ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4236/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, obligarea acestuia să emită un ordin prin care naveta elevilor să fie decontată în integralitate, conform prevederilor art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011.

Totodată, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 29/2013.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 234 din 18 decembrie 2015, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă, în raport cu cerințele limitative prevăzute de art. 8 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că interpretarea primei instanțe în sensul că nu poate introduce acțiune în contencios administrativ în vederea apărării unui interes legitim public, ci doar privat, este contrară dispozițiilor Legii contenciosului administrativ.

Prima instanță a ignorat asimilarea asociației reclamante cu persoana vătămată care apără un interes legitim public, reținând doar o parte din prevederile art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004, respectiv doar apărarea drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate, neținând cont de apărarea interesului legitim public.

Totodată, recurenta a făcut trimitere la prevederile Legii nr. 8/1996 și ale O.U.G. nr. 26/2000, în aplicarea cărora a fost adoptat Statutul Asociației, în raport cu care are obligația de a acționa în interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acțiuni în justiție.

În concluzie a susținut că vătămarea interesului legitim al recurentei rezidă în împiedicarea acesteia de a beneficia de cadrul creat de O.U.G. nr. 26/2000, în sensul urmăririi unui interes general sau de grup și anume, interesul de grup al membrilor Asociației și interesul general de a se adopta o legislație necesară dezvoltării domeniului audiovizual.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Educației și Cercetării Științifice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea autorității pârâte la emiterea unui ordin prin care naveta elevilor să fie decontată în integralitate, conform prevederilor art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011.

Curtea de Apel Constanța a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins acțiunea ca inadmisibilă, în raport cu cerințele limitative prevăzute de art. 8 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentei care, în esență, sunt centrate pe faptul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât asociația reclamantă este un organism social care apără un interes legitim public.

Potrivit recurentei, condiția existenței interesului legitim în exercitarea prezentei acțiuni este îndeplinită prin invocarea unui interes legitim public, respectiv decontarea integrală a navetei elevilor, în general, făcând trimitere și la prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 care, în opinia sa au fost ignorate.

Conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței competente orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Persoana vătămată este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din legea menționată drept "orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate".

Instanța de control judiciar constată că admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de justificarea vătămării unui drept ori a unui interes legitim.

Totodată, are în vedere dispozițiile art. 8 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, cu completările și modificările ulterioare, potrivit cărora: "Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care se invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge în mod logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim".

Aceste prevederi au menirea de a clarifica și de a stabili în ce condiții și cine poate invoca apărarea interesului legitim public.

Astfel, din conținutul textului se deduce că, prin acțiunea pe care o introduc la instanța de contencios administrativ, persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat nu pot invoca direct "interesul legitim public" pentru anularea unui act administrativ, ci numai în subsidiar, pe calea unor capete de cerere distincte, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat.

Așadar, prin acțiunea introdusă, persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat trebuie să dovedească mai întâi că a avut loc o încălcare a dreptului sau interesului lor legitim privat, după care să susțină în sprijinul cererii și vătămarea interesului public, ce decurge din actul administrativ atacat.

Or, demersul judiciar inițiat de reclamantă nu are și un capăt de cerere principal tinzând la apărarea unui drept sau interes individual, personal al unei persoane determinate, nefiind astfel respectat caracterul subsidiar al acțiunii, cum corect a reținut și judecătorul fondului.

În aceste condiții, în raport cu prevederile legale menționate, acțiunea întemeiată în principal pe apărarea unui interes legitim public este inadmisibilă, având în vedere că interesul public poate fi invocat doar în subsidiar.

Altfel spus, recurenta-reclamantă nu poate să se prevaleze de niciun fel de interes legitim public pentru a justifica îndeplinirea condițiilor de exercitarea a prezentei acțiuni în contencios administrativ, întrucât orice interes public ar invoca, acesta ar trebui să decurgă în mod logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat al acesteia, ceea ce nu este cazul.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 234 din 18 decembrie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV