ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 790/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 790/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 790/2017

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 29

iulie 2008, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL

solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să i se

recunoască calitatea de titular al dreptului de autor și al tuturor

drepturilor ce izvorăsc din această calitate, cu privire la

proiectele „Sistem multisenzor pentru observarea țintelor mascate de

vegetație” și „Sistem stabilizat pentru recunoaștere și

achiziții ținte”, obligarea pârâtei la plata sumelor ce i se cuvin,

rezultate din utilizarea acestor proiecte, precum și la plata cheltuielilor

de judecată.

În fapt,

reclamanta a arătat că, în calitatea sa de fizician, cercetător,

doctorand, a convenit cu societatea pârâtă promovarea celor două

proiecte realizate de reclamantă asupra cărora pârâta i-a recunoscut

meritele, inițial, prin aceea că le-a depus la Centrul național

de management Programe din cadrul C., unde nu a fost trecută ca și

coordonator de proiect reclamanta, ci societatea pârâtă. A mai arătat

că, în urma câștigării concursului național, societatea

pârâtă a fost finanțată pentru realizarea și participarea

la realizarea celor două proiecte, ulterior câștigării

concursului, reclamanta fiind angajată de pârâtă pentru a superviza

execuția proiectelor. Reclamanta a susținut că pârâta nu i-a mai

recunoscut dreptul de autor, încălcându-și obligațiile asumate

prin contractul individual de muncă, aspect care face obiectul Dosarului nr.

x/3/2008 înregistrat la Tribunalul București secția a VIII-a conflicte

de muncă, asigurări sociale. Pe cale de consecință, a

solicitat instanței să stabilească sumele care i se cuvin în

urma folosirii de către pârâtă a proiectelor și obligarea

pârâtei la plata sumei astfel determinate.

În drept, au

fost invocate prev. art. 139 din Legea nr. 8/1996, art. 54 din Decretul nr. 31/1954.

Prin

sentința civilă nr. 679 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, a fost respinsă ca

neîntemeiată acțiunea și a fost obligată reclamanta la

plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în cuantum de 2

000 lei.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel reclamanta A.

Prin Decizia civilă

nr. 111/A din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze, privind

proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de apelanta

reclamantă împotriva sentinței civile nr. 679 din 14 mai 2009 pronunțată

de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SRL.

Prin Decizia civilă

nr. 5659 din 01 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a fost admis recursul declarat de pârâta SC B. SRL, a fost

casată decizia și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

În motivarea

acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a

reținut că situația de fapt nu a fost pe deplin

lămurită de către instanța de apel, iar în aceste

condiții nu este posibilă evaluarea modului în care s-a apreciat

că sunt întrunite cerințele art. 3 și art. 7 lit. b) din Legea nr.

8/1996.

Prin Decizia civilă

nr. 175/A din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală,

conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins ca

nefondat apelul formulat de reclamantă A. împotriva sentinței civile nr.

679 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția

a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SRL și

a fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 1.250

lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta A.

Prin Decizia nr.

5466 din 26 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, a respins, ca neîntemeiate excepția nulității

recursului și a lipsei calității procesuale active invocate de

către intimata pârâtă SC B. SRL, a admis recursul declarat de

reclamanta A., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre

rejudecare la instanța de apel.

Analizând, cu

prioritate, excepțiile invocate prin întâmpinare, Înalta Curte a constatat

caracterul nefondat al acestora.

Nulitatea

recursului nu poate fi reținută, în raport de dispozițiile art. 306

alin. (1) C. proc. civ., întrucât criticile formulate vizează și

greșita aplicare a unor dispoziții legale.

Excepția

lipsei calității procesuale active, în sensul că reclamanta nu

este titular al dreptului pretins, a fost susținută pe un act depus

într-un alt dosar, emis de către D., din care ar rezulta că aceasta

nu a participat și deci nu a făcut nici o prezentare în cadrul

evenimentului indicat, la care se pretinde că s-a adus la

cunoștința publicului lucrările ce fac obiectul dosarului de

față.

Această

excepție nu a fost reținută în raport de limitele de rejudecare

impuse prin decizia de recurs, în care s-a și reținut că prin

motivele de recurs nu se contestă conținutul înscrisurilor

valorificate în acest sens de reclamantă,a căror reapreciere nici nu

ar fi fost oricum posibilă în respectiva etapă procesuală.

Potrivit art.

4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile

conexe, se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana

sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la

cunoștință publică.

Potrivit

art. 7 din lege,

c

onstituie

obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală

în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi

modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent

de valoarea și destinația lor,

la lit. b)

menționându-se operele

științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile,

cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și

documentațiile științifice.

În aplicarea

acestor dispoziții legale, prin decizia de recurs anterioară s-a

reținut, în esență, că:

Instanța

de apel a făcut distincție între momentul elaborării proiectelor

și cel al execuției acestora, iar în acest context și

ținând cont de pretențiile reclamantei, lucrarea vizată este

prima dintre cele două etape menționate anterior și nu cea de-a

doua etapă, cea a execuției proiectelor - faza punerii în aplicare a

proiectelor neavând legătură cu cauza.

