ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5746/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5746/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 29 august

2011, apelanții contestatori G.M.M.E., G.Z., D.C.A., în calitate de legatar

universal al defunctului G.C.N.I., G.M.C., G.E.I.V. și G.A.A.C. au formulat o

cerere de lămurire a întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei civile nr.

91/A din 8 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr.

216373/2006 (nr. în format vechi 1300/2007), în temeiul art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., cu privire la determinarea „completă, efectivă și

utilă a întinderii terenului care asigură funcționalitatea clădirii C2”, parte

din imobilul ce a făcut obiectul restituirii, situat în Brașov, str. P. nr. X,

județul Brașov.

Prin Încheierea de

ședință din 10 octombrie 2011, instanța de apel a admis, în parte, cererea

întemeiată pe dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., formulată de

intimații - reclamanți G.M.M.E., G.Z., D.C.A., G.M.C., G.E.I.V. și G.A.A.C., în

contradictoriu cu apelantul intimat Serviciul Român de Informații, reprezentat

de UM X București; a dispus lămurirea întinderii și aplicării dispozitivului

Deciziei civile nr. 91/A din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul că, la

parag. 3 pct. 4 din dispozitiv, cu privire la cota de teren ce asigură

funcționalitatea clădirii C2, reprezentată pe planul de situație anexă la

expertiza topo, se va trece, între punctele 123 - 164 - 165 - 156 - 405 - 223 -

229 - 9 - 11 - 50 - 44, deja menționate în dispozitiv, și punctele în

continuare, de la 44 la 42-41 - 40 - 60 - 61 - 62 - 123 (punctul în care se

încheie descrierea suprafeței de teren aferente clădirii C2) și a respins

celelalte solicitări de lămurire a dispozitivului, ca nefondate.

Curtea a constatat că

cererea este întemeiată doar în parte, cu privire la nemenționarea în clar a

punctelor de continuare pe linia terenului aferent clădirii C2, începând cu

punctul 44, până la punctul de început al descrierii terenului ce a făcut

obiectul restituirii - 123, în sensul că punctul 44 se continuă cu punctele de pe

schița anexă a expertizei tehnice topografice efectuată în cauză, respectiv 42

- 41 - 40 - 60 - 61 - 62 - 123, de altfel, precis delimitate în planul anexat

Deciziei nr. 55 din 25 iulie 2011, emisă de intimata Serviciul Român de

Informații.

Totodată, s-a mai

constatat că Decizia nr. 55/2011 a Serviciului Român de Informații, cu planul

anexat, a exprimat în mod precis obiectul restituirii în natură ce a făcut

obiectul Deciziei civile nr. 91/A din 8 februarie 2011, prezenta cerere a

contestatorilor fiind primită în parte, în sensul arătat, doar pentru a exclude

orice nelămurire cu privire la întinderea dreptului ce a făcut obiectul

deciziei civile (și implicit a executării).

Susținerea din nota

internă a Serviciului Român de Informații, invocată în întâmpinarea intimatei,

cu Adresa nr. 2365816 din 18 martie 2010, în sensul că stabilirea limitei

proprietății, între punctele 44 - 41 - 40 - 60 - 61 - 62 - 123, va genera

dificultăți cu privire la realizarea împrejmuirii imobilului restituit, cu

efecte asupra securității incintei instituției intimatei, nu poate fi primită,

întrucât Curtea a menționat doar limitele terenului aferent funcționalității

clădirii C2, ce a făcut obiectul restituirii în natură, pe toate laturile sale,

întrucât, doar dintr-o simplă omisiune, nu au fost menționate, ca atare,

punctele în continuare, între 44 - 123, care reieșeau din considerentele și

planurile expertizei tehnice, în clar.

Este și dovada

faptului că acestea au fost conturate exact pe linia trasată cu roșu în planul

anexat Deciziei nr. 55/2011, corespunzătoare amprentei clădirii C2 la sol, pe

latura N - E, reprezentă pe plan.

Celelalte solicitări,

privind faptul că terenul aferent, care ar asigura funcționalitatea normală a

clădirii C2, pe latura de N - E, ar trebui să cuprindă și terenul aferent

scării de acces, pe această latură, a rampei etc., plus terenul trasat către

aleea de acces dintre punctele 11 - 13, pe care să o includă, au fost apreciate

ca neîntemeiate, întrucât conduc către depășirea limitelor cererii de lămurire

a întinderii dispozitivului Deciziei civile nr. 91/A/2010 și a cerințelor art.

281

1

C. proc. civ., implicând o modificare a înseși pretențiilor

admise în dispozitivul deciziei, prin majorarea lor, ceea ce este inadmisibil.

Susținerea din

cerere, care ar sugera că nu există acces la corpul C2 restituit, cel puțin pe

latura de N - E, nu poate fi primită, câtă vreme imobilul prezintă direct

deschiderea în str. P., pe latura de sud, între punctele 229 - 9 - 11, având

alee de acces în partea de sud a clădirii, cu acces și în incinta C2, în

punctele 49 - 48 (Scară).

