanța nu putea să pronunțe decât anularea căsătoriei dacă a reținut culpa soției la încheierea căsătoriei. În fine, invocând motivul prevăzut de art.304 pct. 10 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel nu a avut în vedere concluziile expertizei medico-legale, în sensul stabilirii nediferențierii de sex între soți. Recursul este fondat. În ceea ce privește critica pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 6, este de menționat că instanța de apel nu putea cerceta cauza pentru alte motive decât cele invocate în fond.

În ședința publică din 19 aprilie 2002, în fața instanței de fond, reclamantul a precizat că motivul de nulitate absolută a căsătoriei derivă din dispozițiile art. 1 C. fam. și este reprezentat de nediferențierea dintre soți sub aspectul sexului. Având în vedere tocmai acest motiv invocat de reclamant instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și soluția este corectă în acest sens, având în vedere că, fiind vorba de o nulitate absolută, acțiunea este imprescriptibilă. Instanța de apel, însă, schimbând cadrul juridic fixat de reclamant, admite apelul și constată nulitatea căsătoriei, dar nu pentru motivul invocat de reclamant, ci pentru culpa pârâtei constând în necomunicarea stării sale de sănătate către pârât.

Or, conform art. 21 alin. (1) C. fam., acesta din urmă este un motiv de anulare a căsătoriei și nu de nulitate a acesteia și poate fi invocat în termenul de 6 luni prevăzut de acest articol. Instanța nu putea pronunța nulitatea căsătoriei decât pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de lege (art. 19 C. fam.), respectiv pentru cazurile prevăzute de art. 4, art. 5, art. 6, art. 7 lit. a), art. 9 și art. 16 C. fam., dar nici unul nu este aplicabil în cauză. De altfel, în considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel nu se menționează temeiul legal în baza căruia această instanță a pronunțat nulitatea hotărârii dar este de observat că se constată nulitatea absolută (prevăzută de art. 19 C. fam.), dar pentru motivul prevăzut de art. 21 alin. (2) C. fam.

care este de fapt un motiv de nulitate relativă. Cele două temeiuri juridice nu pot coexista, excluzându-se unul pe celălalt. Astfel fiind, este de reținut caracterul nelegal al deciziei pronunțate de instanța de apel, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. găsindu-și incidența în cauză. Critica vizând împrejurarea că hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.) este, de asemenea, fondată. Astfel, este de observat că deși în prima parte a motivării (pagina a patra a deciziei instanței de apel) instanța reține, analizând primul raport de expertiză, că „este posibilă desfășurarea unui raport sexual normal”, în pagina a cincia a aceleiași hotărâri se stabilește că „este imposibilă întreținerea relațiilor firești de natură intimă între parteneri, specifice căsătoriei”.

Instanța de apel reține această imposibilitate ignorând răspunsurile reclamantului la interogatoriu, potrivit cărora „părțile au întreținut raporturi sexuale normale (răspuns întrebarea 3), căsătoria consumându-se și în privința laturii sexuale” (răspuns întrebarea 5). Mai mult, asupra aspectului privind nediferențierea de sex (motiv invocat de reclamant), instanța de apel nici nu s-a pronunțat, neanalizând concluziile expertizei pentru a formula vreun considerent în acest sens, împrejurare de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 304 alin. (10) C. proc. civ. Față de considerentele expuse, se constată că în mod nelegal instanța de apel a reformat sentința, astfel că urmează a se admite recursul, casa decizia atacată și, în fond, a se respinge, ca nefondat, apelul formulat împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta L.M.F. împotriva deciziei nr. 52/c din 22 mai 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, pe care o casează și, în fond, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul L.S.V. împotriva sentinței nr. 1263 din 22 noiembrie 2002 a Tribunalului Constanța, secția civilă, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iulie 2005.