În ceea ce

privește dispozițiile art. 7 lit. b) din lege, s-a arătat

că trebuie să se țină cont de faptul că obiectul

protecției în cazul unei opere științifice este forma în care

autorul și-a expus rezultatul activității sale de cercetare

și că originalitatea lucrării nu se apreciază în sens de

noutate, ca în cazul invențiilor, ci de manieră de exprimare a

creativității personale a autorului.

S-a mai

subliniat totodată că nu este nevoie a se demonstra aptitudinea lucrării

de a conduce la realizarea modelelor experimentale, deoarece aplicabilitatea

practică este o condiție pentru brevetabilitatea unei invenții,

nu și pentru recunoașterea dreptului de autor (dreptul de autor

neputând purta, oricum, asupra unei invenții).

S-a impus

totodată ca instanța să se raporteze la dispozițiile art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, pentru a exclude orice posibilitate de

asimilare a lucrării reclamantei cu vreuna dintre categoriile pentru care

nu operează protecția legală a dreptului de autor.

În aceste

limite s-a impus rejudecarea cauzei, nemaifăcând astfel obiect al

cercetării calitatea reclamantei de persoană care să fi adus

lucrarea la cunoștință publică pentru prima dată -

motiv pentru care aspectele subliniate sub acest aspect prin cererea de recurs

nu se mai impun a fi verificate. Referiri în acest sens s-au făcut și

în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale

active.

a. După

cum rezultă din motivarea deciziei, componenta tehnică a fost

privită ca înglobând platformele și metodele de funcționare a

acestora.

Pentru acest mod

de analiză al lucrării, sau mai exact necesitatea

despărțirii în două părți a componentei tehnice ce

face obiectul dosarului nu s-a făcut o justificare - cu atât mai mult cu

cât o asemenea distincție nu a fost subliniată.

Urmare

acestei separări, instanța de apel a procedat la analiza elementelor

în care acestea constau și le-a calificat ca fiind produse platformele

și procedee metodele de funcționare a platformelor, ceea ce a atras

excluderea de la protecție a celor din urmă, în aplicarea

dispozițiilor art. 9 lit. a) din Lege nr. 8/1996.

Prin decizia

de recurs anterioară s-a impus și să se aprecieze dacă

lucrarea reclamantei constă fie în parametrii tehnici (mecanici,

electrici, optici, automate logice), fie în soluțiile tehnice ce urmau a

fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte, ori

atât în parametrii tehnici, cât și în soluțiile constructive sau

chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare.

Chiar și

în varianta pentru care s-a optat, prin raportul de expertiză, singura

probă avută în vedere de instanța de apel, în analiza

soluțiilor tehnice s-a apelat la noțiuni din domeniul brevetelor

și s-a apreciat că acestea nu sunt dezvăluite în documentul

analizat, pentru că în cazul platformelor - reținute ca produse

aflate sub protecția dreptului de autor, nu este prezentată o

rezolvare a problemei tehnice, adică modul în care elementele acestora

sunt asamblate, calibrate și adaptate scopului propus, precum și

modul în care se realizează interacțiunea între ele astfel încât

să se ajungă, în mod concret, la rezolvarea problemei tehnice.

Insuficienta

dezvăluire a componentei tehnice în discuție și imposibilitatea

realizării proiectelor pe baza descrierilor din documente, fără

un aport inventiv, de către o persoană de specialitate,

interesează sub aspectul verificării cerințelor 7 din Legea nr. 64/1991,

art. 12 și 13 din Regulamentul de aplicare a acestei legi, așa cum

s-a reținut de altfel în decizie, procedură în care reperele tehnice

nu sunt similare celor din domeniul dreptului de autor. Această lege

prezenta relevanță în cauză sub aspectul excluderii de la

protecție a invențiilor, așa cum prevede art. 9 lit. a) din

Legea nr. 8/1996.

Separat de

acest lucru, elementele în care poate consta lucrarea, de apreciat în lumina art.

7 din lege, cu sublinierile făcute, nu erau oricum limitate prin decizia

de recurs anterioară la parametrii tehnici și soluțiile

tehnice/constructive ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor

experimentale vizate de proiecte.

b.

Reclamanta-recurentă a susținut că opera asupra căreia

revendică drepturi este componenta tehnică ce face parte din

contractele de finanțare, iar instanța de recurs, delimitând astfel

obiectul cauzei, a impus (cum s-a mai arătat) ca în cadrul analizei

să se aprecieze dacă aceasta constă fie în parametrii tehnici

(mecanici, electrici, optici, automate logice), fie în soluțiile tehnice

ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de

proiecte, ori atât în parametrii tehnici, cât și în soluțiile

constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate

ca atare.

Nu s-a

făcut o cercetare a componentei tehnice ca un întreg, instanța de

recurs recunoscând posibilitatea ca aceasta să constea atât în parametrii

tehnici, cât și în soluțiile constructive sau chiar în alte

dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare.

Modul de

analiză al instanței de apel a determinat ca, de exemplu, să se

rețină lipsa soluției tehnice/constructive la platforme, aceasta

putând să se regăsească în partea definită ca fiind

modalitatea de funcționare, ca părți ale unui întreg.

În decizia de

recurs anterioară s-a făcut trimitere la „componenta tehnică ce

face parte din contractele de finanțare” și „lucrarea reclamantei”,

cu privire la care s-a impus verificarea atât din perspectiva

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 8/1996, cu sublinierile făcute

privind obiectul protecției în lumina acestui text legal, cât și a art.

9 lit. a) din lege sub aspectul excluderii de la protecția dreptului de

autor - ceea ce impunea analiza, cu prioritate, în acest cadru.

Pentru aceste

motive și cu aplicarea dispozițiilor art. 315 și art. 304 pct. 5

C. proc. civ. s-a admis admiterea recursul, s-a casat decizia și s-a

trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin Decizia nr.

516/A din data de 29 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă,

s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

apelanta-reclamantă

A., a fost o

bligată

apelantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.250

lei.

În motivarea

deciziei s-au reținut următoarele.

Pentru a

determina măsura în care proiectul reclamantei are caracter de originalitate,

condiție de protecție a operei în cadrul dreptului de autor din

perspectiva art. 7 din Legea nr. 8/1996, a fost solicitată opinia a doi

specialiști în specialitatea optoelectronică militară, care

să determine componenta tehnică a proiectului și, în continuare,

forma în care autoarea și-a exprimat ideile. Înțeleasă ca modul

în care autorul și - a expus rezultatul activității sale de cercetare,

originalitatea, în cazul operei științifice, presupune exprimarea precisă

și exactă a rezultatului creației intelectuale, rezultat ce se constituie

într-o contribuție proprie în ce privește substanța de idei.

Prin opinia

exprimată în cauză de o comisie formată din doi

specialiști, în condițiile art. 201 alin. (3) C. proc. civ., s-a

determinat componenta tehnică din lucrarea reclamantei, aceasta fiind o

platformă optoelectronică formată în principal din trei

componente de detecție sau senzori (o camera CCD-TV, o cameră FLIR

și un radar laser) și un sistem GPS (sistemul SMOTV). Întregul sistem

este destinat a detecta, identifica și localiza ținte mascate în

vegetație, pentru a permite angajarea mijloacelor de lovire.

Specialiștii au concluzionat că, în cazul celei de-a doua

lucrări (SSRAT), reclamanta a fost responsabil de proiect, ce nu poate fi

identificat cu propria lucrare.

Dacă

ideea sau conceptul nu sunt susceptibile de apropriere, conform art. 9 din Legea

nr. 8/1996, creația ce le conține este protejabilă atunci când autorul

le prezintă într-o formă concretă. Fiind vorba despre un proiect

științific, rostul operei este de a transmite informații într-o

formă cât mai inteligibilă. Prin urmare, față de concluziile

raportului de expertiză, potrivit căruia componenta tehnică din proiect

este prezentată numai printr-o descriere generală a sistemului, instanța

apreciază că, în realitate, suntem în prezența unui idei preluate

din stadiul actual al cercetării științifice pe plan mondial în

domeniul respectiv, și nu a unei opere științifice, care ar fi

presupus un tratament personal al acesteia, comunicarea într-o manieră care

să dea proiectului o fizionomie proprie.

Pentru conturarea

unei opere științifice, enunțarea ideii, sintetizată apoi

în concept, trebuie urmată de argumente care o susțin și o justifică

într-o modalitate nouă de abordare, chiar dacă problema este cunoscută.

Investigația

științifică presupune explicarea pașilor care duc la o

anumită concluzie, plecând de la nivelul actual la care se află cercetarea

în domeniul respectiv. Rezultatul unui proiect științific trebuie documentat

în baza unui standard constituit din metode specifice care să-l facă

accesibil altor specialiști în domeniu, conferindu-i astfel consistență

prin deschiderea unor perspective noi, chiar dacă subiectul nu este nou.

Forma materială pe care autorul o dă concepției sale,

particularitățile muncii sale, amprenta personală care

marchează rezultatul muncii de cercetare, sunt elemente supuse

atenției în cazul participării intelectuale a reclamantei. Or, o idee

sau un concept cunoscute pe plan mondial, așa cum afirmă comisia de

experți, ar putea deveni o creație protejată de lege prin

caracterul de individualitate desprins din caracteristicile tehnice care

reflectă concepția particulară a autorului asupra problemei

tratate. O asemenea concluzie nu se poate desprinde în cauză, în

condițiile în care sistemul propus de reclamantă nu conține

parametrii tehnici sau soluția tehnică care să definească

caracteristicile tehnice de funcționare.

Opinia

expertului-parte propus de apelanta reclamantă, în sensul că lucrarea

acesteia conținută în proiectul de finanțare, descrisă în

formularul B, constituie obiect al dreptului de autor, nu poate fi

reținută atâta vreme cât aceasta conține doar obiective ce urmează

a fi realizate, fără identificarea unor elemente tehnice care să

permită evaluarea originalității prin raportare la un anumit

nivel de cunoaștere în domeniu.

