ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 790/2017

Decizia nr. 790/2017 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 29 iulie 2008, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de titular al dreptului de autor și al tuturor drepturilor ce izvorăsc din această calitate, cu privire la proiectele „Sistem multisenzor pentru observarea țintelor mascate de vegetație” și „Sistem stabilizat pentru recunoaștere și achiziții ținte”, obligarea pârâtei la plata sumelor ce i se cuvin, rezultate din utilizarea acestor proiecte, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că, în calitatea sa de fizician, cercetător, doctorand, a convenit cu societatea pârâtă promovarea celor două proiecte realizate de reclamantă asupra cărora pârâta i-a recunoscut meritele, inițial, prin aceea că le-a depus la Centrul național de management Programe din cadrul C., unde nu a fost trecută ca și coordonator de proiect reclamanta, ci societatea pârâtă. A mai arătat că, în urma câștigării concursului național, societatea pârâtă a fost finanțată pentru realizarea și participarea la realizarea celor două proiecte, ulterior câștigării concursului, reclamanta fiind angajată de pârâtă pentru a superviza execuția proiectelor. Reclamanta a susținut că pârâta nu i-a mai recunoscut dreptul de autor, încălcându-și obligațiile asumate prin contractul individual de muncă, aspect care face obiectul Dosarului nr. x/3/2008 înregistrat la Tribunalul București secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale.

Pe cale de consecință, a solicitat instanței să stabilească sumele care i se cuvin în urma folosirii de către pârâtă a proiectelor și obligarea pârâtei la plata sumei astfel determinate. În drept, au fost invocate prev. art. 139 din Legea nr. 8/1996, art. 54 din Decretul nr. 31/1954. Prin sentința civilă nr. 679 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, în cuantum de 2 000 lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. Prin Decizia civilă nr. 111/A din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze, privind proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 679 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SRL. Prin Decizia civilă nr. 5659 din 01 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de pârâta SC B. SRL, a fost casată decizia și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită de către instanța de apel, iar în aceste condiții nu este posibilă evaluarea modului în care s-a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 3 și art. 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996. Prin Decizia civilă nr. 175/A din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 679 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC B. SRL și a fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 1.250 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. Prin Decizia nr. 5466 din 26 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiate excepția nulității recursului și a lipsei calității procesuale active invocate de către intimata pârâtă SC B. SRL, a admis recursul declarat de reclamanta A., a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel. Analizând, cu prioritate, excepțiile invocate prin întâmpinare, Înalta Curte a constatat caracterul nefondat al acestora. Nulitatea recursului nu poate fi reținută, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., întrucât criticile formulate vizează și greșita aplicare a unor dispoziții legale.

Excepția lipsei calității procesuale active, în sensul că reclamanta nu este titular al dreptului pretins, a fost susținută pe un act depus într-un alt dosar, emis de către D., din care ar rezulta că aceasta nu a participat și deci nu a făcut nici o prezentare în cadrul evenimentului indicat, la care se pretinde că s-a adus la cunoștința publicului lucrările ce fac obiectul dosarului de față. Această excepție nu a fost reținută în raport de limitele de rejudecare impuse prin decizia de recurs, în care s-a și reținut că prin motivele de recurs nu se contestă conținutul înscrisurilor valorificate în acest sens de reclamantă,a căror reapreciere nici nu ar fi fost oricum posibilă în respectiva etapă procesuală.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștință publică. Potrivit art. 7 din lege, c onstituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, la lit. b) menționându-se operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice.

În aplicarea acestor dispoziții legale, prin decizia de recurs anterioară s-a reținut, în esență, că: Instanța de apel a făcut distincție între momentul elaborării proiectelor și cel al execuției acestora, iar în acest context și ținând cont de pretențiile reclamantei, lucrarea vizată este prima dintre cele două etape menționate anterior și nu cea de-a doua etapă, cea a execuției proiectelor - faza punerii în aplicare a proiectelor neavând legătură cu cauza. În ceea ce privește dispozițiile art. 7 lit. b) din lege, s-a arătat că trebuie să se țină cont de faptul că obiectul protecției în cazul unei opere științifice este forma în care autorul și-a expus rezultatul activității sale de cercetare și că originalitatea lucrării nu se apreciază în sens de noutate, ca în cazul invențiilor, ci de manieră de exprimare a creativității personale a autorului.

