ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3379/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamanta I.G., a chemat în judecată pe pârâții U.N.B.R.

și Baroul Dâmbovița, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să

se anuleze Decizia nr. 558 din 1 iulie 2009 a Consiliului U.N.B.R. și Hotărârea

149 din 3 noiembrie 2008 a Consiliului Baroului Dâmbovița și, totodată, să fie

obligate cele două pârâte să emită o decizie de primire în profesia de avocat

cu scutire de examen, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b)

din Legea nr. 51/1995, modificată.

Reclamanta

a susținut că interviul prevăzut de art. 21 din Statut, s-a transformat într-o

așa numită capcană, deoarece pe coala de hârtie ce conținea întrebările, era

scris numele altei solicitante.

Având

în vedere că regulile pentru susținerea unei probe scrise nu au fost

respectate, reclamanta nu a răspuns la respectivele întrebări și nu a semnat

lucrarea. În ședința din 14 aprilie 2008, a intrat în Consiliu, a răspuns la

toate întrebările, iar din raportul întocmit de avocatul consilier Z.I., a

rezultat că din punct de vedere profesional și moral îndeplinește toate

condițiile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, că nu există

vreo opoziție scrisă din partea vreunui avocat sau a altei persoane privind

primirea sa în această profesie.

Din

caracterizarea dată de unitatea la care lucrează reclamanta a reieșit că

activitatea desfășurată în fața instanțelor de judecată este ireproșabilă,

aceasta manifestând o înaltă competență profesională și o înaltă ținută morală,

niciodată neavând atitudinea menționată în cele două hotărârii contestate.

Împotriva

Hotărârii nr. 149 din 3 noiembrie 2008 a Baroului Dâmbovița, reclamanta a formulat contestație, iar pârâta U.N.B.R. prin Decizia 558 din 1 iulie 2009 a

respins ca neîntemeiată contestația formulată reținând că hotărârea emisă de

Baroul Dâmbovița este legală și temeinică, respingerea cererii doamnei I.G. de

primire în profesia de avocat cu scutire de examen fiind urmarea faptului că la

testul grilă a răspuns corect doar la 4 din cele 10 întrebări și atitudinii

sale necolegiale, obstrucționiste, șicanatorie, sfidătoare, manifestată

constant în instanță, în perioada cât aceasta a funcționat în calitate de

consilier juridic.

Prin

întâmpinare pârâta U.N.B.R. a solicitat respingerea acțiunii, arătând că

potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesia de

avocat se obține numai pe baza unui examen, promovarea acestuia dă dreptul

persoanei de a fi primită în profesie, iar pentru persoanele aflate în una din

situațiile enumerate de alin. (2) lit. a) și b) din lege, este prevăzută

posibilitatea de primire fără examen, însă organele de conducere ale U.N.B.R.,

decid pentru fiecare caz în parte dacă acordă sau nu scutire de examen.

Prin sentința civilă nr. 258 din 7 decembrie 2009

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta I.G.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995

stabilește un drept față de persoanele care îndeplinesc și celelalte condiții

de primire în avocatură, însă nu este o normă imperativă, persoana respectivă

"poate fi primită în profesie", barourile având dreptul de a aprecia

asupra unor astfel de cereri și a pronunța soluțiile pe care le consideră

legale și oportune.

În ceea ce

privește apărarea reclamantei potrivit căreia nu a răspuns la testul grilă în

scris, predând lucrarea fără a o semna, deoarece pe aceasta era înscris numele T.A.,

o altă solicitantă, răspunzând corect oral la întrebările privind organizarea

și exercitarea profesiei de avocat, îndeplinind deci și această condiție de

primire în profesie cu scutire de examen, instanța de fond a înlăturat-o, având

în vedere faptul că din testul grilă existent la dosar, a rezultat că acesta a

fost completat și semnat de către I.G., numele T.A. a fost barat, fiind

evidențiat numele reclamantei, alăturat existând semnătura acesteia, semnătură

similară cu cea de la rubrica semnătură petent, aceeași semnătură regăsindu-se

și pe cererea de chemare în judecată, pe interogatoriul propus de I.G. pentru

pârâtul Baroul Dâmbovița și pe cel administrat în ședința publică din 7

decembrie 2009.

La pronunțarea soluției, instanța de

fond a reținut și susținerea pârâtului Baroul Dâmbovița potrivit căreia reclamanta

are o atitudine necolegială.

Împotriva hotărârii instanței de

fond, reclamanta I.G. a formulat recurs și a invocat prevederile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus

judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al

acestuia, adoptând o hotărâre lipsită de temei legal.

Prin criticile formulate,

recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond, ca și autoritățile pârâte,

a ignorat referatul întocmit de avocatul desemnat de Consiliul Baroului

Dâmbovița în care s-a menționat că îndeplinește condițiile profesionale și

morale pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen.

În mod greșit și nelegal au reținut

autoritățile pârâte, precum și instanța de fond, că în activitatea de consilier

juridic a avut o atitudine necolegială față de avocații membri ai Baroului

Dâmbovița.

Interviul organizat de Baroul

Dâmbovița a fost organizat în mod defectuos, concomitent cu interviul unei alte

candidate, formularele cu întrebări fiindu-le repartizate greșit, iar

răspunsurile date oral nu au fost luate în considerare, activități pe care

instanța de fond le-a apreciat în mod greșit ca fiind desfășurate în mod

corespunzător.

