Decizia nr. 554/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — plângere

Obiectul contestației în tergiversare Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 aprilie 2017, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "A." din Promontoriul Oradea a formulat contestație în tergiversarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2016.

Soluția pronunțată asupra contestației în tergiversare Prin încheierea din 2 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația privind tergiversarea procesului, formulată de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "A." din Promontoriul Oradea, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din 2 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat plângere petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "A." din Promontoriul Oradea, solicitând admiterea acesteia și admiterea contestației în tergiversare.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 iunie 2017, intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, iar pe fond a solicitat respingerea pretențiilor formulate de petentă cu privire la cheltuielile de judecată. Intimații Guvernul Român, prin Secretariatul General al Guvernului, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Bihor și Serviciul Român de Informații, reprezentat de Oficiul Juridic A. București, nu au formulat întâmpinări în cauză.

Procedura de soluționare plângerii Prin încheierea de ședință din data de 14 iunie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării plângerii formulate de petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "A." din Promontoriul Oradea, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 14 iunie 2017, a fost dispusă suspendarea judecării plângerii, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 14 iunie 2017 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 14 decembrie 2017. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării plângerii, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,