S-a mai subliniat totodată că nu este nevoie a se demonstra aptitudinea lucrării de a conduce la realizarea modelelor experimentale, deoarece aplicabilitatea practică este o condiție pentru brevetabilitatea unei invenții, nu și pentru recunoașterea dreptului de autor (dreptul de autor neputând purta, oricum, asupra unei invenții). S-a impus totodată ca instanța să se raporteze la dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, pentru a exclude orice posibilitate de asimilare a lucrării reclamantei cu vreuna dintre categoriile pentru care nu operează protecția legală a dreptului de autor. În aceste limite s-a impus rejudecarea cauzei, nemaifăcând astfel obiect al cercetării calitatea reclamantei de persoană care să fi adus lucrarea la cunoștință publică pentru prima dată - motiv pentru care aspectele subliniate sub acest aspect prin cererea de recurs nu se mai impun a fi verificate.

Referiri în acest sens s-au făcut și în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active. a. După cum rezultă din motivarea deciziei, componenta tehnică a fost privită ca înglobând platformele și metodele de funcționare a acestora. Pentru acest mod de analiză al lucrării, sau mai exact necesitatea despărțirii în două părți a componentei tehnice ce face obiectul dosarului nu s-a făcut o justificare - cu atât mai mult cu cât o asemenea distincție nu a fost subliniată. Urmare acestei separări, instanța de apel a procedat la analiza elementelor în care acestea constau și le-a calificat ca fiind produse platformele și procedee metodele de funcționare a platformelor, ceea ce a atras excluderea de la protecție a celor din urmă, în aplicarea dispozițiilor art. 9 lit. a) din Lege nr. 8/1996.

Prin decizia de recurs anterioară s-a impus și să se aprecieze dacă lucrarea reclamantei constă fie în parametrii tehnici (mecanici, electrici, optici, automate logice), fie în soluțiile tehnice ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte, ori atât în parametrii tehnici, cât și în soluțiile constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare.

Chiar și în varianta pentru care s-a optat, prin raportul de expertiză, singura probă avută în vedere de instanța de apel, în analiza soluțiilor tehnice s-a apelat la noțiuni din domeniul brevetelor și s-a apreciat că acestea nu sunt dezvăluite în documentul analizat, pentru că în cazul platformelor - reținute ca produse aflate sub protecția dreptului de autor, nu este prezentată o rezolvare a problemei tehnice, adică modul în care elementele acestora sunt asamblate, calibrate și adaptate scopului propus, precum și modul în care se realizează interacțiunea între ele astfel încât să se ajungă, în mod concret, la rezolvarea problemei tehnice.

Insuficienta dezvăluire a componentei tehnice în discuție și imposibilitatea realizării proiectelor pe baza descrierilor din documente, fără un aport inventiv, de către o persoană de specialitate, interesează sub aspectul verificării cerințelor 7 din Legea nr. 64/1991, art. 12 și 13 din Regulamentul de aplicare a acestei legi, așa cum s-a reținut de altfel în decizie, procedură în care reperele tehnice nu sunt similare celor din domeniul dreptului de autor. Această lege prezenta relevanță în cauză sub aspectul excluderii de la protecție a invențiilor, așa cum prevede art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996. Separat de acest lucru, elementele în care poate consta lucrarea, de apreciat în lumina art. 7 din lege, cu sublinierile făcute, nu erau oricum limitate prin decizia de recurs anterioară la parametrii tehnici și soluțiile tehnice/constructive ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte.

b. Reclamanta-recurentă a susținut că opera asupra căreia revendică drepturi este componenta tehnică ce face parte din contractele de finanțare, iar instanța de recurs, delimitând astfel obiectul cauzei, a impus (cum s-a mai arătat) ca în cadrul analizei să se aprecieze dacă aceasta constă fie în parametrii tehnici (mecanici, electrici, optici, automate logice), fie în soluțiile tehnice ce urmau a fi utilizate pentru realizarea modelelor experimentale vizate de proiecte, ori atât în parametrii tehnici, cât și în soluțiile constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare. Nu s-a făcut o cercetare a componentei tehnice ca un întreg, instanța de recurs recunoscând posibilitatea ca aceasta să constea atât în parametrii tehnici, cât și în soluțiile constructive sau chiar în alte dimensiuni ale proiectelor, ce trebuie relevate ca atare.

Modul de analiză al instanței de apel a determinat ca, de exemplu, să se rețină lipsa soluției tehnice/constructive la platforme, aceasta putând să se regăsească în partea definită ca fiind modalitatea de funcționare, ca părți ale unui întreg. În decizia de recurs anterioară s-a făcut trimitere la „componenta tehnică ce face parte din contractele de finanțare” și „lucrarea reclamantei”, cu privire la care s-a impus verificarea atât din perspectiva dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 8/1996, cu sublinierile făcute privind obiectul protecției în lumina acestui text legal, cât și a art. 9 lit. a) din lege sub aspectul excluderii de la protecția dreptului de autor - ceea ce impunea analiza, cu prioritate, în acest cadru.

