ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2244/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2004, reclamantul I.D. a chemat în judecată Guvernul României, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, împreună cu familia sa, a avut de suferit privațiunile comuniste și că a efectuat stagiul militar, în condiții deosebit de grele, la drumuri și poduri, aceste situații nefiind recunoscute de Legea nr. 309/2002, pe care o contestă.

Prin întâmpinarea depusă, Guvernul României a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că obiectul cererii reclamantului nu privește contestarea unui act administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 și Guvernul nu poate să răspundă în condițiile legii speciale, a contenciosului administrativ, pentru actele de autoritate adoptate de Parlament, pe baza și în vederea executării legii, ci numai atunci când se contestă legalitatea actelor pe care le adoptă. A mai susținut că reclamantul nu a respectat condițiile de fond, sub aspectul elementelor acțiunii civile, astfel că obiectul cererii de chemare în judecată a reclamantului nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 112 pct. 3 și 4 C. proc.

civ., în sensul că nu este indicat obiectul cererii care trebuie să fie: licit, posibil, determinat și identificat cu exactitate. În ședința publică de la 23 martie 2004, instanța de fond a pus în discuția părților, excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, excepție care a fost admisă în considerarea împrejurării că Guvernul nu adoptă legi pentru a fi în măsură să le anuleze sau să le modifice, ci adoptă acte de autoritate administrativă, pe baza și în executarea legii. La solicitarea instanței, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că nu a mai contestat Legea nr. 309/2002, ci hotărârea nr. 2365 din 24 aprilie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Giurgiu, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pe care o consideră nelegală, întrucât a efectuat stagiul militar la U.M.

01729 Constanța, unde a lucrat la drumuri și poduri, muncă efectuată în condiții deosebit de grele și care îi poate conferi calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002. Prin întâmpinarea formulată, Casa Județeană de Pensii Giurgiu a solicitat respingerea cererii, ca tardiv introdusă, și pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. Prin sentința nr. 680 din 13 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii și a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că pârâta nu a dovedit tardivitatea introducerii acțiunii reclamantului, în sensul că nu a probat cu înscrisuri, data comunicării hotărârii comisiei, iar pe fondul cauzei a reținut că reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M.

01729 Constanța, și nu în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul I.D., considerând-o netemeinică, susținând, în esență, că în mod greșit, instanța de fond a reținut că a solicitat anularea Legii nr. 309/2002, și că nu întrunește condițiile pentru a fi beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002. A mai susținut că a făcut dovada calității sale de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 309/2002, cu înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond. Înalta Curte constată că din înscrisurile depuse atât la dosarul instanței de fond, cât și în faza procesuală a recursului, nu rezultă că recurentul a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, motiv pentru care va dispune casarea sentinței atacate și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.

Instanța de trimitere va avea în vedere suplimentarea probatoriului, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, în sensul de a cere relații la Arhivele Naționale, la U.M. 02405 Pitești, precum și la Centrul militar județean, pentru eliberarea unei adeverințe de evidență a efectuării stagiului militar al recurentului sau eliberarea oricărui înscris oficial care poate dovedi calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002. În temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.D., împotriva sentinței civile nr. 680 din data de 13 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.