ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1851/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 634/C/2010, Tribunalul Brașov a respins excepțiile prescripției, a lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS, în contradictoriu cu pârâtele SC V. SA, SC E. Sprl și A.V.A.S, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a procedurii de lichidare voluntară a SC N. SA Făgăraș și pretenții. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, acțiunea introductivă având ca obiect constatarea nulității absolute este imprescriptibilă potrivit dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, care prevede că nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând.

A apreciat că interesul reclamantei SC N.M.K. - N.N.K.S. AS - N. în promovarea acțiunii, constă în posibilitatea instituirii unui nou sechestru asigurător asupra bunurilor debitoarei SC N. SA și pe cale de consecință, în posibilitatea valorificării creanței sale împotriva acesteia, prin admiterea acțiunii și anularea procedurii de lichidare voluntară a debitoarei și a contractului de vânzare - cumpărare în litigiu. De asemenea, a reținut că pârâtele SC E. Sprl, SC V. SA și A.V.A.S. își justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, după cum urmează:pârâta SC E. Sprl fiind lichidatorul debitoarei SC N. SA și implicit vânzător în contractul de vânzare - cumpărare în litigiu, pârâta SC V. SA fiind cumpărătorul din contractul de vânzare cumpărare în litigiu, iar pârâta A.V.A.S.

ca acționar al societății debitoare SC N. SA și garant în Protocolul nr. 3178 din 10 mai 2007 (fila 12 la Dosar nr. 26702/3/2008 al Tribunalului București). Pe fond, tribunalul a respins acțiunea reclamantei ca nefondată în considerarea următoarelor: Reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS - N. a învestit instanța cu o cerere prin care a solicitat: să se constate nulitatea absolută parțială a procedurii de lichidare voluntară a societății SC N. SA Făgăraș, procedură efectuată de SC E. SRL, pentru fraudă la lege; să se constate nulitatea absolută a procedurii de vânzare la licitație a terenurilor înscrise în C.F. Făgăraș, precum și a construcțiilor aflate pe acestea, respectiv instalațiile de nitrogen și oxigen, precum și a actului de vânzare cumpărare încheiat între SC E. Sprl și SC V. SA, act autentificat de B.N.P., F.A.

din orașul Victoria, județul Brașov, din 7 decembrie 2007, de asemenea pentru frauda legii; obligarea în solidar a pârâtelor SC E. SRL și A.V.A.S. la plata sumei de 212.000 dolari SUA (în echivalent 748.000 lei), reprezentând prejudiciu și la plata cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea pronunțată de Tribunalul Brașov, în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 1651/C/2005, s-a dispus obligarea SC N. SA. la plata sumei de 212.000 dolari SUA, către reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS - N., instituindu-se un sechestru asigurător asupra terenurilor și instalațiilor societății debitoarei (proces-verbal de sechestru, fila 21 Dosar nr. 26702/3/2008 Tribunalul București). După instituirea acestui sechestru, societatea debitoare SC N. SA, pârâta A.V.A.S.

și reclamanta au încheiat Protocolul nr. 3178 din 10 mai 2007 (fila 12 la Dosarul nr. 26702/3/2008 al Tribunalului București), prin care reclamanta a fost de acord (în anumite condiții) să ridice sechestrul amintit pentru ca bunurile sechestrate să poată fi vândute către societatea SC D.C. SRL. Debitoarea SC N. SA nu a înstrăinat bunurile către societatea menționată în calitate de cumpărătoare în protocolul din 10 mai 2007, dar debitoarea întrând în lichidare voluntară, bunurile acesteia au fost vândute altei societăți decât SC D.C. SRL, respectiv pârâtei SC V. SA (contract de vânzare - cumpărare autentificat din 2007, fila 56 la dosar).

