ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6374/2005

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din 26

ianuarie 2005 a Tribunalului Suceava, inculpatul U.C. a fost condamnat, la un

an închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul R.G.F.

a fost condamnat, la un an închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., și la 3 luni

închisoare, pentru infracțiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 293,

cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a reținut că, la data de 16

septembrie 2003, partea vătămată B.I. se afla într-un compartiment de tren,

împreună cu martorii B.P. și P.I.

Inculpatul R.G.F. s-a așezat în ușa

compartimentului, cu o sticlă în mână, în timp ce U.C. a pătruns în interior și

a cerut o țigară. Cei trei au afirmat că nu au țigări, astfel că, R.G.F. i-a

dat o țigară, pe care a aprins-o, așezându-se pe un scaun. I-a întins țigara

părții vătămate, cerându-i să tragă un fum. Cum aceasta a refuzat, inculpatul U.C.

s-a ridicat și a lovit cu pumnul în gemul compartimentului pentru intimidare.

În momentele următoare partea

vătămată a încercat să iasă pe culoar, însă R.G.F. i-a tăiat calea, iar U.C. a

lovit-o de două ori cu pumnul în față și i-a sustras din buzunarul hainei suma

de 500.000 de lei. Organele de poliție alertate de martori au urcat în stația

Gura Humorului i-au reținut pe inculpați, moment în care R.G.F. și-a declinat o

identitate falsă, afirmând că se numește C.S.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații, invocând că, instanța a comis o eroare gravă de fapt când a reținut

existența infracțiunilor de tâlhărie și respectiv complicitate la tâlhărie, și

că a făcut o greșită aplicare a legii reținând infracțiunea prevăzută de art. 293

C. pen., deoarece inculpatul R.G.F. nu a prezentat acte de identitate false,

afirmând doar oral că are un alt nume decât cel real.

Prin decizia penală nr. 170 din 30

mai 2005, Curtea de Apel Suceava, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul U.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către

stat.

A admis apelul inculpatului R.G.F.,

a desființat parțial sentința, numai în ceea ce-l privește pe acest inculpat,

în sensul că a descontopit pedepsele aplicate și a redus de la 3 luni la 2 luni

închisoare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin.

(1) C. pen., urmând ca, după recontopire, inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de un an închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

- că între inculpați și partea

vătămată conflictul nu a fost contestat, făptuitorii neavând o explicație

plauzibilă pentru pătrunderea în acel compartiment, lovirea și agresarea părții

vătămate, acte dovedite prin probele administrate.

- infracțiunea de fals în

declarații, s-a apreciat că aceasta se consumă în momentul când făptuitorul se

prezintă cu o altă identitate în fața unui organ de stat sau a uneia dintre

unitățile enumerate în art. 145 C. pen., în vederea producerii unei consecințe

juridice, ceea ce s-a dovedit în cauză.

Împotriva deciziei penale nr. 170/2005

a Curții de Apel Suceava au declarat recurs inculpații U.C. și R.G.F.

solicitând, ca și în apel, achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., pentru inculpatul U.C. și în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., pentru inculpatul R.G.F., pentru ambele infracțiuni, apreciind că

nu există complicitate la infracțiunea de tâlhărie întrucât nu s-a dovedit înțelegerea

prealabilă.

Examinând recursurile declarate, sub

aspectul criticilor formulate, a actelor și lucrărilor de la dosar, a

hotărârilor pronunțate în cauză, precum și din oficiu, se constată că

recursurile de față sunt nefondate și se vor respinge, pentru considerentele ce

vor fi expuse.

Din analiza coroborată a materialului

probator, a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit

constatările instanței de fond cu privire la stabilirea vinovăției inculpaților

în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către inculpatul U.C. și respectiv

complicitate la tâlhărie de către inculpatul R.G.F.

Înalta Curte constată că în cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului U.C. care, în data de

16 septembrie 2003, a lovit partea vătămată B.I., într-un compartiment de tren

și i-a sustras din buzunarul hainei suma de 500.000 lei, întrunește atât obiectiv,

cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Totodată, Înalta Curte apreciază că

instanțele anterioare au stabilit în mod corect că activitatea inculpatului R.G.F.,

care, împreună cu inculpatul U.C., s-a așezat în ușa compartimentului, cu o

sticlă în mână, a reprezentat un ajutor dat inculpatului U.C. astfel întrunește

elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de tâlhărie.

Referitor la reducerea pedepsei

aplicate de instanța de fond, de la 3 luni la 2 luni închisoare, de către

instanța de apel, pentru infracțiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.,

Curtea constată că instanța de control judiciar a dat eficiență circumstanțelor

atenuante reținute de prima instanță, aplicând dispozițiile art. 76 lit. e) C.

pen.

În raport cu cele arătate, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații U.C. și R.G.F. împotriva

deciziei penale nr. 170 din 30 mai 2005 a Curții de Apel Suceava, secția

penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., vor fi obligați inculpații U.C. și R.G.F. la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei (2.200.000 lei), din care sumele

de câte 100 (1.000.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații U.C. și R.G.F. împotriva deciziei penale nr. 170 din 30

mai 2005 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 220 lei (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de câte 100 lei (1.000.000 lei), reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 noiembrie 2005.