Pentru aceste motive și cu aplicarea dispozițiilor art. 315 și art. 304 pct. 5 C. proc. civ. s-a admis admiterea recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Prin Decizia nr. 516/A din data de 29 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A., a fost o bligată apelantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.250 lei. În motivarea deciziei s-au reținut următoarele. Pentru a determina măsura în care proiectul reclamantei are caracter de originalitate, condiție de protecție a operei în cadrul dreptului de autor din perspectiva art. 7 din Legea nr. 8/1996, a fost solicitată opinia a doi specialiști în specialitatea optoelectronică militară, care să determine componenta tehnică a proiectului și, în continuare, forma în care autoarea și-a exprimat ideile.

Înțeleasă ca modul în care autorul și - a expus rezultatul activității sale de cercetare, originalitatea, în cazul operei științifice, presupune exprimarea precisă și exactă a rezultatului creației intelectuale, rezultat ce se constituie într-o contribuție proprie în ce privește substanța de idei. Prin opinia exprimată în cauză de o comisie formată din doi specialiști, în condițiile art. 201 alin. (3) C. proc. civ., s-a determinat componenta tehnică din lucrarea reclamantei, aceasta fiind o platformă optoelectronică formată în principal din trei componente de detecție sau senzori (o camera CCD-TV, o cameră FLIR și un radar laser) și un sistem GPS (sistemul SMOTV). Întregul sistem este destinat a detecta, identifica și localiza ținte mascate în vegetație, pentru a permite angajarea mijloacelor de lovire.

Specialiștii au concluzionat că, în cazul celei de-a doua lucrări (SSRAT), reclamanta a fost responsabil de proiect, ce nu poate fi identificat cu propria lucrare. Dacă ideea sau conceptul nu sunt susceptibile de apropriere, conform art. 9 din Legea nr. 8/1996, creația ce le conține este protejabilă atunci când autorul le prezintă într-o formă concretă. Fiind vorba despre un proiect științific, rostul operei este de a transmite informații într-o formă cât mai inteligibilă. Prin urmare, față de concluziile raportului de expertiză, potrivit căruia componenta tehnică din proiect este prezentată numai printr-o descriere generală a sistemului, instanța apreciază că, în realitate, suntem în prezența unui idei preluate din stadiul actual al cercetării științifice pe plan mondial în domeniul respectiv, și nu a unei opere științifice, care ar fi presupus un tratament personal al acesteia, comunicarea într-o manieră care să dea proiectului o fizionomie proprie.

Pentru conturarea unei opere științifice, enunțarea ideii, sintetizată apoi în concept, trebuie urmată de argumente care o susțin și o justifică într-o modalitate nouă de abordare, chiar dacă problema este cunoscută. Investigația științifică presupune explicarea pașilor care duc la o anumită concluzie, plecând de la nivelul actual la care se află cercetarea în domeniul respectiv. Rezultatul unui proiect științific trebuie documentat în baza unui standard constituit din metode specifice care să-l facă accesibil altor specialiști în domeniu, conferindu-i astfel consistență prin deschiderea unor perspective noi, chiar dacă subiectul nu este nou. Forma materială pe care autorul o dă concepției sale, particularitățile muncii sale, amprenta personală care marchează rezultatul muncii de cercetare, sunt elemente supuse atenției în cazul participării intelectuale a reclamantei.

Or, o idee sau un concept cunoscute pe plan mondial, așa cum afirmă comisia de experți, ar putea deveni o creație protejată de lege prin caracterul de individualitate desprins din caracteristicile tehnice care reflectă concepția particulară a autorului asupra problemei tratate. O asemenea concluzie nu se poate desprinde în cauză, în condițiile în care sistemul propus de reclamantă nu conține parametrii tehnici sau soluția tehnică care să definească caracteristicile tehnice de funcționare. Opinia expertului-parte propus de apelanta reclamantă, în sensul că lucrarea acesteia conținută în proiectul de finanțare, descrisă în formularul B, constituie obiect al dreptului de autor, nu poate fi reținută atâta vreme cât aceasta conține doar obiective ce urmează a fi realizate, fără identificarea unor elemente tehnice care să permită evaluarea originalității prin raportare la un anumit nivel de cunoaștere în domeniu.

Descrierea lucrării conținută de raportul expertului parte, în sensul de ”arhitectură a unui sistem” și rezumată de acesta ca fiind ”o temă care își propune realizarea unor sisteme”, definește, în realitate, ”conceptul”, ca sintetizare a unor idei. Sistemul destinat a detecta, identifica și localiza ținte mascate în vegetație este o propunere de proiect structurată în termeni generali, introdusă în spațiul științific, propunere care, lipsită de caracteristicile tehnice, nu are semnificația unei creații, în sensul de produs final intelectual. Definirea temei și a obiectivelor sunt insuficiente pentru a caracteriza o lucrare ca fiind un proiect științific, acesta presupunând prezentarea conceptelor cu care se va opera, a surselor utilizate, a ipotezelor de lucru și a metodelor care vor fi folosite pe parcursul cercetării.

