ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5841/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 660 din 27 iunie 2011

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă s-a respins ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de contestatoarea Ț.D. prin tutore M.Gh.

privind Decizia civilă nr. 562 din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, reținându-se următoarele considerente:

La data de 25 martie

2011, Ț.D. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 562A

din 28 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, solicitând anularea acestei hotărâri judecătorești și reluarea

judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat, în vederea pronunțării

unei hotărâri neviciate.

În motivarea

contestației în anulare s-a susținut că soluționarea cauzei a fost făcută cu

încălcarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., respectiv cu lipsă de procedură

cu apelanta-reclamantă și fără a se avea în vedere că pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală există

Dosarul de strămutare nr. 4847/1/2011, cu termen de soluționare la data de 4

februarie 2011.

Se mai arată că

decizia atacată este nelegală și întrucât Fondul Proprietatea prin Hotărârea

A.G.A. nr. 1 din 6 septembrie 2010 a devenit societate de investiții de tip

închis și nu mai poate constitui un organism pentru acoperirea despăgubirilor.

La termenul de

judecată de la 27 iunie 2011, s-au invocat două excepții și anume,

inadmisibilitatea precum și tardivitatea introducerii contestației în anulare.

În temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța a examinat cu

prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare,reținând

următoarele considerente:

Conform dispozițiilor

art. 317 alin. (1) C. proc. civ. - hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului, respectiv atunci când procedura de chemare a

părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii sau când s-au încălcat dispozițiile de ordine publică privitoare

la competență.

Astfel, s-a reținut

că decizia a cărei anulare se solicită putea fi atacată cu recurs, însă

potrivit declarației reprezentantului contestatoarei, această cale de atac nu a

fost exercitată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs M.Gh. în calitate de tutore al reclamantei Ț.D.

solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației în anulare astfel

cum a fost formulată.

Criticile aduse

hotărârii recurate vizează nelegalitatea în condițiile în care în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

Se susține că

instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de

art. 105 alin. (2) C. proc. civ. invocându-se incidența dispozițiilor art. 304

pct. 5 C. proc. civ.

În aceeași idee se

susține că nu s-a observat faptul că procedura de citare cu Ț.D. la data

pronunțării hotărârii atacate pe calea contestației în anulare, nu a fost legal

îndeplinită și că nici măcar comunicarea hotărârii nu s-a făcut în condiții

legale procedurale câtă vreme nu s-a specificat unde s-a efectuat afișarea

hotărârii.

Întrucât la 22 iunie

2011 recurenta Ț.D. a decedat, în cauză au fost introduse moștenitoarele

acesteia C.A. și M.A.M.

Examinând hotărârea

recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304

pct. 5 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:

Față de motivul de

ordine publică invocat de instanță în ședința publică de azi, ce vizează

nulitatea deciziei recurate, care a fost pronunțată în contradictoriu cu o

persoană decedată, decesul contestatoarei Ț.D. intervenind anterior pronunțării

deciziei recurate, Înalta Curte reține următoarele.

Contestația în

anulare împotriva Deciziei civile nr 562 din 28 septembrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă a fost formulată de contestatoarea Ț.D. la

25 martie 2011, iar decesul contestatoarei a intervenit la 23 iunie 2011, așa

cum rezultă din certificatul de deces existent.

Or, față de data

decesului contestatoarei și data pronunțării hotărârii dată în soluționarea

contestației în anulare - 27 iunie 2011 este de observat că hotărârea a fost

pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată, în condițiile în care

decesul contestatoarei Ț.D. a intervenit anterior pronunțării deciziei

recurate, în cauză la acel moment nu au fost introduse moștenitoarele acesteia.

Astfel conform

dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., poate să fie parte în judecată,

orice persoană care are folosința drepturilor civile.

Capacitatea

procesuală de folosință, constând în aptitudinea unei persoane de a avea

drepturi și obligații pe plan procesual, reprezintă aplicarea pe plan procesual

a capacității civile și presupune ca partea din proces să fie în viață pe tot

parcursul acestuia.

În cazul în care una

dintre părți era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima

instanță, fără să poată fi aplicabile dispozițiile art. 243 alin. final C.

proc. civ., conform cărora, decesul părții nu împiedică pronunțarea hotărârii,

dacă a intervenit ulterior închiderii dezbaterilor în dosarul respectiv,

hotărârile judecătorești pronunțate de prima instanță și instanța de apel,

precum și toate actele de procedură săvârșite de instanțe ulterior decesului

părții și în legătură cu aceasta, sunt lovite de nulitate absolută, în

condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva celor

expuse și raportat la faptul că la data pronunțării deciziei recurate (27 iunie

2011), contestatoarea nu mai putea fi parte în cauză, în condițiile în care

intervenise decesul său la 23 iunie 2011, lipsindu-i astfel capacitatea de

folosință, este de reținut că hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu

o persoană fără capacitate de folosință, situație în care sunt incidente

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se

admite recursul a se casa decizia recurată și a se trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatoarele C.A. și M.A.M., împotriva Deciziei nr. 660A din 27

iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM