ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 273/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 273 din 17 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 149 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Mehedinți, secția penală, în baza art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.G. la 3 luni închisoare. În baza art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei aplicate de 6 luni închisoare, pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen., și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (4), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i) C. pen. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: La 26 iulie 2004, inculpatul B.G., s-a deplasat la un cafe bar din localitatea Jiana Mare, cu autoturismul marca ARO, proprietatea martorului Ț.O., autoturismul fiind condus de acesta din urmă. Fiind ziua de naștere a martorului Ț.O., inculpatul a consumat o bere, după care, a rugat pe martor și persoanele care îi însoțeau, respectiv martorii C.F., G.I. și B.I., să meargă la domiciliile lor. În acest sens, inculpatul a părăsit cafe barul, s-a urcat în autoturism pe banchetă dreapta față și a așteptat pe martorul Ț.O., proprietarul autoturismului.

De precizat că autoturismul era parcat într-o pantă, pe un drum lateral, la o distanță de aproximativ 5 m de drumul principal. Observând că proprietarul autoturismului întârzie, acesta a trecut pe bancheta din față dreapta, a observat că sunt în contact cheile și pentru a-l atenționa a pornit motorul, moment în care autoturismul a început să se deplaseze în pantă, pe o distanță de aproximativ 3 m, a virat autoturismul spre dreapta și acesta a intrat în curtea locuinței martorului S.E., prin forțarea porților, ocazie cu care au fost avariate trei autoturisme ale acestuia din urmă. Inculpatul a discutat cu martorul S.E. că urmează să-i repare autoturismele avariate după care, a părăsit locul accidentului împreună cu martorul Ț.O.

S-a mai reținut că, inculpatul nu poseda permis de conducere și nu a avut intenția să sustragă autoturismul marca ARO, proprietatea martorului Ț.O. La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere potrivit art. 72 C. pen., gradul de pericol social al infracțiunilor comise, recunoașterea inculpatului, regretul manifestat, lipsa antecedentelor penale, comportările bune avute în precedent, căsătorit, cu un copil minor, dispozițiile din partea generală a Codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute în textele incriminatoare. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul B.G., criticând-o pentru nelegalitate, învederând că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 78 alin. (1) și art. 81 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, fără să se aibă în vedere că prima infracțiune este lipsită în mod vădit de importanță, iar, în ceea ce privește cea de-a doua infracțiune, lipsește intenția inculpatului, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen., aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ și, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Apelul declarat de inculpat este întemeiat pentru considerentele ce vor fi analizate în continuare.

Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă, prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului. Avându-se în vedere că inculpatul, deși nu poseda permis de conducere, a pornit autoturismul proprietatea martorului Ț.O.

pentru a-l determina pe acesta să părăsească cafe barul și apoi să meargă fiecare la domiciliile lor, că autoturismul fiind parcat în pantă, a fost pornit și deplasat de inculpat aproximativ 3 m, după care, pentru a nu intra în strada principală, a virat la dreapta și a intrat în locuința martorului S.E., pe poartă, avariind superficial cele trei autoturisme ale acestuia, după care s-a angajat că i le va repara, părăsind locul faptei, că acesta este la prima abatere, cunoscut cu comportări bune, s-a apreciat că faptele nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor prevăzute de art. 78 alin. (1) și art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, fiind lipsite în mod vădit de importanță. Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Craiova, secția penală, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., prin decizia penală nr. 278 din 20 septembrie 2005, a admis apelul formulat de inculpatul B.G. împotriva sentinței penale nr. 149/2005 a Tribunalului Mehedinți, secția penală, a desființat-o în parte și în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. pen., cu referire la art. 18 1 C. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 78 alin. (1) și respectiv art. 81 alin. (1) din O.U.G. 195/2002. În temeiul art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., a aplicat apelantului 10.000.000 lei amendă administrativă. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin motivele de recurs, Parchetul critică decizia instanței de apel sub următoarele aspecte: Astfel, hotărârea pronunțată în cauză este nelegală, dându-se cu încălcarea dispozițiilor art. 309 C. proc. pen., text în care se inserează că rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii. Neconcordanța rezidă în aceea că în minuta întocmită de Curtea de Apel Craiova, se reține că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 78 din O.U.G. nr. 195/2002, iar în dispozitiv s-a făcut referire la art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, așa încât sub acest aspect hotărârea este nulă. Printr-o interpretare eronată a probelor dosarului, instanța de apel a conchis în mod nejustificat că faptele comise de inculpat nu prezintă pericol social și pe cale de consecință i se poate aplica o amendă administrativă.

Concluzia la care a ajuns instanța este total eronată, neluându-se în considerare că inculpatul a comis două infracțiuni cu consecința avarierii a trei autoturisme, că faptele au fost concurente și că, de asemeni, a părăsit locul accidentului, deși în funcția pe care o deținea de agent de poliție, avea o mai mare responsabilitate în a nu părăsi locul faptei. Parchetul a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței pronunțate de tribunal. La termenul de astăzi, cu prilejul dezbaterilor în fond a recursului declarat, reprezentantul parchetului a arătat că înțelege să renunțe la primul motiv de recurs formulat în scris (care de altfel nu era decât o eroare materială care poate fi îndreptată în condițiile art. 195 C. proc.

pen.). Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs invocat de Parchet, acesta l-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., susținând că s-a comis o gravă eroare de fapt. Recursul formulat, astfel cum a fost restrâns, nu este fondat, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică. În înțelesul prevederilor legale invocate de parchet, există eroare gravă de fapt când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este contrară actelor și probelor dosarului, cu alte cuvinte ca să fie reținută eroarea gravă de fapt trebuie să se constate că greșita stabilire a situației de fapt a determinat o greșeală esențială în legătură cu achitarea inculpatului (cum este în speță), cu toate consecințele care decurg din aceasta.

Ori, în cauză, se constată că situația de fapt a fost corect stabilită pe baza probelor administrate de prima instanță și reluată de instanța de apel, situație de fapt care de altfel nu a fost contestată nici de parchet. Ceea ce contestă parchetul este de fapt lipsa gradului de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina intimatului inculpat, sens în care recursul formulat va fi examinat în opinia Curții prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii. Se constată că instanța de apel a făcut o aplicare corectă a legii, respectiv a dispozițiilor art. 18 1 C. pen., constatând că faptele reținute în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor respective.

Astfel, fapta care prezintă pericolul social al unei infracțiuni este fapta prin care se periclitează ori se vatămă valorile sociale arătate în art. 1 C. pen. și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse. Dimpotrivă, potrivit art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar pentru a se stabili astfel se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Instanța de apel a apreciat corect că faptele reținute în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii în raport de modul în care s-a derulat activitatea inculpatului (autoturismul fiind parcat în pantă, în momentul în care inculpatul a pornit motorul, autovehiculul s-a pus în mișcare, iar inculpatul pentru a împiedica crearea unor pagube mai mari a virat la dreapta intrând într-o curte unde au fost avariate superficial), de împrejurarea că faptele s-au produs accidental, de cuantumul mic al prejudiciului produs, de faptul că intimatul a fost de acord să acopere acest prejudiciu, că a recunoscut și regretat faptele reținute în sarcina sa, că nu a mai fost condamnat și are un comportament corespunzător în societate.

În consecință, în raport de aceste considerente, se apreciază că Curtea de Apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor referitoare la gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina intimatului. Potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul Parchetului va fi respins ca nefondat. Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.