Prezentarea generală a componentei tehnice, cunoscută pe plan mondial (așa cum rezultă din opinia specialiștilor și a consilierilor parte), nu permite identificarea contribuției apelantei reclamante, în sensul transmiterii în mod autentic, personal, a unor informații științifice. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea acestuia și în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat. În motivarea recursului s-au arătat următoarele. Un prim motiv pe care își întemeiază recursul este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 raportat la art. 315 C. proc.

civ., susținând că instanța de apel nu s-a conformat îndrumărilor din decizia de casare. Singura probă administrată în apel în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele și raportat la care este motivată hotărârea pe care a atacat-o este expertiza tehnică judiciară. Deși Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că temeiul de drept incident în cauză îl constituie dispozițiile Legii nr. 8/1996 și că este necesar ca în cauză să se suplimenteze probatoriul administrat, printr-o expertiză tehnică de specialitate, instanța de apel încuviințează acesta probă însă, desemnează să efectueze lucrarea, raportat la prevederile art. 201 alin. (3) C. proc.

civ., o comisie formată din doi specialiști, care însă nu aveau competența necesară pentru a putea efectua expertiza dispusă într-o cauză având ca obiect „drepturi de autor". A învederat acest aspect instanței de apel la termenul din 11 iunie 2014, criticând modalitatea de desemnare a expertului tehnic judiciar, raportat la dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 199/C/2010 și învederând faptul că, acesta trebuia să aibă specializarea precizată la poziția nr. 83 din anexa cuprinzând Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare - Proprietate intelectuală (1) - Drepturi de autor și drepturi conexe. Doar în cazul în care expertul ar fi învederat că nu poate efectua expertiza dispusă în cauză, raportat la specializarea sa și obiectivele acesteia, în temeiul prevederilor art. 201 alin. (3) C. proc.

civ., instanța putea solicita punctul de vedere al unor specialiști în domeniu. Dintre toți cei desemnați de instanță să răspundă obiectivelor stabilite pentru expertiza dispusă, doar experta parte nominalizată avea competența necesară efectuării lucrării. Pe de altă parte, în temeiul dispozițiilor art. 204 raportat la art. 27 alin. (7) și (8), a formulat cerere de recuzare împotriva domnului E., care a fost respinsă, neîntemeiat, la data de 06 aprilie 2016. Așa cum a arătat în cuprinsul cererii de recuzare, SC F. SA, societate în cadrul căreia E. deține funcția de director general, este membră asociată cu pârâta din prezenta cauză în Asociația Măgurele G. - I. și membru fondator alături de pârâta în Măgurele H. De asemenea, domnul J., director în cadrul societății comerciale care este SC B. SRL, a lucrat, în perioada ianuarie 1989 - iunie 1990, în cadrul K. sub îndrumarea domnului E., care a fost și directorul general al acestei instituții.

Prin urmare, apreciază că acest expert, datorită relațiilor existente între el și intimata pârâtă, a fost părtinitor, opinia sa fiind, fără echivoc, subiectivă și de natură a o avantaja pe partea adversă în detrimentul său. Mai mult, domnul E. și-a spus părerea, anterior efectuării expertizei, acesta întocmind raportul înainte ca instanța să desemneze, în mod legal și procedural, experții, raport pe care domnul P. și l-a însușit, semnându-l, fără a studia dosarul și fără a analiza situația de fapt (din actele existente la dosar se poate observa că, în aceeași zi în care a efectuat deplasarea în București, pentru a studia dosarul, a fost întocmit și raportul de expertiză).

Pentru toate aceste motive, raportul de expertiză întocmit în cauză este nul și prin urmare, având în vedere că expertiza a fost singura probă cu care s-a suplimentat în rejudecarea apelului probatoriul administrat inițial în cauză, raportat la care instanța de recurs a apreciat că situația de fapt nu este pe deplin lămurită, precum și singura probă reținută în motivarea soluției pronunțate în apel, consideră că se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiză în conformitate cu dispozițiile legale incidente în speța. Al doilea motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de către Curtea de Apel București fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. b) și art. 9 din Legea nr. 8/1996, raportat la situația de fapt.

Raportat la obiectivele expertizei dispuse, precizează că operele științifice, pentru care a solicitat recunoașterea calității de autor, sunt reprezentate de componența tehnică, ce face parte integrantă din cele două contracte de finanțare aflate la dosar, care echivalează cu „ofertele de proiect" ce au participat la competiția 2007 - Program 4 - Parteneriate în domenii prioritare și despre care se face vorbire în cuprinsul instrucțiunilor privind depunerea acestora, document aflat în setul de înscrisuri prezentat instanței în data de 25 februarie 2010. Competiția mai sus menționată s-a desfășurat în conformitate cu prevederile art. 10 din H.G. nr 475/2007, coroborate cu dispozițiile H.G.

nr. 1265/2004 și nr. 735/1996, acte normative în baza cărora au fost elaborate atât Instrucțiunile privind depunerea ofertelor de proiecte, cât și Pachetul de informații privind Programul 4 (în cuprinsul acestor acte, depuse la dosar în data de 25 februarie 2012, sunt descrise atât procedura de înscriere a proiectului în competiție, cât și procedura de evaluare și selectare a acestora, raportat la criteriile clar stabilite de lege, pe care lucrările trebuie să le îndeplinească pentru a fi desemnate câștigătoare).

În conformitate cu Pachetul de informații pentru Programul 4 - Parteneriate în domenii prioritare (Anexa nr. 4 a Deciziei președintelui L. nr. 9188 din 5 iunie 2007), care reprezintă ghidul de redactare și depunere a documentației în vederea obținerii finanțării, Formularul B (descrierea detaliata a proiectului) se refera la „Descrierea proiectului din punct de vedere științific și tehnic, incluzând gradul de noutate și posibilitatea aplicării rezultatelor cercetării", astfel cum reține expertul parte în lucrarea întocmită. Sintagma componența tehnică este o denumire care a intrat în limbajul uzual al specialiștilor din domeniul programelor de finanțare.

În sprijinul acestei afirmații vin și depozițiile martorilor M. și N., care au arătat că reclamanta „m-a contactat după ce era întocmita componența tehnică", respectiv că „a venit cu Formularul B, care reprezintă componenta tehnică a lucrării, fiind contactat în primăvara anului 2007". De fapt, prin componența tehnică se înțelege Formularul B - descrierea detaliată a proiectelor, care este parte integrantă din Contractul de finanțare pentru executarea proiectelor și nu „o soluție tehnică" din domeniul brevetelor de invenție. În concluzie, din această perspectivă, lucrarea sa, Formularul B-descrierea detaliată a proiectului (pentru ambele proiecte), reprezintă partea tehnică a proiectului și face parte integrantă din contractele de finanțare pentru execuție proiecte.

Nici cei doi specialiști, în cuprinsul „Raportului de specialitate" nu infirmă susținerile expuse anterior, ci doar subliniază că „descrierile din Anexele 2 ale celor 2 proiecte care fac obiectul contractelor de finanțare este sumară fără a include parametrii tehnici, soluții tehnice sau constructive care să fie folosite la realizarea modelelor experimentale sau a prototipurilor", aspecte care nu sunt relevante pentru soluționarea cauzei, raportat la obiectul clar determinat al acesteia și la dispozițiile instanței de control. Concluziile raportului de expertiză evidențiază în mod clar faptul că cele două opere nu pot fi încadrate în categoriile enumerate de art. 9 din Legea nr. 8/1996 și exceptate de la acordarea protecției dreptului de autor, neconstând în parametrii tehnici sau soluții tehnice, într-un produs sau procedeu, neputând fi incluse, prin urmare, în categoria invențiilor, a căror protecție juridica sta sub incidența dispozițiilor Legii nr. 6/1991.

În ceea ce privește caracterul de originalitate al celor două opere științifice, în analiza acestui element trebuie plecat tocmai de la dispozițiile deciziei de casare, în care se precizează că „originalitatea lucrării nu se apreciază în sens de noutate, ci în funcție de maniera de exprimare a creativității personale a autorului ". Pe de o parte, caracterul de originalitate rezultă chiar din condițiile impuse de legislația care reglementează selectarea proiectelor participante la competiție, în vederea acordării finanțării necesare realizării lor practice, anume din art. 1, art. 9 alin. (1) lit. c) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 735 din 25 mai 1996 și din art. 3.1 și art. 6.1.1 din Pachetul de informații privind Programul 4 („Evaluarea prezintă o importanță deosebită pentru că promovează propuneri de proiecte fezabile cu grad de noutate, nivel tehnico-științific înalt pe plan intern și internațional și cu potențial de promovare în economie a rezultatelor.

Evaluarea unei oferte de proiect trebuie să aibă în vedere gradul realizare a indicatorilor de rezultat propuși în Programul 4 - Parteneriate în domenii prioritare."), precum și din criteriile de evaluare prevăzute la pct. 6.3.2 din același act. Mai mult, chiar în cuprinsul ofertei de proiect, în capitolul „descrierea proiectului din punct de vedere științific și tehnic" sunt detaliate aspectele referitoare la gradul de noutate al lucrării, atât pe plan național, cât și internațional, contribuția proiectului la dezvoltarea cunoștințelor în domeniu, noutatea și complexitatea soluțiilor propuse.

