ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5841/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5841/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 660 din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea Ț.D. prin tutore M.Gh. privind Decizia civilă nr. 562 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, reținându-se următoarele considerente: La data de 25 martie 2011, Ț.D. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 562A din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, solicitând anularea acestei hotărâri judecătorești și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate.
În motivarea contestației în anulare s-a susținut că soluționarea cauzei a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., respectiv cu lipsă de procedură cu apelanta-reclamantă și fără a se avea în vedere că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală există Dosarul de strămutare nr. 4847/1/2011, cu termen de soluționare la data de 4 februarie 2011. Se mai arată că decizia atacată este nelegală și întrucât Fondul Proprietatea prin Hotărârea A.G.A. nr. 1 din 6 septembrie 2010 a devenit societate de investiții de tip închis și nu mai poate constitui un organism pentru acoperirea despăgubirilor. La termenul de judecată de la 27 iunie 2011, s-au invocat două excepții și anume, inadmisibilitatea precum și tardivitatea introducerii contestației în anulare.
În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța a examinat cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare,reținând următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. - hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, respectiv atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când s-au încălcat dispozițiile de ordine publică privitoare la competență. Astfel, s-a reținut că decizia a cărei anulare se solicită putea fi atacată cu recurs, însă potrivit declarației reprezentantului contestatoarei, această cale de atac nu a fost exercitată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.Gh. în calitate de tutore al reclamantei Ț.D. solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației în anulare astfel cum a fost formulată. Criticile aduse hotărârii recurate vizează nelegalitatea în condițiile în care în cauză sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. Se susține că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. invocându-se incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În aceeași idee se susține că nu s-a observat faptul că procedura de citare cu Ț.D. la data pronunțării hotărârii atacate pe calea contestației în anulare, nu a fost legal îndeplinită și că nici măcar comunicarea hotărârii nu s-a făcut în condiții legale procedurale câtă vreme nu s-a specificat unde s-a efectuat afișarea hotărârii.
Întrucât la 22 iunie 2011 recurenta Ț.D. a decedat, în cauză au fost introduse moștenitoarele acesteia C.A. și M.A.M. Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele: Față de motivul de ordine publică invocat de instanță în ședința publică de azi, ce vizează nulitatea deciziei recurate, care a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată, decesul contestatoarei Ț.D. intervenind anterior pronunțării deciziei recurate, Înalta Curte reține următoarele. Contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr 562 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost formulată de contestatoarea Ț.D.
la 25 martie 2011, iar decesul contestatoarei a intervenit la 23 iunie 2011, așa cum rezultă din certificatul de deces existent. Or, față de data decesului contestatoarei și data pronunțării hotărârii dată în soluționarea contestației în anulare - 27 iunie 2011 este de observat că hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată, în condițiile în care decesul contestatoarei Ț.D. a intervenit anterior pronunțării deciziei recurate, în cauză la acel moment nu au fost introduse moștenitoarele acesteia. Astfel conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosința drepturilor civile. Capacitatea procesuală de folosință, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile și presupune ca partea din proces să fie în viață pe tot parcursul acestuia.
În cazul în care una dintre părți era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanță, fără să poată fi aplicabile dispozițiile art. 243 alin. final C. proc. civ., conform cărora, decesul părții nu împiedică pronunțarea hotărârii, dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv, hotărârile judecătorești pronunțate de prima instanță și instanța de apel, precum și toate actele de procedură săvârșite de instanțe ulterior decesului părții și în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Din perspectiva celor expuse și raportat la faptul că la data pronunțării deciziei recurate (27 iunie 2011), contestatoarea nu mai putea fi parte în cauză, în condițiile în care intervenise decesul său la 23 iunie 2011, lipsindu-i astfel capacitatea de folosință, este de reținut că hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se admite recursul a se casa decizia recurată și a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de contestatoarele C.A. și M.A.M., împotriva Deciziei nr. 660A din 27 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.