În întâmpinarea formulată,

intimata-pârâtă U.N.B.R. a susținut, în esență, că hotărârea recurată este

legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod corect că, potrivit art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 republicată, baroul are latitudinea să

primească sau nu în profesia de avocat cu scutire de examen, respingerea

cererii recurentei-reclamante fiind făcută cu respectarea dispozițiilor art. 21

alin. (2) și, respectiv, art. 21 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat,

răspunsurile date la interviu fiind necorespunzătoare, iar nouă dintre membrii

Consiliului Baroului Dâmbovița s-au opus ca urmare a atitudinii necolegiale,

șicanatoare și sfidătoare la adresa avocaților din barou.

Instanța de recurs, din oficiu,

având în vedere susținerile formulate de părți, a identificat Dosarul nr. 711/42/2009

soluționat de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție prin Decizia nr. 3284 din 22 iunie 2010, recursurile

formulate de U.N.B.R. și Baroul Dâmbovița fiind respinse și menținută soluția

prin care a fost admisă acțiunea formulată de T.A. și anulate actele

administrative emise de către autoritățile pârâte, care au fost obligate să o

primească în profesia de avocat cu scutire de examen.

Totodată, fiind identificate două

teste grilă cu numele I.G. și, respectiv, T.A., nume tăiat și adăugat deasupra,

I.G., s-a dispus copierea acestora și atașarea lor la dosarul de față.

Recursul este întemeiat.

Instanța de fond a reținut, în primul

rând, că reclamanta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi primită fără

examen în profesia de avocat ceea ce este lipsit de temei.

Din actele cauzei, rezultă că

recurenta-reclamantă îndeplinește condițiile legale cerute la art. 16 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de

avocat, republicată, aceasta exercitând funcția de consilier și, respectiv,

consilier juridic, de mai mult de 10 ani, iar activitatea sa nu a încetat din

motive disciplinare care să o facă nedemnă.

Într-adevăr, după ce la alin. (1)

este consemnată regula potrivit căreia primirea în profesia de avocat se obține

pe baza unui examen organizat de barou, la alin. (2) lit. b) din lege este

reglementată o excepție de la această regulă, potrivit căreia, la cerere, poate

fi primită în profesie, cu scutire de examen, între alții, persoana care a

profesat cel puțin 10 ani ca jurisconsult sau consilier juridic, dacă nu i-a

încetat activitatea din motive disciplinare care îl face nedemn pentru profesia

de avocat.

Potrivit art. 21 din Statutul

profesiei de avocat, publicat în anul 2005, „(1) După depunerea raportului,

consiliul baroului analizează îndeplinirea condițiilor pentru primirea în

profesie și soluționează eventuale opoziții. (2) În cazul cererilor de primire

în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice

cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei

de avocat”.

Or, în cauză, ceea ce este contestat

este modalitatea de realizare și rezultatul testului-interviu, precum și

aprecierea făcută la Consiliul baroului și însușită de U.N.B.R. că reclamanta a

avut, în activitatea sa de consilier juridic, o atitudine necolegială față de

avocații din baroul respectiv, ceea ce nu reprezintă condiții legale ci, sunt

criterii în raport cu care Consiliul baroului urma să-și exercite dreptul de

apreciere în legătură cu cererea reclamantei.

Într-adevăr, din sintagma folosită

la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, „poate fi primit în

profesie”, rezultă că legiuitorul a conferit organului de conducere al

organizației profesionale – Consiliul baroului, o competență specială, un drept

de apreciere în legătură cu primirea în profesie, cu scutire de examen, în

cazul persoanelor enumerate limitativ de lege.

Din textul art. 21 din Statutul

profesiei de avocat rezultă că criteriul atitudinii necolegiale manifestată de

reclamantă este un argument străin de dispozițiile invocate, astfel că instanța

de fond era obligată să-l înlăture și să constate că dreptul de apreciere a

fost exercitat cu depășirea limitelor marjei de apreciere, așa cum aceasta se

regăsește în Statut.

În ceea ce privește verificarea

cunoștințelor reclamantei cu privire la organizarea și exercitarea profesiei,

instanța de recurs reține că această activitate a fost organizată în mod

defectuos, în lipsa unei proceduri dinainte anunțate și în condițiile în care

formularele „test grilă” au fost înmânate celor două candidate în mod greșit,

iar marcarea răspunsurilor apare făcută într-o manieră ambiguă, toate acestea

împiedicând instanța de recurs să verifice transparența și corectitudinea

procedurilor respective.

Din aceleași motive, instanța de

recurs se află în imposibilitate să aprecieze dacă evaluarea făcută a fost

rezultatul exercitării legale a dreptului de apreciere, sau a fost consecința

unei erori de apreciere.

În consecință, cum instanța nu se

poate substitui autorități competente în aprecierea cunoștințelor

recurentei-reclamante, potrivit art. 21 alin. (2) din Statut, sentința recurată

va fi desființată, iar Consiliul Baroului Dâmbovița va fi obligat să refacă

procedura respectivă în condiții de transparență și corectitudine.

Astfel fiind, recursul formulat va

fi admis în sensul prevăzut mai sus, acțiunea reclamantei urmând să fie admisă

în parte, cu consecința anulării actelor administrative atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de I.G., împotriva

sentinței civile nr. 258 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite, în parte, acțiunea reclamantei I.G..

Anulează Decizia nr. 558 din 1 iulie 2009 a Consiliului U.N.B.R. și Hotărârea nr. 149/2008 a Consiliului Baroului Dâmbovița.

Obligă Consiliul Baroului Dâmbovița să refacă

procedura interviului privind pe reclamantă, în vederea primirii în profesia de

avocat, cu scutire de examen.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie

2010.