Descrierea

lucrării conținută de raportul expertului parte, în sensul de ”arhitectură

a unui sistem” și rezumată de acesta ca fiind ”o temă care

își propune realizarea unor sisteme”, definește, în realitate,

”conceptul”, ca sintetizare a unor idei. Sistemul destinat a detecta, identifica

și localiza ținte mascate în vegetație este o propunere de

proiect structurată în termeni generali,

introdusă în

spațiul științific, propunere

care, lipsită de

caracteristicile tehnice, nu are semnificația unei creații, în sensul

de produs

final

intelectual.

Definirea

temei și a obiectivelor sunt insuficiente pentru a caracteriza o lucrare ca

fiind un proiect științific, acesta presupunând prezentarea conceptelor

cu care se va opera, a surselor utilizate, a ipotezelor de lucru și a

metodelor

care vor fi folosite pe parcursul cercetării. Prezentarea generală a componentei

tehnice, cunoscută pe plan mondial (așa cum rezultă din opinia specialiștilor

și a consilierilor parte), nu permite identificarea contribuției apelantei

reclamante, în sensul transmiterii în mod autentic, personal, a unor informații

științifice.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea acestuia

și în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare instanței de apel iar în subsidiar, modificarea în tot a

hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului astfel cum a fost

formulat.

În motivarea

recursului s-au arătat următoarele.

Un prim motiv

pe care își întemeiază recursul este cel prevăzut de art. 304 pct.

5 raportat la art. 315 C. proc. civ., susținând că instanța de

apel nu s-a conformat îndrumărilor din decizia de casare.

Singura probă

administrată în apel în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele

și raportat la care este motivată hotărârea pe care a atacat-o

este expertiza tehnică judiciară. Deși Înalta Curte de

Casație și Justiție a stabilit că temeiul de drept incident

în cauză îl constituie dispozițiile Legii nr. 8/1996 și că

este necesar ca în cauză să se suplimenteze probatoriul administrat,

printr-o expertiză tehnică de specialitate, instanța de apel

încuviințează acesta probă însă, desemnează să

efectueze lucrarea, raportat la prevederile art. 201 alin. (3) C. proc. civ., o

comisie formată din doi specialiști, care însă nu aveau competența

necesară pentru a putea efectua expertiza dispusă într-o cauză

având ca obiect „drepturi de autor".

A învederat

acest aspect instanței de apel la termenul din 11 iunie 2014, criticând

modalitatea de desemnare a expertului tehnic judiciar, raportat la

dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 199/C/2010 și învederând

faptul că, acesta trebuia să aibă specializarea precizată

la poziția nr. 83 din anexa cuprinzând Nomenclatorul specializărilor

expertizei tehnice judiciare - Proprietate intelectuală (1) - Drepturi de

autor și drepturi conexe. Doar în cazul în care expertul ar fi învederat că

nu poate efectua expertiza dispusă în cauză, raportat la

specializarea sa și obiectivele acesteia, în temeiul prevederilor art. 201

alin. (3) C. proc. civ., instanța putea solicita punctul de vedere al unor

specialiști în domeniu. Dintre toți cei desemnați de

instanță să răspundă obiectivelor stabilite pentru

expertiza dispusă, doar experta parte nominalizată avea competența

necesară efectuării lucrării.

Pe de altă

parte, în temeiul dispozițiilor art. 204 raportat la art. 27 alin. (7)

și (8), a formulat cerere de recuzare împotriva domnului E., care a fost

respinsă, neîntemeiat, la data de 06 aprilie 2016.

Așa cum

a arătat în cuprinsul cererii de recuzare, SC F. SA, societate în cadrul

căreia E. deține funcția de director general, este membră

asociată cu pârâta din prezenta cauză în Asociația Măgurele

G. - I. și membru fondator alături de pârâta în Măgurele H. De

asemenea, domnul J., director în cadrul societății comerciale care

este SC B. SRL, a lucrat, în perioada ianuarie 1989 - iunie 1990, în cadrul K.

sub îndrumarea domnului E., care a fost și directorul general al acestei

instituții.

Prin urmare,

apreciază că acest expert, datorită relațiilor existente între

el și intimata pârâtă, a fost părtinitor, opinia sa fiind,

fără echivoc, subiectivă și de natură a o avantaja pe

partea adversă în detrimentul său.

Mai mult,

domnul E. și-a spus părerea, anterior efectuării expertizei,

acesta întocmind raportul înainte ca instanța să desemneze, în mod

legal și procedural, experții, raport pe care domnul P. și l-a însușit,

semnându-l, fără a studia dosarul și fără a analiza

situația de fapt (din actele existente la dosar se poate observa că,

în aceeași zi în care a efectuat deplasarea în București, pentru a

studia dosarul, a fost întocmit și raportul de expertiză).

Pentru toate

aceste motive, raportul de expertiză întocmit în cauză este nul

și prin urmare, având în vedere că expertiza a fost singura probă

cu care s-a suplimentat în rejudecarea apelului probatoriul administrat

inițial în cauză, raportat la care instanța de recurs a apreciat

că situația de fapt nu este pe deplin lămurită, precum

și singura probă reținută în motivarea soluției

pronunțate în apel, consideră că se impune casarea

hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea

administrării probei cu expertiză în conformitate cu

dispozițiile legale incidente în speța.