Împotriva acestei

încheieri, a declarat recurs pârâtul Serviciul Român de Informații - UM Y

Brașov, reprezentat prin UM X, solicitând admiterea recursului și respingerea

cererii de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 91A din 8 februarie

2010, pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 2163/3/2006, ca

neîntemeiată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

s-a reiterat soluția pronunțată în cauză, susținându-se următoarele argumente:

Decizia instanței de

a se include punctul 4.2, în identificarea imobilului restituibil petenților,

conduce la mărirea suprafeței totale de teren aferentă clădirii C2 - 1.730 mp,

cu suprafața de 8 mp, noua suprafață devenind 1.738 mp, conform planului

anexat, respectiv la depășirea limitelor cererii de lămurire,

modificându-se/majorându-se însăși pretențiile admise, ceea ce este

inadmisibil, potrivit considerentelor instanței (instanța a constatat că suprafața

de 1.730 mp a fost identificată în mod precis prin Decizia nr. 55/2011 și

planul explicativ).

Astfel, prin punerea

în executare a dispozitivului lămurit, suprafața totală de teren restituită în

natură va crește de la 1.730 mp la 1.738 mp, determinând în mod concret o

modificare a soluției din dispozitivul Deciziei civile nr. 91A din 8 februarie

2010 a Curții de Apel București.

În același sens,

înscrierea punctului 42, în dispozitivul Încheierii din data de 10 octombrie

2011, constituie o eroare de interpretare a punctelor ce delimitează terenul

restituit în natură, deoarece punctul 42 marchează colțul scărilor de acces, și

nu colțul clădirii C2 din vecinătatea scărilor, evidențiat în plan, prin

punctul 41 (colțul interior al clădirii C2, raportat la punctul 41, nu a fost

numerotat în expertiza judiciară topografică), sens în care este necesară

îndreptarea acestei erori materiale strecurate în dispozitivul încheierii,

respectiv eliminarea punctului 42.

De asemenea, după cum

s-a precizat în întâmpinarea depusă la fondul cauzei, prin cererea de lămurire

a întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei civile nr. 91A din 8

februarie 2010, petenții au solicitat terenul care asigură accesul în clădirea

C2 din partea de est și nord-est, respectiv cele două scări și rampa de acces,

toate situate pe trotuarul de protecție a clădirii, delimitat de punctul 123,

mergând pe limita trotuarului de protecție până la punctul 44, marcat cu

culoare verde în planul transmis, fie prin punctele 123 - 62 - 406 - 42 - 43 -

44, astfel încât să cuprindă trotuarul, scările și rampa de acces.

Referitor la dreptul

asupra aleii de acces, începând de la poarta figurată între punctele 11 - 13,

s-a învederat că, în dispozitivul deciziei, instanța a făcut trimitere către

aleea de acces din fața clădirii, (delimitată de punctele 50 - 51 - 52 - 53 -

54 - 55 - 56 - limita de vest a terenului - 223 - 224 - 225 - 226 - 227 -

trotuarul de protecție al clădirii și limita de vest a terenului), ce face

parte din terenul restituit în natură, identificat prin punctele 123 - 164 -

165 - 156 - 405 - 223 - 229, până la împrejmuirea actuală inclusiv, continuând

cu punctele 9 - 11 - 50 - 44, și nu la aleea principală, care asigură accesul

în sediul unității.

Totodată, s-a

precizat că noii proprietari au asigurat accesul neîngrădit din str. P. către

imobilul restituit în natură, respectiv între punctele n - q și limita de vest,

având o deschidere de 36.70 m, sens în care nu este necesară și nici posibilă,

din punct de vedere legal, instituirea unui drept de acces pe terenul aflat în

proprietatea statului, reprezentat de punctele 11 - 13.

Aspectele sesizate de

petenți, referitoare la delimitarea terenului de sub construcție și a celui

care asigură funcționalitatea clădirii, pe partea de N și N-E, între punctele

44 - 41 - 40 - 60 - 61 - 62 - 123, au fost constatate de către reprezentanții

unității noastre și comunicate prin Adresa nr. 2365816 din 18 martie 2010.

Totodată, s-a precizat că stabilirea limitei proprietății, între punctele 44 -

41 - 40 - 60 - 61 - 62 - 123, va genera dificultăți cu privire la realizarea

împrejmuirii imobilului restituit, cu efecte asupra securității incintei

instituției noastre.

Aspectele invocate

mai sus sunt în acord cu mențiunile cuprinse în dispozitivul Deciziei civile

nr. 91A din 8 februarie 2010. Din analiza acestuia, rezultă că instanța a

restituit în natură corpul de clădire C2 și terenul de sub acesta, în suprafață

de 604 mp (pct. 3 din dispozitiv), deținute în indiviziune de către Serviciul

Român de Informații și Ministerul Administrației și Internelor - I.P.J. Brașov,

marcate cu culoare roșie în planul de situație scara 1:500, anexă la prezenta.

