ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 849/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011 Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Reclamanta SC N & C R.E.I. SRL prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a solicitat excluderea pârâtei R.O. din societate. Prin sentința comercială nr. 11825 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V i -a comercială, s-a respins cererea principală formulată de reclamanta – pârâtă SC N & C R.E.I. SRL în contradictoriu cu pârâta R.O. și totodată, s-a respins ca nefondată cererea reconvențională precizată, formulată de pârâta - reclamantă R.O. în contradictoriu cu N.C.L. și N.O. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 253 din 27 mai 2010 a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC N &C R.E.I.

SRL București și pârâta R.O. împotriva sentinței instanței de fond. Împotriva acestei decizii pârâta R.O. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs recurenta făcând referiri numai la probele administrate în cauză (înscrisuri, raport de expertiză) a solicitat admiterea recursului. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Este de observat că deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivule invocat, conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ. Criticând în esență, modul în care instanța de apel a analizat probele administrate. Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Revenind la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității. Apreciind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite cererea intimatului pârât N.C.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta R.O. împotriva deciziei comerciale nr. 253 din 27 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Obligă recurenta pârâtă R.O. la suma de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât N.C.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.