ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3669/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

Curtea de Apel București, la data de 22 septembrie 2004, reclamantul G.M. a

formulat contestație împotriva hotărârii nr. 13.176/11.783 din 11 august 2004,

a Casei de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr.

189/2000, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr.

3314 din 10 decembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată,

acțiunea formulată de reclamantul G.M., invocând în motivare, considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Prin hotărârea nr.

13.176/11.783 din 11 august 2004, Casa de Pensii a municipiului București a

respins cererea formulată de G.M., pentru recunoașterea calității de beneficiar

al Legii nr. 189/2000, întrucât pe fotocopiile carnetelor de pontaj, depuse la

dosar de către reclamant, în susținerea persecuției invocate, este menționat

numele de M.G., iar nu cel de G.M.

Instanța de fond a mai

constatat că fișele de pontaj zilnic pe anul 1942, ordinul de serviciu nr. 531

din 27 februarie 1944 și foaia de pontaj pe anul 1944 atestă că numitul M.G. a

lucrat în detașamente de muncă. Instanța de fond a apreciat că declarațiile

olografe și autentice date de N.I. și N.E., în sensul că G.M. este una și

aceeași persoană cu M.G., nu sunt concludente, fiind necesar, în acest sens, un

act oficial de schimbare a numelui de familie al reclamantului din Go. în G.

Totodată, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a dovedit

imposibilitatea procurării acestui act sau a efectuării demersurilor necesare

pe lângă diferite organe ale statului.

Pe cale de consecință, luând

în considerare faptul că nu s-a făcut dovada că M.G. este una și aceeași

persoană cu G.M., instanța de fond a arătat că nu se poate concluziona că

reclamantul a suferit persecuții din motive etnice, pe motiv că a făcut parte

din detașamente de muncă forțată, nefiind, astfel, incidente prevederile art. 1

lit. d) din O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva sentinței civile

nr. 3314 din 10 decembrie 2004, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, reclamantul G.M.,

arătând, în esență, următoarele:

- îndeplinește condițiile

prevăzute de lege, pentru a i se recunoaște calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare;

- schimbarea numelui de

familie din Go., în G., s-a făcut în anul 1950, în dovedirea acestui fapt

depunând la dosarul de fond: înregistrarea rectificată a certificatului de

naștere în Registrul de stare civilă al Raionului Stalin, Sfatul Popular al

orașului București, Republica Populară Română.

Recursul este fondat și se

va admite pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Din înscrisurile depuse la

dosarul de fond rezultă faptul că M.G. îndeplinește condițiile prevăzute de

lege, pentru a i se recunoaște calitatea de beneficiar al drepturilor acordate

potrivit O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare, întrucât în perioadele 28

iulie - 16 septembrie 1942 și 5 aprilie - 23 august 1944, a prestat muncă

obligatorie în detașamente de muncă, fapt confirmat chiar prin hotărârea nr.

13.176/11.783 din 11 august 2004, emisă de intimata-pârâtă Casa de Pensii a

municipiului București.

Instanța de fond, în mod

greșit, a soluționat cauza, raportându-se exclusiv la nedepunerea de către

reclamant, a unui act oficial care să menționeze expres schimbarea numelui de

familie din Go., în G., în condițiile în care identitatea de persoană între

M.G. și G.M., rezultă din chiar actele depuse la dosarul cauzei.

Astfel, din interpretarea

cronologică a documentelor depuse la dosarul de fond al cauzei, de către

reclamant, rezultă cu claritate faptul că G.M. este una și aceeași persoană cu

M.G. Se observă că înregistrarea rectificată a certificatului de naștere pe

numele de G.M. a fost eliberată la data de 20 ianuarie 1955, deci ulterior

perioadelor de timp, 28 iulie - 16 septembrie 1942 și 5 aprilie - 23 august

1944, în care reclamantul a prestat muncă obligatorie în detașamente de muncă,

așa cum rezultă din fișele de pontaj întocmite în anul 1942 și în anul 1944, pe

numele de M.G. Ori, reiese cu evidență identitatea de persoană și faptul

schimbării, în perioada dintre anii 1944 și 1955, a numelui de familie al

reclamantului din Go., în G., întrucât certificatul de naștere rectificat este

pe numele de G.M., iar numele părinților acestuia înscrise în același

certificat, sunt G.I. și G.A.

La această concluzie se

ajunge și pe baza coroborării mențiunilor înscrise în pontajul zilnic din 1942,

Ordinul de serviciu nr. 531 din 27 februarie 1944, buletinul de identitate,

înregistrarea rectificată a certificatului de naștere și Buletinul de înscriere

la Biroul populației cu nr. 351 din 1945. Astfel, în aceste documente sunt

menționate aceeași dată de naștere - 16 ianuarie 1924; aceleași prenume ale

părinților - tatăl: I.; mama: A., precum și același domiciliu - Strada L. De

asemenea, în același sens sunt și declarațiile olografe date de N.I. și N.E.

Față de cele arătate, Curtea

va admite recursul declarat de G.M. împotriva sentinței civile nr. 3314 din 10

decembrie 2004, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, va modifica sentința atacată, în sensul admiterii

acțiunii formulate de reclamant, va anula hotărârea nr. 13.176/11.783 din 11

august 2004, emisă de pârâtă și o va obliga pe aceasta, să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 28 iulie - 16 septembrie 1942 și 5

aprilie - 23 august 1944, începând cu 1 ianuarie 2004.

Recunoașterea calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu 1 ianuarie 2004, este întemeiată

pe dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 309/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

G.M. împotriva sentinței civile nr. 3314 din 10 decembrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul G.M.

Anulează hotărârea nr.

13.176/11.783 din 11 august 2004, emisă de pârâtă și obligă pe aceasta să emită

o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 28 iulie - 16 septembrie 1942

și 5 aprilie - 23 august 1944, începând cu 1 ianuarie 2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2005.