ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5008/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5008/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 6437 din 24
octombrie 2003 Judecătoria Sibiu a admis cererea formulată de executorul
judecătoresc C.H. și a încuviințat începerea executării silite în favoarea
creditorului V.A. împotriva debitorului Inspectoratul de Poliție al județului
Sibiu pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor sentinței civile nr. 551
din 31 ianuarie 2002 a Judecătoriei Sibiu precum și pentru recuperarea
cheltuielilor de executare.
Instanța a reținut că prin sentința
civilă nr. 551 din 31 ianuarie 2002 a Judecătoriei Sibiu intimatul
Inspectoratul de Poliție al județului Sibiu a fost obligat la plata sumei de
2.900.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către petentul V.A.; că
hotărârea era definitivă și irevocabilă și a fost investită cu formulă
executorie astfel că erau incidente dispozițiile art. 373 C. proc. civ. iar
cererea de începere a executării silite urma a fi admisă.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă,
prin decizia nr. 43/A din 14 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat
de debitorul Inspectoratul de Poliție al județului Sibiu împotriva încheierii
civile nr. 6437 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Sibiu motivat de faptul că
suma datorată de debitor a fost stabilită prin hotărâre judecătorească
irevocabilă care nefiind executată de bună voie justifica admisibilitatea
cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditorul V.A.
În contra menționatei decizii a declarat
recurs Inspectoratul de Poliție al județului Sibiu invocând motivul de casare
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv faptul că ar fi fost dată
cu aplicarea greșită a legii, întrucât la dosar nu exista dovada formulării de
către creditor a unei cereri adresate Inspectoratului de Poliție al județului
Sibiu prin care să fi solicitat executarea dispozitivului sentinței nr. 551/2002
a Judecătoriei Sibiu și nici că s-ar fi prezentat la Inspectoratul de Poliție
al județului Sibiu pentru a ridica suma de bani pretinsă.
Totodată, nu s-a verificat dacă exista o
poziție a Inspectoratului de Poliție al județului Sibiu înainte de începerea
executării silite în sensul că s-ar fi opus la executare și cum buna credință
se prezumă și nu a fost răsturnată, greșit a fost încuviințată executarea
silită.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 371
1
C. proc.
civ. obligația stabilită prin hotărârea instanței sau printr-un alt titlu se
aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de
bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Dispozițiile legale enunțate instituie
principiul executării de bunăvoie a unui titlu executor. De aceea executarea
silită, astfel cum o exprimă însăși denumirea sa, este destinată să intervină
în ipoteza neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse printr-o hotărâre judecătorească
definitivă și irevocabilă sau prin alt titlu executor.
Cu referire la cazul în speță, prin
sentința civilă nr. 551 din 18 ianuarie 2002 Judecătoria Sibiu a anulat
procesul-verbal de contravenție seria M nr. 198446 din 17 iunie 2001 încheiat
de Poliția municipiului Sibiu și totodată a obligat intimatul Inspectoratul de
Poliție al județului Sibiu la plata sumei de 2.900.000 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată către petentul V.A.
Hotărârea a rămas definitivă la 16
aprilie 2002, dată de la care Inspectoratul de Poliție al județului Sibiu
conform art. 371
1
C. proc. civ. avea obligația să o execute de
bunăvoie.
Cum recurentul nu a dat curs acestei
obligații, creditorul, prin executorul judecătoresc, a solicitat la 14
octombrie 2003, executarea silită a titlului executor, cerere ce i-a fost
încuviințată.
Or, din moment ce debitorul nu a procedat
la plata de bunăvoie a sumei la care fusese obligat prin hotărârea
judecătorească menționată conform art. 371
1
C. proc. civ., acesta nu
mai poate invoca buna credință, iar creditorul este îndrituit să-și realizeze
creanța pe calea executării silite, cum de altfel a și procedat în speță.
Cu alte cuvinte, deoarece prestația
cuprinsă într-un titlu executor trebuie executată de bună voie, ceea ce însă nu
s-a întâmplat în cauză, creditorul este îndrituit să-și realizeze efectiv
dreptul subiectiv prin constrângere cu ajutorul autorității de stat.
Astfel fiind recursul Inspectoratului de
Poliție al județului Sibiu urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de debitorul Inspectoratul de Poliție al
județului Sibiu împotriva deciziei nr. 43/A din 14 ianuarie 2004 a Curții de
Apel Alba Iulia, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8
iunie 2005.