ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 507/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 februarie 2014, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Direcția Generală Programe Europene, anularea Notei de neconformitate nr. x din 21 octombrie 2013, emisă de pârât ca urmare a verificării procedurii de achiziție publică pentru atribuirea contractului de lucrări de construcții consolidări teren în cadrul proiectului "Zona de agrement Ciric", prin care s-a stabilit, potrivit pct. 2, subpunctul 2.3. din anexa O.U.G. nr. 66/2011, o reducere de 10% din valoarea contractului de lucrări cu nr. x din 10 mai 2013 încheiat cu S.C. A. S.A.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 148 din 30 iunie 2014, a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârât, și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs, în condițiile art. 483 din C. proc. civ., reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Iași, solicitând admiterea recursului și anularea actului emis de pârât.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

A susținut recurenta-reclamantă că prima instanță nu a avut în vedere circumstanțele care au determinat lipsa plângerii prealabile, și anume modificările legislative care au urmat încheierii notei de neconformitate, respectiv adoptarea O.U.G. nr. 14/2013 privind suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare. Astfel, a avut motive temeinice să considere că Nota de neconformitate nr. x din 24 octombrie 2013 va putea face obiectul unei solicitări de recuperare a corecției în condițiile noului act normativ, constatând după apariția O.U.G. nr. 14/2013 că achiziția publică "Zona de agrement Ciric" nu se încadrează în aceste prevederi.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinită procedura prealabilă a contestației administrative.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iulie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 30 septembrie 2015, Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

Obiectul acțiunii îl reprezintă anularea Notei de neconformitate nr. x din 21 octombrie 2013 încheiată de Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice prin care a fost aplicată o corecție de 10% la valoarea contractului nr. x din 10 mai 2013 încheiat cu S.C. A. S.A.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

"(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

De asemenea, conform art. 193 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."

Din coroborarea textelor legale precitate, rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

Deci, înainte de a se adresa instanței competente, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit, sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ.

Astfel, dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă, sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii.

În raport de actele dosarului, dar și de cele arătate de recurenta-reclamantă prin recurs, care, de altfel, a recunoscut lipsa plângerii prealabile, se constată că, în speță, nu a fost îndeplinită această cerință obligatorie, reclamanta adresându-se direct instanței de judecată cu solicitarea de anulare a notificării emise de pârât.

Prin urmare, procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, neîndeplinirea acesteia este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

4.2.2 Soluția instanței de recurs

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Iași împotriva Sentinței nr. 148 din 30 iunie 2014 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2015.

Procesat de GGC - MM