Referitor la cele mai sus expuse, reclamanta a susținut că procedura lichidării voluntare a debitoarei SC N. SA și contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 2007 sunt nule absolut pentru fraudă la lege, constând în încălcarea protocolului intervenit între părți, a normei de drept material, în sensul păgubirii reclamantei și a Statului Român prin respectarea doar a unei aparențe de drept de către A.V.A.S., E. Sprl și SC V. SA. Instanța de fond a apreciat că în cauză nu subzistă o astfel de nulitate absolută, întrucât nerespectarea unei convenții a părților cum este Protocolul nr. 3178 din 10 mai 2007 încheiat între reclamantă, debitoarea SC N. SA și pârâta A.V.A.S., nu poate fi apreciată ca" lege", pentru a se putea reține încălcarea acestuia ca fiind un caz de fraudare a legii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS, criticând-o pentru reținerea eronată a inexistenței cauzei de nulitate absolută pentru motivul că încălcarea protocolului nu poate reprezenta o fraudă la lege. Astfel, reclamanta a arătat că frauda la lege rezidă în aceea că, printr-un mecanism aparent legal, a fost practic înșelată de către pârâte. Un alt element de critică evocat de reclamantă în fața instanței de apel a vizat aprecierea eronată a instanței de fond, potrivit căreia protocolul dintre părți a fost încheiat sub condiție rezolutorie. A susținut în acest sens că obligațiile de garant prevăzute în sarcina A.V.A.S. nu încetau prin trecerea termenului de 38 de zile prevăzut în protocol, reclamanta fiind îndreptățită să reia oricând procedura în fața executorului judecătoresc.

Prin Decizia nr. 102/Ap din 12 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente: Instanța de fond a reținut corect că nulitatea absolută sub forma fraudei la lege cu privire la procedura de lichidate voluntară a societății SC N. SA Făgăraș și implicit a procedurii de vânzare la licitație a terenurilor înstrăinate la data de 7 decembrie 2007 nu subzistă, întrucât încălcarea unei convenții (protocol) nu poate reprezenta în sine o fraudă la lege. Nerespectarea obligațiilor contractuale cuprinse în protocolul încheiat între părți a fost corect apreciat ca neputând reprezenta motiv de nulitate absolută a unor proceduri ulterioare și independente de soarta îndeplinirii obligațiilor convenționale din protocolul amintit.

Încetarea efectelor protocolului după trecerea intervalului de timp convenit de către părți (38 zile) dădea posibilitatea părților de a relua procedurile de executare silită a debitoarei, iar, pe de altă parte, obligația de garanție a A.V.A.S. pentru plata prețului vânzării intenționate și nerealizate înceta. Împotriva Deciziei nr. 102/Ap din 12 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a declarat recurs reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS - criticând-o pentru motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa motivelor pe care se sprijină hotărârea instanței de control și pentru pronunțarea soluției cu aplicarea greșită a legii.

Primul motiv de recurs invocat de reclamantă și subsumat art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează pretinsa nemotivare a hotărârii atacate și în dezvoltarea acestuia SC N.M.K. - N.N.K.S AS a susținut că argumentele expuse de instanța de control nu relevă maniera în care și-a format convingerea în sensul respingerii căii de atac pe care a formulat-o, încălcând dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. De asemenea a arătat că, în timp ce expunerea motivelor și susținerilor părților ocupă câteva pagini în cuprinsul hotărârii, motivarea efectivă a fost expediată în câteva rânduri. Motivul este nefondat și Înalta Curte va înlătura susținerea reclamantei precum că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 261 C. proc.

civ., reținând că, o hotărâre pentru a fi considerată motivată este suficient că din întregul ei să rezulte ca s-a răspuns tuturor criticilor, iar în speță, având în vedere că obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității unor acte juridice pentru fraudă la lege, fără a se indica norma legală pretins fraudată, considerentele reținute, respectiv argumentarea că încălcarea Protocolului încheiat între părți, nu poate fi apreciată ca fraudă la lege, constituie analiza instanței raportată la temeiurile de drept invocate și la probatoriul administrat în cauză. Motivul de recurs circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit căruia hotărârea a fost pronunțată în lipsa unui temei legal sau cu aplicarea greșită sau încălcarea legii, vizează potrivit celor prezentate în memoriul de recurs faptul că s-a reținut în mod greșit de către instanța de control că frauda la lege pentru care a solicitat anularea operațiunilor juridice - procedura de lichidare voluntară a pârâtei SC N. SA Făgăraș, procedura de vânzare la licitație a activelor acestei societăți și a actului de vânzare cumpărare autentificat din 7 decembrie 2007 de B.N.P., F.A. din orașul Victoria, județul Brașov - ar consta în încălcarea Protocolului încheiat între părți la data de 10 mai 2007, ceea ce nu a susținut niciodată, ci a arătat că frauda ar rezida într-un mecanism aparent legal, prin care au fost înșelați și care a făcut posibilă falimentarea pârâtei SC N. SA Făgăraș și păgubirea Statului Român.

