ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5493/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 20 aprilie 2005, reclamanta G.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 14515/94 din 4 martie 2005, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părinții săi au fost strămutați din Bulgaria și că ea s-a născut în perioada de refugiu, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Prin sentința civilă nr. 1157 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta G.S.

și a dispus anularea hotărârii nr. 14515/94 din 4 martie 2005. A obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se constate că reclamanta este beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c), cu obligarea la plata drepturilor cuvenite, pentru perioada 24 iulie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că părinții reclamantei au fost strămutați din județul Caliacra, Bulgaria, în localitatea Ceamurlia de Jos, județul Tulcea, iar reclamanta s-a născut în perioada strămutării, suferind aceleași consecințe, ca și părinții săi. Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, pârâtă Casa de Pensii a municipiului București care a motivat, în esență, că nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, copiii născuți în perioada strămutării părinților.

Recursul este nefondat. Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și de educație. Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită. Soluția, ca și motivarea adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, urmare a strămutării respective.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1175 din 15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.