ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4457/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4457/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 6 din
25 ianuarie 2005, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul C.N., la o
pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 211
alin. (2) lit. b) și alin. (2
1
) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art.
75 lit. c) și art. 74, art. 76 C. pen. S-a făcut și aplicarea art. 71 și art.
64 C. pen.
S-a menținut starea de arest
și s-a computat prevenția din durata pedepsei.
S-a luat act că partea
vătămată B.F. nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 118 lit. d) C.
pen., s-a confiscat de la inculpați suma de 880.000 lei.
Alături de acest inculpat a
mai fost condamnat în calitate de coautor al infracțiunii și minorul I.M., la 2
ani închisoare, cu aplicarea art. 81 și art. 110 C. pen., referitoare la
suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata de 4 ani.
S-a reținut că, în noaptea
de 18 noiembrie 2004, inculpații au pătruns prin escaladarea unei ferestre în
locuința părții vătămate B.F., bunica inculpatului C.N. pe care au imobilizat-o
și prin exercitarea de violențe și amenințări i-au sustras suma de 880.000 lei.
Curtea de Apel București, secția
a II-a penală, prin decizia nr. 241/2005, a admis apelul Parchetului de pe
lângă Tribunalul Călărași, a desființat în parte sentința penală și a trimis
cauza spre rejudecare la instanța de fond numai cu privire la inculpatul minor
I.M. A respins, ca nefondat, apelul inculpatului C.N. și a menținut starea de
arest a acestuia.
Împotriva deciziei a
declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.N.
Parchetul critică hotărârile
pronunțate pentru greșita individualizare a pedepsei în raport de criteriile
prevăzute de art. 72 C. pen., fiind prea blândă, caz de casare prevăzut de art.
385
9
pct. 14 C. proc. pen. Mai critică hotărârile pentru greșita
aplicare a art. 118 lit. d) C. pen., în sensul că instanța a dispus confiscarea
specială în folosul statului de la inculpați a sumei de 880.000 lei (inculpatul
minor împreună cu părțile responsabile civilmente), motiv de casare prevăzut de
art. 385
9
pct. 17
1
C. proc. pen.
În ședința publică din 21
iulie 2005, inculpatul C.N. și-a retras recursul.
Recursul procurorului este
fondat pentru următoarele motive.
Potrivit art. 118 lit. d) C.
pen., sunt supuse confiscării speciale lucrurile dobândite în mod vădit prin
săvârșirea infracțiunii dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura
în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Din actele dosarului, așa
cum de altfel reține și instanța de fond rezultă că inculpații au împărțit suma
de 880.000 lei dobândită prin infracțiune, C.N. reținând 680.000 lei, restul de
200.000 lei dându-i inculpatului minor.
Confiscarea specială este
potrivit art. 112 C. pen., o măsură de siguranță. Or, conform art. 111 din
același cod, măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol
și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală. Din
redactarea textului, asemănătoare alin. (1) al art. 52 C. pen., rezultă că
măsurile de siguranță au caracter de sancțiune. Așa fiind, acestea au caracter
personal și exclud solidaritatea.
Prin urmare, în mod greșit
instanțele i-au obligat împreună pe inculpați la 880.000 lei către stat cu
titlu de confiscare specială atâta vreme cât din probele dosarului rezultă că
fiecare a dobândit o sumă de bani distinctă pe care a folosit-o în interes
propriu.
Cât privește pedeapsa
aplicată inculpatului C.N. aceasta este just individualizată în raport de
criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.
Inculpatul este tânăr, n-a mai fost condamnat până în prezent. Paguba cauzată
prin infracțiune este modică. În cursul procesului a recunoscut și regretat
fapta. Partea vătămată, bunica inculpatului, a stăruit pentru o sancțiune
blândă având în vedere că între ea și inculpat există relații puternice.
Așa fiind, Curtea consideră
că în mod corect instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului
circumstanțe atenuante.
Pedeapsa de 3 ani închisoare
este suficientă în aceste circumstanțe pentru atingerea scopului prevăzut de art.
52 C. pen.
Prin urmare, Curtea, în baza
art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul
parchetului, va casa hotărârile pronunțate numai cu privire la modul de
aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., față de inculpatul C.N. și
va confisca de la acesta suma de 680.000 lei în folosul statului.
Va lua act de retragerea
recursului inculpatului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
Va computa prevenția din durata pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 241/ A din
31 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie, privind pe inculpatul C.N.
Casează decizia atacată și
sentința penală nr. 6 din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului Călărași, numai cu
privire la aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., în ce privește pe
inculpatul C.N.
În baza art. 118 lit. d) C.
pen., confiscă de la inculpatul C.N. suma de 680.000 lei și dispune obligarea
lui la plata acestei sume către stat.
Ia act de retragerea
recursului declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 241/ A din
31 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 20 noiembrie 2004,
la 21 iulie 2005.
Obligă pe recurent la plata
sumei de 120 lei (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 21 iulie 2005.