ÎCCJ, Decizia nr. 140/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1782 din 24 septembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins ca nefondat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 13 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În motivarea acestei decizii, s-a arătat că, în mod legal și corect, a reținut Curtea de Apel Brașov că dispozițiile legale, pretins a fi lovite de neconstituționalitate, nu îndeplinesc condiția legăturii cu soluționarea cauzei, întrucât, pe de o parte, litigiului civil nu îi sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen. invocate, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește textele de lege ce reglementează, de o manieră generală, principiile desfășurării procesului civil, nu a fost invocată o încălcare a garanțiilor constituționale în litigiul derulat în fața instanței în care a fost formulată prezenta sesizare și care are ca obiect o cerere de strămutare care, ca incident procedural, nu privește fondul litigiului, ci verificarea condițiilor de imparțialitate și obiectivitate la instanța inițial sesizată.

Împotriva acestei soluții, a declarat recurs A., solicitând admiterea acestuia.

În susținerea căii de atac exercitate, s-a făcut referire la o serie de acte normative, solicitând să se dea prevalență garanțiilor constituționale, precum și să se constate că, potrivit C.E.D.O., prezenta cerere reprezintă singura cale procedurală prevăzută de legea internă pentru anularea hotărârii atacate.

Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, potrivit considerentelor următoare.

Hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs, fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Or, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

De asemenea, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., căile de atac trebuie să fie exercitate de părți în ordinea și condițiile prevăzute de lege, consacrându-se principiul în acord cu care și părțile au îndatorirea de a se conforma dispozițiilor de procedură stabilite de legiuitor.

În ceea ce privește competența completurilor de 5 judecători în materie civilă, art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul următor:

"Art. 24. - (1) Completele de 5 judecători [...] soluționează cauzele în materie disciplinară potrivit legii și alte cauze date în competența lor prin lege.

(2) Completurile de 5 judecători soluționează și recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de un alt complet de 5 judecători."

În aceste condiții, hotărârea atacată nu este supusă recursului în condițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 24 din Legea nr. 304/2004.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituțional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", și, corelativ, a principiului legalității căii de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 1782 din 24 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 12 aprilie 2021.