Totodată, conturul

terenului (spațiul verde, aleea de acces) care asigură funcționalitatea

clădirii C2 a fost identificat, conform punctelor 123 - 164 - 165 - 156 - 405 -

223 - 229, până la împrejmuirea actuală inclusiv, continuând cu punctele 9 - 11

- 50 - 44 (pct. 4 din dispozitiv), rezultând o suprafață de 1.126 mp, hașurată

cu culoare roșie pe planul de situație transmis.

Astfel, prin

însumarea celor două suprafețe de teren (604 mp și 1.126 mp) a rezultat

suprafața de teren restituită în natură, respectiv 1.730 mp, identificată în

plan de punctele 123 - 164 - 165 - 156 - 405 - 223 - 229 - 9 - 11 - 50 - 44 -

42 - 41 - 40 - 60 - 61 - 62.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate și dispozițiile legale relevante,

Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor

succede:

În drept, potrivit

art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare

lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului

hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței

care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture

dispozițiile potrivnice.

Din interpretarea

logico-rațională a acestor dispoziții legale, rezultă că procedura lămuririi

înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri nu poate

determina repunerea în dezbatere a unor aspecte de fond ce au format obiectul unei

judecăți, al cărei deznodământ a fost consacrat prin hotărârea deja pronunțată,

ci această procedură, declanșată prin intermediul unei cereri incidentale, are

ca scop doar limpezirea, explicitarea unor dispoziții cuprinse în dispozitivul

acelei hotărâri sau înlăturarea celor contrare, pentru ca hotărârea

susceptibilă de executare să poată fi pusă corect în executare.

În consecință, o

hotărâre ce se bucură de autoritate de lucru judecat sau care a intrat în

puterea lucrului judecat, căreia îi este astfel atașată o prezumție de

validitate, nu poate fi schimbată sau modificată prin intermediul procedurii

reglementate de art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., doar ca o

consecință a nemulțumirii părților angajate în litigiu, pentru că astfel s-ar

aduce atingere acestor prezumții și, implicit, securității raporturilor

juridice civile.

Raportând aceste

principii generale la situația particulară dedusă judecății, se constată că,

prin cererea formulată de intimații petenți G.M.M.E., G.Z., D.C.A., în calitate

de legatar universal al defunctului G.C.N.I., G.M.C., G.E.I.V. și G.A.A.C., nu

se solicită în fapt explicitarea dispozitivului Deciziei civile nr. 91/A din 8

februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 216373/2006 (nr. în

format vechi 1300/2007), în sensul reglementat de art. 281

1

alin.

(1) C. proc. civ., ci se repune în discuție însăși întinderea și limitele

dreptului de proprietate pretins de aceștia asupra imobilului în litigiu,

astfel cum a fost recunoscut în cadrul unei judecăți pe fond.

Mai mult, aspectele

invocate de către petenți prin formularea unei asemenea cereri ar fi putut face

obiectul unor obiecțiuni la expertiza imobiliară efectuată în cauză, ceea ce ar

fi antrenat punerea lor în discuția contradictorie a tuturor părților implicate

și, implicit, a cenzurii instanței în examinarea acestora, în cadrul unei

judecăți pe fondul cauzei.

Astfel, dacă s-ar

admite, chiar și în parte, cererea de lămurire a înțelesului, întinderii sau

aplicării dispozitivului Deciziei civile nr. 91/A din 8 februarie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, așa cum a dispus instanța de apel, prin Încheierea de

ședință din 10 octombrie 2011, ce formează obiectul prezentului recurs, s-ar

depăși limitele impuse de procedura reglementată de art. 281

1

alin.

(1) C. proc. civ., adăugându-se suprafeței de teren recunoscute prin decizia

menționată - terenul (spațiul verde, aleea de acces) care asigură

funcționalitatea clădirii C2 -, în favoarea contestatorilor, o suprafață de 8

mp, ceea ce este inadmisibil.

Cum limitele

recursului sunt fixate, prin prisma condiției interesului de exercitare a

recursului, doar la ceea ce s-a admis în cauză, argumentele recurentului

privind cererea respinsă nu se mai impun a fi examinate.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a opera

procedura lămurii dispozitivului, astfel cum a fost instituită prin dispozițiile

art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., fiind incident motivul de recurs

reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Serviciul Român

de Informații - UM Y Brașov, reprezentat prin UM X, împotriva Încheierii de

ședință din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie; va modifica această încheiere, în

sensul că va respinge cererea de lămurire a întinderii și aplicării

dispozitivului Deciziei nr. 91A din 8 februarie 2010, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

formulată de intimații reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Serviciul Român de Informații - UM Y Brașov, reprezentat

prin UM X, împotriva Încheierii de ședință din 10 octombrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Modifică Încheierea

de ședință din 10 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie și respinge cererea de lămurire

a întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei nr. 91A din 8 februarie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, formulată de intimații reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 septembrie 2012.

Procesat de GGC-LM