ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 303/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 303 din 18 ianuarie 2006 Prin cererea depusă la această instanță, L.A., prin avocat, a formulat contestație în anularea deciziei penale nr. 3665 din 14 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 839/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs. În motivarea cererii a fost invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., respectiv instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ) C. proc. pen., cu privire la care existau probe în dosar. Cauza de încetare a procesului penal ar fi, arată contestatorul, iresponsabilitatea sa, dovedită cu referatul de expertiză medico-legală nr. 1811/ A 1 din 13 noiembrie 1996 al L.M.L.

Argeș, aflat la dosar, din ale cărui concluzii rezultă că are discernământul abolit. Ori, susține în continuare, potrivit art. 48 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea fi stăpân pe ele. Acestei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei îi corespunde, procesual penal, soluția de încetare a procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. i 1 ) C. proc. pen. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație pentru stabilirea realizării condițiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., inclusiv al regăsirii motivului invocat între cele prevăzute de art. 386 din același cod, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă. În adevăr, potrivit art. 386 lit. c) C. proc. pen., nepronunțarea de către instanța de recurs asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ) cu privire la care existau probe în dosar, reprezintă unul dintre cazurile în care poate fi făcută contestația în anulare. Motivul însă pe care se sprijină contestația nu constituie o cauză de încetare a procesului penal. Iresponsabilitatea, reglementată de art. 48 C. pen., este o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea în continuare a acțiunii penale, conform art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. Potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în cursul judecății, atunci când se constată existența unui astfel de caz, instanța pronunță achitarea. Așa fiind, motivul invocat în sprijinul contestației în anulare nu este din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., astfel încât, cererea urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. În altă ordine, din examinarea dosarului a rezultat că instanța de recurs a examinat concludența și utilitatea probei ce a rezultat din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, s-a apreciat în urma analizării tuturor probelor administrate și s-a înlăturat motivat.