ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3971/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 2 din 2 februarie 2006, a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC G.B.B.C. SRL București pentru suspendarea executării vremelnice a sentinței civile nr. 3714 din 27 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a VIII-a, în contradictoriu cu pârâtul T.A.I. Împotriva sentinței civile nr. 2 din 2 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VII-a, a declarat recurs reclamanta SC G.B.B.C. SRL București. Înalta Curte de Casație și Justiție, căreia i-a fost înaintat dosarul, a pus în discuția părților, în ședința publică de la 17 aprilie 2006, admisibilitatea recursului exercitat în cauză.

Pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare, recursul declarat de reclamantă nu este admisibil. Prin sentința civilă nr. 3714 din 27 septembrie 2005, executorie de drept, Tribunalul București, secția a VIII-a, admis în parte cererea formulată de contestatorul T.A.I. și în consecință a fost anulată decizia nr. 96 din 23 februarie 2005 emisă de SC G.B.B.C. SRL București și s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția și postul deținute anterior emiterii deciziei, cu obligarea societății comerciale angajatoare la plata către contestator a drepturilor salariale cuvenite. Împotriva sentinței civile nr. 3714/2005 a Tribunalului București a declarat recurs angajatorul SC G.B.B.C. SRL București.

La cerere, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea executării hotărârii recurate, dispoziție legală de care s-a folosit, în cauză, recurenta (filele 7 – 8). Întrucât instanța sesizată cu judecarea recursului urmează să se pronunțe asupra cererii formulate de recurentă de a fi suspendată executarea hotărârii recurate, nu poate fi admisă o cerere separată formulată de aceeași recurentă prin invocarea dispozițiilor art. 581 C. proc. civ. care reglementează ordonanța președințială. Prevederile legale invocate în cererea de ordonanță președințială și anume art. 280 și art. 300 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză, întrucât se referă la judecata apelului și respectiv la suspendarea executării de către instanța investită cu judecarea recursului.

Având în vedere aceste dispoziții legale, prima instanță a respins, corect, ordonanța președințială. Atâta vreme cât nu existau temeiuri juridice pentru a putea fi admisă ordonanța președințială, nu este admisibil nici recursul împotriva acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta SC G.B.B.C. SRL împotriva sentinței nr. 2 din 2 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2006.