ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3379/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta I.G., a chemat în judecată pe pârâții U.N.B.R. și Baroul Dâmbovița, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se anuleze Decizia nr. 558 din 1 iulie 2009 a Consiliului U.N.B.R. și Hotărârea 149 din 3 noiembrie 2008 a Consiliului Baroului Dâmbovița și, totodată, să fie obligate cele două pârâte să emită o decizie de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, modificată. Reclamanta a susținut că interviul prevăzut de art. 21 din Statut, s-a transformat într-o așa numită capcană, deoarece pe coala de hârtie ce conținea întrebările, era scris numele altei solicitante.

Având în vedere că regulile pentru susținerea unei probe scrise nu au fost respectate, reclamanta nu a răspuns la respectivele întrebări și nu a semnat lucrarea. În ședința din 14 aprilie 2008, a intrat în Consiliu, a răspuns la toate întrebările, iar din raportul întocmit de avocatul consilier Z.I., a rezultat că din punct de vedere profesional și moral îndeplinește toate condițiile de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, că nu există vreo opoziție scrisă din partea vreunui avocat sau a altei persoane privind primirea sa în această profesie. Din caracterizarea dată de unitatea la care lucrează reclamanta a reieșit că activitatea desfășurată în fața instanțelor de judecată este ireproșabilă, aceasta manifestând o înaltă competență profesională și o înaltă ținută morală, niciodată neavând atitudinea menționată în cele două hotărârii contestate.

Împotriva Hotărârii nr. 149 din 3 noiembrie 2008 a Baroului Dâmbovița, reclamanta a formulat contestație, iar pârâta U.N.B.R. prin Decizia 558 din 1 iulie 2009 a respins ca neîntemeiată contestația formulată reținând că hotărârea emisă de Baroul Dâmbovița este legală și temeinică, respingerea cererii doamnei I.G. de primire în profesia de avocat cu scutire de examen fiind urmarea faptului că la testul grilă a răspuns corect doar la 4 din cele 10 întrebări și atitudinii sale necolegiale, obstrucționiste, șicanatorie, sfidătoare, manifestată constant în instanță, în perioada cât aceasta a funcționat în calitate de consilier juridic. Prin întâmpinare pârâta U.N.B.R.

a solicitat respingerea acțiunii, arătând că potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, primirea în profesia de avocat se obține numai pe baza unui examen, promovarea acestuia dă dreptul persoanei de a fi primită în profesie, iar pentru persoanele aflate în una din situațiile enumerate de alin. (2) lit. a) și b) din lege, este prevăzută posibilitatea de primire fără examen, însă organele de conducere ale U.N.B.R., decid pentru fiecare caz în parte dacă acordă sau nu scutire de examen. Prin sentința civilă nr. 258 din 7 decembrie 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta I.G.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 stabilește un drept față de persoanele care îndeplinesc și celelalte condiții de primire în avocatură, însă nu este o normă imperativă, persoana respectivă "poate fi primită în profesie", barourile având dreptul de a aprecia asupra unor astfel de cereri și a pronunța soluțiile pe care le consideră legale și oportune. În ceea ce privește apărarea reclamantei potrivit căreia nu a răspuns la testul grilă în scris, predând lucrarea fără a o semna, deoarece pe aceasta era înscris numele T.A., o altă solicitantă, răspunzând corect oral la întrebările privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, îndeplinind deci și această condiție de primire în profesie cu scutire de examen, instanța de fond a înlăturat-o, având în vedere faptul că din testul grilă existent la dosar, a rezultat că acesta a fost completat și semnat de către I.G., numele T.A.

a fost barat, fiind evidențiat numele reclamantei, alăturat existând semnătura acesteia, semnătură similară cu cea de la rubrica semnătură petent, aceeași semnătură regăsindu-se și pe cererea de chemare în judecată, pe interogatoriul propus de I.G. pentru pârâtul Baroul Dâmbovița și pe cel administrat în ședința publică din 7 decembrie 2009. La pronunțarea soluției, instanța de fond a reținut și susținerea pârâtului Baroul Dâmbovița potrivit căreia reclamanta are o atitudine necolegială. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta I.G. a formulat recurs și a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, adoptând o hotărâre lipsită de temei legal.

Prin criticile formulate, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond, ca și autoritățile pârâte, a ignorat referatul întocmit de avocatul desemnat de Consiliul Baroului Dâmbovița în care s-a menționat că îndeplinește condițiile profesionale și morale pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen. În mod greșit și nelegal au reținut autoritățile pârâte, precum și instanța de fond, că în activitatea de consilier juridic a avut o atitudine necolegială față de avocații membri ai Baroului Dâmbovița. Interviul organizat de Baroul Dâmbovița a fost organizat în mod defectuos, concomitent cu interviul unei alte candidate, formularele cu întrebări fiindu-le repartizate greșit, iar răspunsurile date oral nu au fost luate în considerare, activități pe care instanța de fond le-a apreciat în mod greșit ca fiind desfășurate în mod corespunzător.

În întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă U.N.B.R. a susținut, în esență, că hotărârea recurată este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod corect că, potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 republicată, baroul are latitudinea să primească sau nu în profesia de avocat cu scutire de examen, respingerea cererii recurentei-reclamante fiind făcută cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) și, respectiv, art. 21 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, răspunsurile date la interviu fiind necorespunzătoare, iar nouă dintre membrii Consiliului Baroului Dâmbovița s-au opus ca urmare a atitudinii necolegiale, șicanatoare și sfidătoare la adresa avocaților din barou.

Instanța de recurs, din oficiu, având în vedere susținerile formulate de părți, a identificat Dosarul nr. 711/42/2009 soluționat de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3284 din 22 iunie 2010, recursurile formulate de U.N.B.R. și Baroul Dâmbovița fiind respinse și menținută soluția prin care a fost admisă acțiunea formulată de T.A. și anulate actele administrative emise de către autoritățile pârâte, care au fost obligate să o primească în profesia de avocat cu scutire de examen. Totodată, fiind identificate două teste grilă cu numele I.G. și, respectiv, T.A., nume tăiat și adăugat deasupra, I.G., s-a dispus copierea acestora și atașarea lor la dosarul de față.

Recursul este întemeiat. Instanța de fond a reținut, în primul rând, că reclamanta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi primită fără examen în profesia de avocat ceea ce este lipsit de temei. Din actele cauzei, rezultă că recurenta-reclamantă îndeplinește condițiile legale cerute la art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, aceasta exercitând funcția de consilier și, respectiv, consilier juridic, de mai mult de 10 ani, iar activitatea sa nu a încetat din motive disciplinare care să o facă nedemnă.

Într-adevăr, după ce la alin. (1) este consemnată regula potrivit căreia primirea în profesia de avocat se obține pe baza unui examen organizat de barou, la alin. (2) lit. b) din lege este reglementată o excepție de la această regulă, potrivit căreia, la cerere, poate fi primită în profesie, cu scutire de examen, între alții, persoana care a profesat cel puțin 10 ani ca jurisconsult sau consilier juridic, dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl face nedemn pentru profesia de avocat. Potrivit art. 21 din Statutul profesiei de avocat, publicat în anul 2005, „(1) După depunerea raportului, consiliul baroului analizează îndeplinirea condițiilor pentru primirea în profesie și soluționează eventuale opoziții.

(2) În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”. Or, în cauză, ceea ce este contestat este modalitatea de realizare și rezultatul testului-interviu, precum și aprecierea făcută la Consiliul baroului și însușită de U.N.B.R. că reclamanta a avut, în activitatea sa de consilier juridic, o atitudine necolegială față de avocații din baroul respectiv, ceea ce nu reprezintă condiții legale ci, sunt criterii în raport cu care Consiliul baroului urma să-și exercite dreptul de apreciere în legătură cu cererea reclamantei.

Într-adevăr, din sintagma folosită la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată, „poate fi primit în profesie”, rezultă că legiuitorul a conferit organului de conducere al organizației profesionale – Consiliul baroului, o competență specială, un drept de apreciere în legătură cu primirea în profesie, cu scutire de examen, în cazul persoanelor enumerate limitativ de lege. Din textul art. 21 din Statutul profesiei de avocat rezultă că criteriul atitudinii necolegiale manifestată de reclamantă este un argument străin de dispozițiile invocate, astfel că instanța de fond era obligată să-l înlăture și să constate că dreptul de apreciere a fost exercitat cu depășirea limitelor marjei de apreciere, așa cum aceasta se regăsește în Statut.

În ceea ce privește verificarea cunoștințelor reclamantei cu privire la organizarea și exercitarea profesiei, instanța de recurs reține că această activitate a fost organizată în mod defectuos, în lipsa unei proceduri dinainte anunțate și în condițiile în care formularele „test grilă” au fost înmânate celor două candidate în mod greșit, iar marcarea răspunsurilor apare făcută într-o manieră ambiguă, toate acestea împiedicând instanța de recurs să verifice transparența și corectitudinea procedurilor respective. Din aceleași motive, instanța de recurs se află în imposibilitate să aprecieze dacă evaluarea făcută a fost rezultatul exercitării legale a dreptului de apreciere, sau a fost consecința unei erori de apreciere.

În consecință, cum instanța nu se poate substitui autorități competente în aprecierea cunoștințelor recurentei-reclamante, potrivit art. 21 alin. (2) din Statut, sentința recurată va fi desființată, iar Consiliul Baroului Dâmbovița va fi obligat să refacă procedura respectivă în condiții de transparență și corectitudine. Astfel fiind, recursul formulat va fi admis în sensul prevăzut mai sus, acțiunea reclamantei urmând să fie admisă în parte, cu consecința anulării actelor administrative atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de I.G., împotriva sentinței civile nr. 258 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Admite, în parte, acțiunea reclamantei I.G.. Anulează Decizia nr. 558 din 1 iulie 2009 a Consiliului U.N.B.R. și Hotărârea nr. 149/2008 a Consiliului Baroului Dâmbovița. Obligă Consiliul Baroului Dâmbovița să refacă procedura interviului privind pe reclamantă, în vederea primirii în profesia de avocat, cu scutire de examen. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.