ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 849/2011

Ședința publică

de la 24 februarie 2011

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele :

Reclamanta SC N & C R.E.I. SRL

prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

a solicitat excluderea pârâtei R.O. din societate.

Prin sentința comercială nr. 11825

din 26 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a V

i

-a comercială, s-a respins cererea

principală formulată de reclamanta – pârâtă SC N & C R.E.I. SRL în

contradictoriu cu pârâta R.O. și totodată, s-a respins ca nefondată cererea

reconvențională precizată, formulată de pârâta - reclamantă R.O. în contradictoriu

cu N.C.L. și N.O.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 253 din 27 mai 2010 a respins ca

nefondate apelurile declarate de reclamanta SC N &C R.E.I. SRL București și

pârâta R.O. împotriva sentinței instanței de fond.

Împotriva acestei decizii pârâta R.O.

a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs

recurenta făcând referiri numai la probele administrate în cauză (înscrisuri,

raport de expertiză) a solicitat admiterea recursului.

Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C.

proc. civ., raportat la art. 302

1

C. proc. civ. a luat în examinare

excepția nulității recursului.

Este de observat că deși recurenta a

invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivule invocat, conform

cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. Criticând în esență,

modul în care instanța de apel a analizat probele administrate. Simpla

nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea

instanței de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de

fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.

Revenind la motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o

ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de

netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și

inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306

alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că recurenta nu s-a

conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica

cererii de recurs sancțiunea nulității.

Apreciind îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite cererea

intimatului pârât N.C.L. privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de pârâta R.O. împotriva deciziei comerciale nr. 253 din 27 mai 2010

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Obligă recurenta pârâtă R.O. la suma

de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât N.C.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.