ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 469/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

469 din 25 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 217 din 26

aprilie 2005 a Tribunalului Galați a condamnat, printre alții pe inculpatul P.S.,

la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) și art. 76 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, la data de 3 noiembrie 2002, la locuința inculpatului

(care trăia în concubinaj cu P.F.) au sosit condamnatul D.I. și martora S.M.,

care se aflau sub influența băuturilor alcoolice.

În aceeași zi, în jurul orelor 17,00,

inculpatul a agresat-o pe martora P.F., iar aceasta pentru a se apăra, a fugit

în drum. Acesta a urmărit-o și în mijlocul drumului, ajungând-o, a continuat să

o lovească. În acest moment trecea partea vătămată B.R. cu bicicleta și care a

intervenit să aplaneze conflictul.

Nemulțumit de această intervenție,

inculpatul a continuat să se manifeste violent, înjurând partea vătămată Șt.F.,

pentru a cere socoteală inculpatului pentru injuriile aduse, a împins poarta de

la locuința inculpatului, a făcut circa doi pași în curtea acestuia, luându-l

de bluză, fără a-l lovi.

Inculpatul însă, s-a înarmat cu un

par, aplicându-i acesteia o lovitură puternică în cap, încât partea vătămată a

căzut la pământ inconștientă. Deși se afla în această stare, inculpatul a

continuat să o lovească cu parul peste corp și cap.

În apărarea acestuia au intervenit

martorii B.V. și C.M., care au luat partea vătămată și au dus-o acasă în stare

gravă, ulterior fiind internată cu diagnosticul traumatism cranio-cerebral.

Leziunile au necesitat circa 70-80 zile de îngrijiri medicale, iar ca urmare a

intervențiilor chirurgicale, partea vătămată a rămas cu lipsă de substanță

osoasă craniană, ceea ce constituie infirmitate permanentă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul P.S.

S-a susținut de către parchet că,

față de pericolul social al faptei și gravitatea faptelor comise nu se impunea

reținerea circumstanțelor atenuante.

Inculpatul a solicitat respingerea

recursului parchetului, susținând că partea vătămată a fost lovită de celălalt

inculpat, D.I. martor, pentru care se impune anchetarea sa.

Prin decizia penală nr. 382/ A din

28 septembrie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul parchetului și

desființând hotărârea instanței de fond, a înlăturat circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen., majorând pedepsele aplicate

inculpatului la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținând celelalte dispoziții.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul P.S., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Și împotriva acestei hotărâri,

inculpatul P.S. a formulat recurs, solicitând în principal, achitarea, potrivit

dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei, socotită a fi prea severă.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului,

se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt.

Din declarațiile martorilor S.M. și

C.M. rezultă că inculpatul a lovit, cu o bâtă partea vătămată. De altfel,

aceste declarații se coroborează și cu recunoașterea de către inculpat a

infracțiunii pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, motiv pentru

care, apărarea acestuia, în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii este neîntemeiată și urmează a fi înlăturată ca atare. Sub

aspectul individualizării pedepsei, se constată că în raport de gravitatea

faptei, pericolul social al acesteia și nu în ultimul rând, datele ce

caracterizează persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente

penale, instanța de control judiciar a avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În aceste condiții, pedeapsa de 6

ani închisoare este de natură a asigura scopul preventiv-educativ și de

inserție a inculpatului în societate, încât reducerea acesteia nu se justifică.

Pe cale de consecință, Curtea, în

temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul inculpatului;

Au fost văzute și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;