ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6803/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 24 noiembrie 2005, Curtea de Apel București a dispus menținerea stării de arest a inculpatului V.C.G. și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea cererii de recuzare a tuturor magistraților de la Curtea de Apel București. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, având pe rol soluționarea cererii de recuzare a întregii instanțe a Tribunalului București formulată de inculpatul arestat preventiv V.C.G., a motivat că potrivit art. 52 alin. (6) C. proc. pen., în cauzele în care sunt inculpați arestați preventiv, când se recuză întreaga instanță, instanța ierarhic superioară competentă să soluționeze cererea de recuzare, înainte de a se pronunța asupra recuzării dispuse cu privire la arestarea preventivă în condițiile prevăzute de lege.

Instanța Curții de Apel București a indicat greșit textul legal de la art. 52 alin. (6) C. proc. pen., în realitate el fiind cel prevăzut de art. 52 alin. (5 1 ) C. proc. pen., aplicabil în cauză. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care cere casarea acesteia și revocarea măsurii arestării preventive. Recursul este inadmisibil. Cauza privind pe inculpatul V.C.G. se află în faza judecății în fond la Tribunalul București. Așa fiind, competența exclusivă a controlului măsurilor ce se impun a fi luate de această instanță aparține Curții de Apel București inclusiv cele relative la măsurile preventive. Curtea de Apel București și-a exercitat acest control asupra măsurilor ce se impun prin menținerea stării de arest a inculpatului.

Prin recuzarea succesivă a tuturor judecătorilor instanței Tribunalului București și Curții de Apel București, fără motive temeinice și legale, inculpatul abuzează de prevederile art. 52 C. proc. pen., cu unicul scop de a împiedica desfășurarea normală a procesului, încercând să determine întârzierea aplicării unor măsuri procesuale și controlul acestora prin deplasarea competenței spre o altă instanță decât cea prevăzută de lege, ceea ce este inadmisibil. Pe de altă parte, din examinarea prevederilor art. 52 C. proc. pen., nu rezultă că măsurile luate în cadrul procedurii prevăzute de acest text pot fi atacate cu recurs separat. Or, potrivit art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.

Prin urmare, recursul inculpatului este inadmisibil, astfel că potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul V.C.G. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 3697/2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 RON (800.000 lei) cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 decembrie 2005.