Al doilea

motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., hotărârea pronunțată de către Curtea de Apel

București fiind dată cu aplicarea greșită a legii,

respectiv a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. b) și art. 9 din

Legea nr. 8/1996, raportat la situația de fapt.

Raportat la

obiectivele expertizei dispuse, precizează că operele

științifice, pentru care a solicitat recunoașterea

calității de autor, sunt reprezentate de componența tehnică,

ce face parte integrantă din cele două contracte de finanțare

aflate la dosar, care echivalează cu „ofertele de proiect" ce au

participat la competiția 2007 - Program 4 - Parteneriate în domenii

prioritare și despre care se face vorbire în cuprinsul instrucțiunilor

privind depunerea acestora, document aflat în setul de înscrisuri prezentat

instanței în data de 25 februarie 2010.

Competiția

mai sus menționată s-a desfășurat în conformitate cu

prevederile art. 10 din H.G. nr 475/2007, coroborate cu dispozițiile H.G. nr.

1265/2004 și nr. 735/1996, acte normative în baza cărora au fost

elaborate atât Instrucțiunile privind depunerea ofertelor de proiecte, cât

și Pachetul de informații privind Programul 4 (în cuprinsul acestor

acte, depuse la dosar în data de 25 februarie 2012, sunt descrise atât

procedura de înscriere a proiectului în competiție, cât și procedura

de evaluare și selectare a acestora, raportat la criteriile clar stabilite

de lege, pe care lucrările trebuie să le îndeplinească pentru a

fi desemnate câștigătoare).

În

conformitate cu Pachetul de informații pentru Programul 4 - Parteneriate

în domenii prioritare (Anexa nr. 4 a Deciziei președintelui L. nr. 9188

din 5 iunie 2007), care reprezintă ghidul de redactare și depunere a

documentației în vederea obținerii finanțării, Formularul B

(descrierea detaliata a proiectului) se refera la „Descrierea proiectului din

punct de vedere științific și tehnic, incluzând gradul de

noutate și posibilitatea aplicării rezultatelor

cercetării", astfel cum reține expertul parte în lucrarea întocmită.

Sintagma

componența tehnică este o denumire care a intrat în limbajul uzual al

specialiștilor din domeniul programelor de finanțare.

În sprijinul

acestei afirmații vin și depozițiile martorilor M. și N.,

care au arătat că reclamanta „m-a contactat după ce era

întocmita componența tehnică", respectiv că „a venit cu

Formularul B, care reprezintă componenta tehnică a lucrării,

fiind contactat în primăvara anului 2007".

De fapt, prin

componența tehnică se înțelege Formularul B - descrierea

detaliată a proiectelor, care este parte integrantă din Contractul de

finanțare pentru executarea proiectelor și nu „o soluție tehnică"

din domeniul brevetelor de invenție.

În concluzie,

din această perspectivă, lucrarea sa, Formularul B-descrierea

detaliată a proiectului (pentru ambele proiecte), reprezintă partea

tehnică a proiectului și face parte integrantă din contractele

de finanțare pentru execuție proiecte.

Nici cei doi

specialiști, în cuprinsul „Raportului de specialitate" nu infirmă

susținerile expuse anterior, ci doar subliniază că „descrierile

din Anexele 2 ale celor 2 proiecte care fac obiectul contractelor de

finanțare este sumară fără a include parametrii tehnici,

soluții tehnice sau constructive care să fie folosite la realizarea

modelelor experimentale sau a prototipurilor", aspecte care nu sunt

relevante pentru soluționarea cauzei, raportat la obiectul clar determinat

al acesteia și la dispozițiile instanței de control.

Concluziile

raportului de expertiză evidențiază în mod clar faptul că

cele două opere nu pot fi încadrate în categoriile enumerate de art. 9 din

Legea nr. 8/1996 și exceptate de la acordarea protecției dreptului de

autor, neconstând în parametrii tehnici sau soluții tehnice, într-un

produs sau procedeu, neputând fi incluse, prin urmare, în categoria

invențiilor, a căror protecție juridica sta sub incidența

dispozițiilor Legii nr. 6/1991.

În ceea ce

privește caracterul de originalitate al celor două opere

științifice, în analiza acestui element trebuie plecat tocmai de la

dispozițiile deciziei de casare, în care se precizează că

„originalitatea lucrării nu se apreciază în sens de noutate, ci în funcție

de maniera de exprimare a creativității personale a autorului ".

Pe de o

parte, caracterul de originalitate rezultă chiar din condițiile

impuse de legislația care reglementează selectarea proiectelor

participante la competiție, în vederea acordării finanțării

necesare realizării lor practice, anume din art. 1, art. 9 alin. (1) lit. c)

din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 735 din 25 mai 1996 și din art. 3.1

și art. 6.1.1 din Pachetul de informații privind Programul 4

(„Evaluarea prezintă o importanță deosebită pentru că

promovează propuneri de proiecte fezabile cu grad de noutate, nivel tehnico-științific

înalt pe plan intern și internațional și cu potențial de

promovare în economie a rezultatelor. Evaluarea unei oferte de proiect trebuie

să aibă în vedere gradul realizare a indicatorilor de rezultat

propuși în Programul 4 - Parteneriate în domenii prioritare."),

precum și din criteriile de evaluare prevăzute la pct. 6.3.2 din

același act.

