ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 127/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 127 din 11 ianuarie 2006 Prin sentința penală nr. 333 din 19 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul M.P. împotriva sentinței penale nr. 87/2001 a Tribunalului Teleorman. S-a reținut că, în motivarea cererii, condamnatul a arătat că a fost condamnat, la o pedeapsă de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., întrucât prejudiciul a fost mai mare de 50 milioane lei și a solicitat aplicarea legii mai favorabile invocând dispozițiile art. 146 C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 546/2001. Instanța a mai reținut că în speță contestatorul solicită schimbarea încadrării juridice, ceea ce nu constituie un incident legat de executarea pedepsei, așa încât contestația nu este fondată.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 802/ A din 20 octombrie 2005, a respins apelul declarat de condamnat reținând că, pe calea contestației la executare, nu pot fi puse în discuție chestiuni ținând de legalitatea și temeinicia soluției de condamnare, nu se pot analiza probatoriile și nu poate fi modificată pedeapsa, dispozițiile art. 461 C. proc. pen., referindu-se la incidențe ce țin exclusiv de executarea pedepsei și nu de fondul în cadrul căruia a fost stabilită pedeapsa. Condamnatul a declarat recurs în motivarea căruia a arătat că prin cererea formulată a solicitat aplicarea legii mai favorabile conform art. 15 C. pen. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. și este fondat. Din analiza actelor dosarului rezultă că, prin cererea formulată, condamnatul a solicitat aplicarea legii mai favorabile, în raport cu modificarea adusă art. 146 C. pen., referitor la înțelesul termenului de “consecințe deosebit de grave”. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. d) și art. 458 C. proc. pen. Curtea constată că greșit, atât prima instanță cât și cea de apel, au examinat cauza exclusiv în raport cu dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., referitoare la contestația la executare, deși condamnatul invocase ca temei de drept și dispozițiile art. 458 C. proc. pen., iar din motivarea cererii rezultă clar că solicită conform art. 15 C. pen., aplicarea legii mai favorabile.

Așa fiind, se va admite recursul și se vor casa hotărârile pronunțate. Întrucât instanțele practic nu au soluționat fondul cauzei, pronunțându-se asupra unei contestații la executare și nu asupra cererii de a se face aplicarea legii mai favorabile, cauza va fi trimisă, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., spre rejudecare la prima instanță care va examina cererea în raport cu dispozițiile art. 458 C. proc. pen. și art. 15 C. pen. Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu a fost suportat din fondul Ministerului Justiției.