ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2572/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea nr. 25222, din 22 decembrie 2003, Judecătoria Iași, Biroul de carte

funciară, a admis cererea formulată de B.M.I. și a dispus înscrierea

interdicției de înstrăinare și existența notificării în baza Legii nr. 10/2001,

cu privire la imobilul înscris în C.F. a localității Iași, cu numărul cadastral

7357, proprietatea numiților M.L. și M.M., de sub P III 1.

Prin decizia civilă nr. 425 din 2

aprilie 2004, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de M.L.M. și prin

efect extensiv și M.M. și, schimbând în parte încheierea apelată, a înlăturat

dispoziția privind interdicția de înstrăinare. S-a menținut dispoziția privind

notarea notificării în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că M.L.M. este proprietarul imobilului situat în

Iași, compus din suprafața de 731,46 mp teren și construcția aflată pe teren,

imobilul fiind dobândit prin succesiune de la mama sa, care l-a cumpărat,

conform contractului de vânzare–cumpărare, autentificat sub nr. 58 din 20

noiembrie 1995 și transcris sub nr. 2855/1995 la Judecătoria Iași.

În contractul de vânzare-cumpărare

există mențiunea că vânzătorii M.P. și M. au dobândit casa, prin cumpărare,

conform contractului autentificat sub numărul 3642/1984, iar vânzătorii

înscriși în acest contract dobândise construcția prin actul de

vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3465/1935, transcris sub nr. 8188/1935

și actul autentificat sub nr. 5610/583/1958, transcris sub nr. 675/1958 la

Tribunalul Popular al Regiunii Iași. Dreptul asupra terenului a fost dobândit

prin reconstituire, în baza Legii nr. 18/1991, fiind emis titlul de proprietate

nr. 181339/1992, transcris sub nr. 14664/1992, la Notariatul de Stat Județean

Iași.

Reține instanța de apel, că înscrierea

interdicției de înstrăinare a imobilului pentru apelant ar îngrădi

prerogativele dreptului său de proprietate.

De aceea, se impune înlăturarea din

încheiere a dispoziției privind interdicția de înstrăinare, păstrându-se

notarea notificării făcută de petentă în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petenta B.M.I. care, invocând art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., în esență, susține că instanța de apel a interpretat greșit consecințele

juridice ale formulării notificării în baza Legii nr. 10/2001.

Susține recurenta că, deși art. 21.1

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevede că

indisponibilizarea imobilelor restituibile operează începând cu data de 14

februarie 2001 și are ca scop îndeplinirea obligației de restituire în natură

către adevăratul proprietar, instanța de apel nu analizează aceste dispoziții,

invocate în susținerea cererii de notare.

Se mai arată că M.P. și M., care au

vândut imobilul mamei apelantului, nu erau îndreptățiți la reconstituirea

dreptului de proprietate pentru teren, motiv pentru care va promova o acțiune

în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.

Intimatul M.L.M. a formulat

întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul.

Recursul va fi respins, pentru

următoarele considerente.

Recurenta invocă art. 304 pct. 9 și

10 C. proc. civ., însă criticile formulate fac posibilă încadrarea numai în

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În declarația de recurs nu se fac

susțineri privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra unor mijloace de

apărare sau asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii, pentru a face posibilă încadrarea în art. 304 pct. 10 C.

proc. civ.

Dispozițiile înscrise în art. 304

pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece instanța de apel nu a

reținut că notificarea produce alte efecte decât cele prevăzute de art. 14

alin. (3), art. 19 alin. (4), art. 20 și urm. din Legea nr. 10/2001 și nu s-au

aplicat greșit prevederile art. 21.1 din Normele metodologice de aplicare

unitară a acestei legi.

Notificarea formulată cu respectarea

dispozițiilor art. 3, art. 4 și art. 21 din Legea nr. 10/2001 produce efecte în

raport cu persoana notificată, care este obligată să o rezolve în condițiile

prevăzute de lege. De asemenea, succesibilii care nu au acceptat moștenirea

sunt repuși de drept în termenul de acceptare pentru bunurile care fac obiectul

Legii nr. 10/2001, cererea de restituire având valoare de acceptare a

succesiunii pentru bunurile care fac obiectul notificării.

Articolul 21.1 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu cuprinde prevederi în sensul

susținerii recurentei.

Dispoziții privind

indisponibilizarea imobilelor restituibile există în art. 20.1 din H.G. nr.

498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001.

Textul din Normele metodologice

stabilește semnificația art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care dispune

„Imobilele, terenuri și construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de

destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de

o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la

care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este

acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă

persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin

decizie sau, după caz, dispoziție motivată a organelor de conducere ale

unității deținătoare”.

Prin urmare, indisponibilizarea la

care se referă art. 20.1 din H.G. 498/2003, privește bunurile deținute la data

intrării în vigoare a legii de una din entitățile cu personalitate juridică

prevăzute de textul citat, iar scopul indisponibilizării bunurilor este ca

persoana deținătoare să-și îndeplinească obligația de restituire a bunului

către adevăratul proprietar.

În prezenta cauză însă, notificarea

este adresată Primăriei Municipiului Iași, iar cererea de notare a interdicției

de înstrăinare privește indisponibilizarea imobilului, teren și construcție,

proprietatea intimaților, persoane fizice, imobil dobândit de mama intimatului

M.L.M. prin cumpărare de la numiții M.M. și M.P., în baza contractului aflat la

fila 6 din dosarul instanței de apel.

De altfel, greșit prin încheierea

apelată s-a înscris interdicția de înstrăinare a întregului imobil proprietatea

intimaților (suprafața de 731,46 mp teren și construcțiile aflate pe teren),

deși notificarea privește numai o suprafață de teren, iar delimitarea terenului

care face obiectul notificării s-a făcut printr-un memoriu tehnic, în care la

pg. 2 se arată că o mică parte din teren, în zona estică, este ocupată de

persoane particulare, cu locuințe la stradă, care s-au extins pe proprietatea

S.M., cu suprafețe de diverse dimensiuni ce fac parte din terenurile aferente

unui număr de 11 imobile. Printre aceste imobile este înscris și imobilul în

litigiu, fără să se precizeze suprafața de teren ocupată, prin extindere, din

terenul care face obiectul notificării.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de petenta B.M. va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de B.M.I.

împotriva deciziei civile nr. 425 din 2 aprilie 2004 a Curții de Apel Iași

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2005.