Mai mult,

chiar în cuprinsul ofertei de proiect, în capitolul „descrierea proiectului din

punct de vedere științific și tehnic" sunt detaliate

aspectele referitoare la gradul de noutate al lucrării, atât pe plan

național, cât și internațional, contribuția proiectului la

dezvoltarea cunoștințelor în domeniu, noutatea și complexitatea

soluțiilor propuse.

Din

documentele depuse la dosar (corespondenta electronică cu Centrul National

de Management programe și cu partenerii precum și Adeverința din

24 februarie 2010 eliberată de Academia Tehnica Militară și Adeverința

din 24 februarie 2010 eliberată de Universitatea Politehnica

București - Facultatea de Inginerie Aerospațială) rezultă că

„Propunerile de proiecte au fost considerate fezabile, având un accentuat grad

de noutate, cu nivel tehnico-științific ridicat atât pe plan intern

cât și internațional și cu posibilitate de promovare în economie

a rezultatelor."

Pe de altă

parte, în ceea ce privește originalitatea proiectelor, în conformitate cu

doctrina în materie, „originală este atât opera care aduce puternice elemente

de noutate, cât și aceea care, deși reia idei, teorii sau concepte

deja prezentate, face acest lucru intr-un alt mod, personalitatea autorului punându-și

amprenta. Altfel spus, originalitatea se refera doar la compoziție, la

modul de structurare și nu neapărat la conținut".

Originalitatea

nu trebuie confundată cu noutatea. „Originalitatea reprezintă un

criteriu subiectiv în timp ce noutatea este un criteriu obiectiv. O operă

care este lipsită de noutate nu înseamnă că este lipsită de

originalitate. În literatura de specialitate se apreciază că nu

trebuie să fie nouă, ci este suficient să fie originală,

adică să poarte amprenta personalității autorului. Jurisprudența

a admis ca originalitatea nu înseamnă noutate; o operă poate fi

originală chiar dacă se aseamănă mult cu altă operă,

câtă vreme similaritatea este fortuită și nu rezultatul

copierii" - O. - Condiții cerute pentru protecția operelor în cadrul

dreptului de autor, 2. Condiția originalității.

In cuprinsul

raportului de expertiză se arată că „- lucrările apelantei

reclamante A., proiectele SSRAT și SMOV care fac obiectul Contractelor de

finanțare din cadrul Programului National - Parteneriate în Domenii

Prioritare - Programul 4 reprezintă o exprimare originală, precisă

și exactă a arhitecturii sistemului, respectiv succesiunea și amplasarea

unor echipamente cunoscute sau noi, care urmează a fi proiectate pentru a

corespunde parametrilor tehnici ce vor fi stabiliri ulterior în timpul

procesului de execuție a proiectului prin realizarea desenelor, documentațiilor

tehnice de execuție. Aceasta succesiune și amplasare nu se

regăsește în nici un document anterior. Autoarea nu a folosit un

model făcut anterior, ci este unul nou și personal". „În cadrul

proiectelor, în Formularul B, autoarea A., si-a concretizat gândurile pe baza

cunoștințelor și experienței de fizician (ideile) într-o

manieră caracteristica operelor științifico-tehnice printr-o descriere

exactă și precisă a obiectivului propus a fi realizat, conducând

astfel la punerea în opera, intr-o maniera originala, a proiectelor care se

refera la cele doua sisteme SSRAT și SMOV. Acestea constituie o

creație intelectuală în sensul dreptului de autor guvernat de Legea

nr. 8/1996, activitatea creatoare a rezultat ca o consecință a

acumulărilor cantitative și calitative de-a lungul carierei ca

fizician și director de proiecte."

Conform

Pachetului de informații pentru Programul 4 - Parteneriate în domenii

prioritare (Anexa nr. 4 a Deciziei președintelui L. nr. 9188 din 5 iunie 2007),

care reprezintă ghidul de redactare a documentației în vederea

obținerii finanțării, la pag. 44, pct. 6 - Procedura de evaluare

și selectare a ofertelor, se menționează ca „Evaluarea

prezintă o importanță deosebită pentru că

promovează propuneri de proiecte fezabile cu grad de noutate, nivel

tehnico-științific înalt pe plan intern și internațional

și cu potențial de promovare în economie a rezultatelor”, la pag. 48,

pct. 6.3.2. Criterii de evaluare pentru proiecte complexe, la poziția 2, este

Descrierea proiectului din punct de vedere științific și tehnic,

incluzând gradul de noutate și posibilitatea aplicării rezultatelor,

la pag. 47 se menționează ca fiecare proiect va fi evaluat de un

număr de trei experți evaluatori, fiecare evaluator acordând un

punctaj pentru fiecare criteriu evaluat în faza respectiva și consemnează

un comentariu atașat notei (fișa de evaluare individuală).

În concluzie,

dacă cele două proiecte nu ar fi fost fezabile, cu grad de noutate

și nivel tehnico-științific ridicat, atât pe plan național,

cât și internațional nu ar primit finanțare.