În cadrul aceluiași motiv de recurs, reclamanta expune ca fiind aplicare greșită a legii aprecierea termenului de 38 de zile prevăzut la cap. IV art. 1 din protocolul mai sus menționat, în cadrul aceluiași raport contractual, ca fiind termen extinctiv în ceea ce privește obligația de garanție născută în sarcina pârâtei A.V.A.S. și suspensiv în ceea ce privește reluarea executării silite de către reclamantă. Un alt motiv de pretinsă încălcare a legii la pronunțarea hotărârii atacate invocat reclamantă îl constituie pretinsa ignorare a principiului simetriei actelor juridice și implicit a art. 969 alin. (2) C. civ., în sensul că Protocolul încheiat la 10 mai 2007 este un contract sinalagmatic, care nu poate fi denunțat unilateral de A.V.A.S.

Totodată arată că nu a fost încunoștințată niciodată de A.V.A.S. despre intenția sa de a desființa contractul și că acesta nu cuprinde un pact comisoriu expres, în raport de care arată că singura care poate dispune rezoluțiunea protocolului în temeiul dispozițiilor art. 1022 C. civ. Înalta Curte constată criticile mai sus expuse ca nefondate și le va înlătura, reținând că soluția instanțelor de fond este corectă și legală, în considerarea următoarelor: În concret, reclamanta nu a invocat niciun textul legal cu a cărui fraudare au fost încheiate operațiunile juridice cu a căror constatare a nulității a investit instanța, pretinsul mecanism aparent legal de natură să prejudicieze statul român nu poate fi apreciat ca fraudă la lege, pentru a sancționa un act cu nulitatea absolută pentru fraudă la lege fiind necesară evidențierea încălcării unei norme legale.

În condițiile în care, reclamanta nu a indicat o normă legală încălcată cu ocazia realizării operațiunilor juridice contestate, în mod corect, instanțele de fond au reținut, în raport de probatoriile administrate și de susținerile părților că în cauză nu subzistă frauda la lege. Referitor la susținerea potrivit căreia instanța de apel a aplicat greșit legea prin aceea că a apreciat termenul de 38 de zile prevăzut la cap. IV art. 1 din protocolul mai sus menționat, în cadrul aceluiași raport contractual, ca fiind termen extinctiv în ceea ce privește obligația de garanție născută în sarcina pârâtei A.V.A.S. și suspensiv în ceea ce privește reluarea executării silite de către reclamantă, Înalta Curte constată că reclamanta face afirmații lipsite de realitate, în cuprinsul deciziei atacate neregăsindu-se nicio apreciere în sensul celor arătate.

De asemenea reține că o astfel de critică este formulată omisso medio, pentru prima dată în fața instanței de recurs, în apel, criticând soluția instanței de fond referitor la același termen, în sensul că ar fi ar calificat protocolul intervenit între părți ca fiind act sub condiție rezolutorie. În realitate, reclamanta jonglează cu instituțiile de drept pentru a-și acoperi propria turpitudine și propria lipsă de diligentă, în valorificarea drepturilor ce îi reveneau în baza protocolului, în interiorul termenului convenit și în intervalul dintre împlinirea termenului de 38 de zile și momentul inițierii procedurii de lichidare voluntară a pârâtei SC N. SA Făgăraș, perioadă în care a rămas în pasivitate.

De asemenea, având în vedere raportul contractual multiplu, încheiat între 3 părți și faptul că termenul prevăzut la cap. IV art. 1 din protocolul părților afectează obligații distincte, născute în sarcina unor părți contractuale diferite, termenul poate fi extinctiv în ce privește executarea unei obligații și suspensiv în ce privește executarea altei obligații, motiv pentru care critica urmează a fi înlăturată, o atare apreciere neconstituind aplicare greșită a legii. Referitor la pretinsa ignorare a principiului simetriei actelor juridice și a art. 969 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază această critică ca și susținerile privind denunțarea unilaterală a protocolului de pârâta A.V.A.S.

și considerațiile asupra inexistenței în cuprinsul actului a pactului comisoriu de gradul IV, ca fiind lipsite de pertinență în condițiile în care, în economia hotărârii atacate nu există nicio referire la cele susținute de reclamantă. Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC N.M.K. - N.N.K.S. AS București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de SC N.M.K. - N.N.K.S. AS București împotriva Deciziei nr. 102/Ap din 12 noiembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2011.