Din documentele depuse la dosar (corespondenta electronică cu Centrul National de Management programe și cu partenerii precum și Adeverința din 24 februarie 2010 eliberată de Academia Tehnica Militară și Adeverința din 24 februarie 2010 eliberată de Universitatea Politehnica București - Facultatea de Inginerie Aerospațială) rezultă că „Propunerile de proiecte au fost considerate fezabile, având un accentuat grad de noutate, cu nivel tehnico-științific ridicat atât pe plan intern cât și internațional și cu posibilitate de promovare în economie a rezultatelor." Pe de altă parte, în ceea ce privește originalitatea proiectelor, în conformitate cu doctrina în materie, „originală este atât opera care aduce puternice elemente de noutate, cât și aceea care, deși reia idei, teorii sau concepte deja prezentate, face acest lucru intr-un alt mod, personalitatea autorului punându-și amprenta.

Altfel spus, originalitatea se refera doar la compoziție, la modul de structurare și nu neapărat la conținut". Originalitatea nu trebuie confundată cu noutatea. „Originalitatea reprezintă un criteriu subiectiv în timp ce noutatea este un criteriu obiectiv. O operă care este lipsită de noutate nu înseamnă că este lipsită de originalitate. În literatura de specialitate se apreciază că nu trebuie să fie nouă, ci este suficient să fie originală, adică să poarte amprenta personalității autorului. Jurisprudența a admis ca originalitatea nu înseamnă noutate; o operă poate fi originală chiar dacă se aseamănă mult cu altă operă, câtă vreme similaritatea este fortuită și nu rezultatul copierii" - O. - Condiții cerute pentru protecția operelor în cadrul dreptului de autor, 2. Condiția originalității.

In cuprinsul raportului de expertiză se arată că „- lucrările apelantei reclamante A., proiectele SSRAT și SMOV care fac obiectul Contractelor de finanțare din cadrul Programului National - Parteneriate în Domenii Prioritare - Programul 4 reprezintă o exprimare originală, precisă și exactă a arhitecturii sistemului, respectiv succesiunea și amplasarea unor echipamente cunoscute sau noi, care urmează a fi proiectate pentru a corespunde parametrilor tehnici ce vor fi stabiliri ulterior în timpul procesului de execuție a proiectului prin realizarea desenelor, documentațiilor tehnice de execuție. Aceasta succesiune și amplasare nu se regăsește în nici un document anterior.

Autoarea nu a folosit un model făcut anterior, ci este unul nou și personal". „În cadrul proiectelor, în Formularul B, autoarea A., si-a concretizat gândurile pe baza cunoștințelor și experienței de fizician (ideile) într-o manieră caracteristica operelor științifico-tehnice printr-o descriere exactă și precisă a obiectivului propus a fi realizat, conducând astfel la punerea în opera, intr-o maniera originala, a proiectelor care se refera la cele doua sisteme SSRAT și SMOV. Acestea constituie o creație intelectuală în sensul dreptului de autor guvernat de Legea nr. 8/1996, activitatea creatoare a rezultat ca o consecință a acumulărilor cantitative și calitative de-a lungul carierei ca fizician și director de proiecte." Conform Pachetului de informații pentru Programul 4 - Parteneriate în domenii prioritare (Anexa nr. 4 a Deciziei președintelui L. nr. 9188 din 5 iunie 2007), care reprezintă ghidul de redactare a documentației în vederea obținerii finanțării, la pag.

44, pct. 6 - Procedura de evaluare și selectare a ofertelor, se menționează ca „Evaluarea prezintă o importanță deosebită pentru că promovează propuneri de proiecte fezabile cu grad de noutate, nivel tehnico-științific înalt pe plan intern și internațional și cu potențial de promovare în economie a rezultatelor”, la pag. 48, pct. 6.3.2. Criterii de evaluare pentru proiecte complexe, la poziția 2, este Descrierea proiectului din punct de vedere științific și tehnic, incluzând gradul de noutate și posibilitatea aplicării rezultatelor, la pag. 47 se menționează ca fiecare proiect va fi evaluat de un număr de trei experți evaluatori, fiecare evaluator acordând un punctaj pentru fiecare criteriu evaluat în faza respectiva și consemnează un comentariu atașat notei (fișa de evaluare individuală).