In raportul

de specialitate al domnilor E. și P. se precizează ca „produse

similare erau deja realizate în tari industrializate cu mulți ani în urma",

fiind amintite 3 articole științifice.

In articolele

invocate sunt descrise mai multe tipuri de sisteme Radar Laser, din documentele

aflate la dosarul cauzei și chiar din descrierea proiectelor, rezultând ca

echipa de proiect a realizat anterior sisteme complexe care au în componenta Radare

Laser. Aceste sisteme, realizate anterior de aceeași echipa sub

coordonarea apelantei, îndeplinesc, însă, alte cerințe tehnice

și răspund altor tipuri de misiuni, deci sunt total diferite ce cele

descrise în proiectele ce fac obiectul acestei cauze.

Proiectele în

cauza sunt complexe iar noutatea acestora constă în impunerea unor

cerințe tehnice și tactice care să facă față cerințelor

militare actuale: timp de răspuns mic, funcționarea acestora în condiții

de nori ceața, absenta luminii stelelor sau a lunii, condiții de

protecție NBC, temperaturi de la -55 grade C pană la +55 grade C,

prin miniaturizarea și fiabilizarea sistemelor se urmărește

posibilitatea integrării acestora pe aproape orice mijloc de lupta, atât

mobil terestru, cât și pe platforme de zbor de tip UAV sau elicoptere,

lungimea de unda impusa pentru Laser este 1,64 eye-safe este diferita de

lungimile de unda a radarelor laser prezentate în studiile invocate în raportul

de expertiza amintit.

Deci, chiar

dacă ar exista sisteme asemănătoare, acestea nu pot fi identice,

deoarece parametrii impuși sunt net diferiți și în concluzie,

sistemele care rezulta sunt total diferite, având, în mod evident, caracter de

originalitate.

Raportul de

specialitate întocmit de E. și P. nu a avut în vedere dispozițiile

Legii nr. 8/1996, cu referire la criteriul originalității iar

după ce în partea de început se menționează ca lucrările

analizate au un grad de originalitate („Lucrarea reclamantei are un grad

limitat de originalitate, existând câteva idei cu caracter de noutate pe plan

național, potențial a fi concretizate în soluții tehnice

originale n urma desfășurării activităților de

implementare a proiectului de finanțare"), la final se trage o

concluzie contrara celor afirmate inițial, „nu demonstrează ca are

caracter de originalitate".

Prin urmare, raportat

la motivele invocate mai sus, la înscrisurile depuse în probațiune, la

concluziile raportului de expertiza întocmit de expertul parte, apreciază

că aceste oferte de proiect, în forma în care și-a expus rezultatul

activității de cercetare și le-a adus pentru prima data la

cunoștința publicului, reprezintă opere științifice,

în accepțiune art. 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996, fiind lucrări clar

identificate, structurate, a căror descriere și prezentare reflectă

personalitatea autorului.

Înalta Curte

a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce

privește motivele de recurs prin care se critică respingerea cererii

de recuzare formulată împotriva expertului E. se constată că

instanța de apel a respins ca tardivă cererea iar recurenta nu a

formulat critici referitoare la considerentele care au stat la baza acestei

soluții ci doar a reiterat motivele de fond ale cererii de recuzare.

În aceste

condiții, acest caz de recurs apare ca fiind nemotivat în termen,

nearătându-se de ce respingerea ca tardivă a cererii de recuzare ar

fi nelegală. Atâta timp cât cererea a fost respinsă ca tardivă

nu se poate trece la analiza temeiniciei cererii de recuzare.

Referitor la

motivul de recurs prin care se susține nulitatea raportului de expertiză

raportat la faptul că specialiștii desemnați pentru efectuarea

raportului nu aveau specializarea necesară pentru a putea efectua

expertiza într-o cauză având ca obiect drepturi de autor, este de

reținut că potrivit părții introductive a încheierii din 14

mai 2014, inițial reclamanta a cerut efectuarea unei expertize în domeniul

aparatură militară optoelectrică, iar după punerea în

discuție a dispozițiilor deciziei de casare, ambele părți

au apreciat că experții trebuie să aibă specializarea

aparatură militară optoelectrică, iar nu drepturi de autor.

La termenul

din 11 iunie 2014, când s-a pus în discuție numirea efectivă a

experților raportat la faptul că în anexa la Ordinul nr. 199/C/2010

al Ministerului Justiției nu se regăsește specializarea

menționată anterior, reclamanta a propus numirea unui expert în

specialitatea drept de autor, dar instanța a ajuns la concluzia că,

raportat la obiectivele pentru lămurirea cărora a fost

încuviințată expertiza, nu este utilă o astfel de numire și

că trebuie desemnat un expert în specialitatea militară

optoelectrică. Întrucât în anexa la ordin nu existau astfel de

experți s-a recurs la numirea unor specialiști în domeniu.

Astfel,

instanța de recurs a respectat prevederile art. 201 alin. (1), (3) C. proc.

civ. la numirea specialiștilor care să efectueze expertiza în

cauză.