În concluzie, dacă cele două proiecte nu ar fi fost fezabile, cu grad de noutate și nivel tehnico-științific ridicat, atât pe plan național, cât și internațional nu ar primit finanțare. In raportul de specialitate al domnilor E. și P. se precizează ca „produse similare erau deja realizate în tari industrializate cu mulți ani în urma", fiind amintite 3 articole științifice. In articolele invocate sunt descrise mai multe tipuri de sisteme Radar Laser, din documentele aflate la dosarul cauzei și chiar din descrierea proiectelor, rezultând ca echipa de proiect a realizat anterior sisteme complexe care au în componenta Radare Laser. Aceste sisteme, realizate anterior de aceeași echipa sub coordonarea apelantei, îndeplinesc, însă, alte cerințe tehnice și răspund altor tipuri de misiuni, deci sunt total diferite ce cele descrise în proiectele ce fac obiectul acestei cauze.

Proiectele în cauza sunt complexe iar noutatea acestora constă în impunerea unor cerințe tehnice și tactice care să facă față cerințelor militare actuale: timp de răspuns mic, funcționarea acestora în condiții de nori ceața, absenta luminii stelelor sau a lunii, condiții de protecție NBC, temperaturi de la -55 grade C pană la +55 grade C, prin miniaturizarea și fiabilizarea sistemelor se urmărește posibilitatea integrării acestora pe aproape orice mijloc de lupta, atât mobil terestru, cât și pe platforme de zbor de tip UAV sau elicoptere, lungimea de unda impusa pentru Laser este 1,64 eye-safe este diferita de lungimile de unda a radarelor laser prezentate în studiile invocate în raportul de expertiza amintit.

Deci, chiar dacă ar exista sisteme asemănătoare, acestea nu pot fi identice, deoarece parametrii impuși sunt net diferiți și în concluzie, sistemele care rezulta sunt total diferite, având, în mod evident, caracter de originalitate.

Raportul de specialitate întocmit de E. și P. nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 8/1996, cu referire la criteriul originalității iar după ce în partea de început se menționează ca lucrările analizate au un grad de originalitate („Lucrarea reclamantei are un grad limitat de originalitate, existând câteva idei cu caracter de noutate pe plan național, potențial a fi concretizate în soluții tehnice originale n urma desfășurării activităților de implementare a proiectului de finanțare"), la final se trage o concluzie contrara celor afirmate inițial, „nu demonstrează ca are caracter de originalitate". Prin urmare, raportat la motivele invocate mai sus, la înscrisurile depuse în probațiune, la concluziile raportului de expertiza întocmit de expertul parte, apreciază că aceste oferte de proiect, în forma în care și-a expus rezultatul activității de cercetare și le-a adus pentru prima data la cunoștința publicului, reprezintă opere științifice, în accepțiune art. 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996, fiind lucrări clar identificate, structurate, a căror descriere și prezentare reflectă personalitatea autorului.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos. În ceea ce privește motivele de recurs prin care se critică respingerea cererii de recuzare formulată împotriva expertului E. se constată că instanța de apel a respins ca tardivă cererea iar recurenta nu a formulat critici referitoare la considerentele care au stat la baza acestei soluții ci doar a reiterat motivele de fond ale cererii de recuzare. În aceste condiții, acest caz de recurs apare ca fiind nemotivat în termen, nearătându-se de ce respingerea ca tardivă a cererii de recuzare ar fi nelegală. Atâta timp cât cererea a fost respinsă ca tardivă nu se poate trece la analiza temeiniciei cererii de recuzare.

Referitor la motivul de recurs prin care se susține nulitatea raportului de expertiză raportat la faptul că specialiștii desemnați pentru efectuarea raportului nu aveau specializarea necesară pentru a putea efectua expertiza într-o cauză având ca obiect drepturi de autor, este de reținut că potrivit părții introductive a încheierii din 14 mai 2014, inițial reclamanta a cerut efectuarea unei expertize în domeniul aparatură militară optoelectrică, iar după punerea în discuție a dispozițiilor deciziei de casare, ambele părți au apreciat că experții trebuie să aibă specializarea aparatură militară optoelectrică, iar nu drepturi de autor.

La termenul din 11 iunie 2014, când s-a pus în discuție numirea efectivă a experților raportat la faptul că în anexa la Ordinul nr. 199/C/2010 al Ministerului Justiției nu se regăsește specializarea menționată anterior, reclamanta a propus numirea unui expert în specialitatea drept de autor, dar instanța a ajuns la concluzia că, raportat la obiectivele pentru lămurirea cărora a fost încuviințată expertiza, nu este utilă o astfel de numire și că trebuie desemnat un expert în specialitatea militară optoelectrică. Întrucât în anexa la ordin nu existau astfel de experți s-a recurs la numirea unor specialiști în domeniu. Astfel, instanța de recurs a respectat prevederile art. 201 alin. (1), (3) C. proc.

civ. la numirea specialiștilor care să efectueze expertiza în cauză. În aceste condiții nu se poate imputa instanței de apel că nu ar fi administrat proba cu expertiză în domeniul dreptului de autor, atâta timp cât nu a fost solicitată de părți, pentru a-i da posibilitatea acesteia să analizeze pertinența și concludența acesteia.

De altfel, în niciuna dintre deciziile de casare pronunțate în cauză nu s-a dispus efectuarea unei expertize în materia dreptului de autor, prin Decizia nr. 5466/2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție făcându-se trimitere la o expertiză de specialitate pentru clarificarea aspectelor tehnice evidențiate anterior în decizie, iar nu cu privire la stabilirea caracterului de originalitate a unei opere, care este atribuția exclusivă a instanței de judecată, iar prin Decizia nr. 5659/2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție nu s-a dispus să se administreze o expertiză în domeniul dreptului de autor, ci s-a reținut că insuficienta dezvăluire a componentei tehnice, reținută prin raportul de expertiză, în cazul platformelor nu poate reprezenta o confirmare a faptului că acestea se află sub protecția dreptului de autor, așa cum reținuse instanța de apel, întrucât reperele tehnice din materia brevetelor nu sunt similare celor din domeniul dreptului de autor.

Este nefondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În ceea ce privește criticile referitoare la neaplicarea art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, sub aspectul neîncadrării în categoria invențiilor, este de reținut că instanța de apel nu a acordat reclamantei protecția prevăzută de legislația dreptului de autor pentru că a considerat că nu este îndeplinită condiția originalității pretinsei opere științifice, iar nu pentru că lucrarea în cauză s-ar încadra în categoria invențiilor. Experții au reținut că lucrarea nu include parametrii tehnici, soluții tehnice sau constructive care să fie folosite la realizarea modelelor experimentale sau a prototipurilor în susținerea faptului că lucrarea este sumară prin raportare la cerințele unei cercetări științifice iar nu în susținerea faptului că lucrarea ar trebui să îndeplinească cerințele de brevetabilitate a unei invenții.

Astfel, aceste critici sunt neavenite, neavând legătură cu considerentele deciziei atacate. Referitor la critica privind caracterul de originalitate, deși recurenta începe prin a face referire la dispozițiile deciziei de casare, în care se precizează că „originalitatea lucrării nu se apreciază în sens de noutate, ci în funcție de maniera de exprimare a creativității personale a autorului", continuă, în susținerea originalității, cu trimiterea la condiția impusă de legislația care reglementează selectarea proiectelor participante la competiție, aceea a gradului de noutate a propunerilor de proiecte, pe care ar fi îndeplinit-o proiectul în cauză. Astfel, aceste argumente, care contrazic chiar decizia de casare invocată de către recurentă, nu pot fi avute în vedere în sprijinul motivului de recurs invocat.

Legat de concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul propus de către recurentă, instanța de apel a justificat de ce nu poate reține opinia acestuia, aspect ce ține de interpretarea probei cu expertiză administrată în fața instanței de apel, și astfel, de temeinicia deciziei iar nu de legalitatea acesteia. Recurenta a mai arătat că specialiștii desemnați de instanță pentru a întocmi raportul ar fi reținut eronat că sistemul propus prin lucrarea în cauză ar fi fost similar cu produse realizate deja în țări industrializate și că în realitate proiectele propuse sunt complexe iar noutatea acestora constă în impunerea unor cerințe tehnice și tactice care să facă față cerințelor militare actuale.

Trecând peste faptul că în recurs nu poate fi reinterpretată proba cu expertiză, faptul dacă ideile propuse prin lucrarea în cauză, inclusiv sub aspectul cerințelor tehnice la care răspund sistemele și tipurile de misiuni la care răspund, sunt sau nu noi nu este relevant pentru aprecierea originalității lucrării, instanța de apel reținând că, chiar dacă ideea era preluată din stadiul actual al cercetării științifice, lucrarea putea beneficia de protecția dreptului de autor, dacă ar fi luat forma unei opere științifice, care ar fi presupus un tratament personal al acesteia, comunicarea într-o manieră care să dea proiectului o fizionomie proprie.

Lucrarea care constă în simpla înșiruire a unor idei sau concepte, chiar și noi, utilizând termeni generali, nu intră sub protecția dreptului de autor conform art. 9 alin. (1) lit. a) prima teză din Legea nr. 8/1996, atâta timp cât acestea nu au fost exprimate într-o formă elaborată conform standardelor cercetării științifice care să reflecte maniera de exprimare a creativității personale a autorului. Stabilirea îndeplinirii criteriului originalității unei lucrări științifice este atribuția instanței de judecată astfel că sub acest aspect sunt nerelevante eventualele concluzii din raportul specialiștilor desemnați să efectueze raportul în cauză. Or, instanța a motivat de ce nu a considerat îndeplinit acest criteriu, prin raportare la conținutul concret al lucrării.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 516/A din data de 29 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2017.