În aceste

condiții nu se poate imputa instanței de apel că nu ar fi

administrat proba cu expertiză în domeniul dreptului de autor, atâta timp

cât nu a fost solicitată de părți, pentru a-i da posibilitatea

acesteia să analizeze pertinența și concludența acesteia.

De altfel, în

niciuna dintre deciziile de casare pronunțate în cauză nu s-a dispus

efectuarea unei expertize în materia dreptului de autor, prin Decizia nr. 5466/2013

a Înaltei Curții de Casație și Justiție făcându-se

trimitere la o expertiză de specialitate pentru clarificarea aspectelor

tehnice evidențiate anterior în decizie, iar nu cu privire la stabilirea

caracterului de originalitate a unei opere, care este atribuția exclusivă

a instanței de judecată, iar prin Decizia nr. 5659/2011 a Înaltei Curții

de Casație și Justiție nu s-a dispus să se administreze o

expertiză în domeniul dreptului de autor, ci s-a reținut că

insuficienta dezvăluire a componentei tehnice, reținută prin

raportul de expertiză, în cazul platformelor nu poate reprezenta o

confirmare a faptului că acestea se află sub protecția dreptului

de autor, așa cum reținuse instanța de apel, întrucât reperele

tehnice din materia brevetelor nu sunt similare celor din domeniul dreptului de

autor.

Este nefondat

motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În ceea ce

privește criticile referitoare la neaplicarea art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 8/1996, sub aspectul neîncadrării în categoria invențiilor,

este de reținut că instanța de apel nu a acordat reclamantei

protecția prevăzută de legislația dreptului de autor pentru

că a considerat că nu este îndeplinită condiția

originalității pretinsei opere științifice, iar nu pentru

că lucrarea în cauză s-ar încadra în categoria invențiilor.

Experții

au reținut că lucrarea nu include parametrii tehnici, soluții

tehnice sau constructive care să fie folosite la realizarea modelelor

experimentale sau a prototipurilor în susținerea faptului că lucrarea

este sumară prin raportare la cerințele unei cercetări

științifice iar nu în susținerea faptului că lucrarea ar

trebui să îndeplinească cerințele de brevetabilitate a unei

invenții.

Astfel,

aceste critici sunt neavenite, neavând legătură cu considerentele

deciziei atacate.

Referitor la

critica privind caracterul de originalitate, deși recurenta începe prin a

face referire la dispozițiile deciziei de casare, în care se

precizează că „originalitatea lucrării nu se apreciază în

sens de noutate, ci în funcție de maniera de exprimare a

creativității personale a autorului", continuă, în

susținerea originalității, cu trimiterea la condiția

impusă de legislația care reglementează selectarea proiectelor

participante la competiție, aceea a gradului de noutate a propunerilor de

proiecte, pe care ar fi îndeplinit-o proiectul în cauză.

Astfel,

aceste argumente, care contrazic chiar decizia de casare invocată de

către recurentă, nu pot fi avute în vedere în sprijinul motivului de

recurs invocat.

Legat de

concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul propus de

către recurentă, instanța de apel a justificat de ce nu poate

reține opinia acestuia, aspect ce ține de interpretarea probei cu

expertiză administrată în fața instanței de apel, și

astfel, de temeinicia deciziei iar nu de legalitatea acesteia.

Recurenta a

mai arătat că specialiștii desemnați de instanță

pentru a întocmi raportul ar fi reținut eronat că sistemul propus

prin lucrarea în cauză ar fi fost similar cu produse realizate deja în

țări industrializate și că în realitate proiectele propuse

sunt complexe iar noutatea acestora constă în impunerea unor cerințe

tehnice și tactice care să facă față cerințelor

militare actuale.

Trecând peste

faptul că în recurs nu poate fi reinterpretată proba cu

expertiză, faptul dacă ideile propuse prin lucrarea în cauză,

inclusiv sub aspectul cerințelor tehnice la care răspund sistemele

și tipurile de misiuni la care răspund, sunt sau nu noi nu este

relevant pentru aprecierea originalității lucrării,

instanța de apel reținând că, chiar dacă ideea era

preluată din stadiul actual al cercetării științifice, lucrarea

putea beneficia de protecția dreptului de autor, dacă ar fi luat

forma unei opere științifice, care ar fi presupus un tratament

personal al acesteia, comunicarea într-o manieră care să dea

proiectului o fizionomie proprie.

Lucrarea care

constă în simpla înșiruire a unor idei sau concepte, chiar și

noi, utilizând termeni generali, nu intră sub protecția dreptului de

autor conform art. 9 alin. (1) lit. a) prima teză din Legea nr. 8/1996,

atâta timp cât acestea nu au fost exprimate într-o formă elaborată

conform standardelor cercetării științifice care să

reflecte maniera de exprimare a creativității personale a autorului.

Stabilirea

îndeplinirii criteriului originalității unei lucrări

științifice este atribuția instanței de judecată

astfel că sub acest aspect sunt nerelevante eventualele concluzii din

raportul specialiștilor desemnați să efectueze raportul în

cauză. Or, instanța a motivat de ce nu a considerat îndeplinit acest

criteriu, prin raportare la conținutul concret al lucrării.

În

consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 5

și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 516/A din

data de 29 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 16 mai 2017.