ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9345/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 17 iulie 2002 contestatoarea V.M.

a formulat contestație în contradictoriu cu pârâții Orașul Hârșova, Consiliul

Local Hârșova și Primarul Orașului Hârșova, solicitând anularea Dispoziției nr.

1241 din 12 iunie 2002 a Primarul Orașului Hârșova, ca nelegală și obligarea

pârâților la emiterea unei decizii motivate de restituire în natură a

imobilului, teren și construcție, situat în orașul Hârșova.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că dispoziția atacată are vicii de formă nefiind motivată și că darea în

administrare a imobilului unei persoane juridice are semnificația unei

declinări de competență atributivă în favoarea deținătorului și nu poate atrage

un refuz la restituire, care este o măsură de fond.

Prin sentința civilă nr. 181 din 5

februarie 2003, Tribunalul Constanța, în conformitate cu dispozițiile art. 23

alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată a respins ca inadmisibilă

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Titlul

I al O.U.G. nr. 184/2002.

A admis excepția necompetenței

Primarului Orașului Hârșova de a emite Dispoziția nr. 1241 din 12 iunie 2002.

A admis în parte acțiunea formulată

de contestatoarea V.M., a anulat dispoziția sus menționată, ca fiind emisă de o

persoană necompetentă și a respins cererea de obligare a pârâților Orașul

Hârșova, Consiliul Local Hârșova și Primarul Orașului Hârșova să emită decizie

de restituire în natură a imobilului.

Instanța de fond a reținut cu

privire la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 184/2002, în raport

cu prevederile art. 107 alin. (3) din Constituție, că este inadmisibilă conform

art. 13 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, fiind irelevantă în

soluționarea întinderii competenței primarului de a soluționa cererea de

restituire a imobilului în litigiu.

Referitor la excepția necompetenței

Primarului de a emite dispoziția contestată, instanța a reținut că este

întemeiată.

Imobilul în litigiu a aparținut

reclamantei conform actului de schimb transcris sub nr. 752/1932 la Tribunalul

Constanța și a fost preluat în temeiul Legii nr. 83/1949, fapt ce determină

incidența Legii nr. 10/2001, art. 2 alin. (1) lit. g) și încadrarea imobilului

în categoria imobilelor preluate abuziv și care fac obiectul restituirii

conform legii.

Instanța a mai reținut că imobilul

în litigiu a fost dat în administrarea Muzeului de Istorie și Arheologie

Constanța prin Hotărârea nr. 19 din 27 aprilie 2000 a Consiliului Local

Hârșova.

Transmiterea atribuțiilor de

administrare a imobilului anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

determină, în plan juridic, transmisiunea calității de persoană juridică

deținătoare, astfel cum este determinată prin art. 20 și art. 21 din lege.

Din interpretarea acestor dispoziții

rezultă că emiterea deciziei de restituire a imobilului este de competența

unității juridice deținătoare a imobilului la data apariției legii, iar

dispoziția Primarului orașului Hârșova a fost emisă de o persoană necompetentă.

Împotriva sentinței a declarat apel

contestatoarea V.M.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 537/C din 19 mai 2004 a respins apelul ca nefondat,

menținând, astfel, soluția instanței de fond.

Împotriva acestei decizii

contestatoarea a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct.

5, 8 și 9 C. proc. civ.

În esență, contestatoarea a susținut

că hotărârile atacate, care desemnează drept autoritate competentă atributiv,

ca fiind unitate deținătoare, Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța,

reprezintă o interpretare nelegală și o aplicare greșită a legii.

Muzeul este titular al dreptului de

administrare, conferit de însuși titularul dreptului de proprietate, care este

orașul Hârșova.

Recursul se va admite pentru

argumentele care succed.

Este adevărat că imobilul în litigiu

a fost dat în administrarea Muzeului de Istorie și Arheologie Constanța prin

Hotărârea nr. 19 din 27 aprilie 2000 a Consiliului Local Hârșova.

Titulara dreptului de proprietate

este însă Primăria Orașului Hârșova, în patrimoniul căreia se află imobilul.

Aceasta este, în sensul prevederilor

art. 20 și art. 21 din Legea nr. 10/2001 persoana deținătoare a imobilului.

În situația în care entitatea

obligată la restituire este primăria, organul de conducere abilitat expres de

lege este primarul; art. 20 alin. (3) prevede că, în cazul primăriilor restituirea

în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin

dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al

municipiului București.

Primarul este cel care trebuie să

rezolve notificarea pe fond, stabilind dacă persoana care a formulat-o este sau

nu persoană îndreptățită.

Este deci, greșită reținerea curții

de apel în sensul că emiterea deciziei de restituire a imobilului este de

competența unității juridice deținătoare, care se identifică, în speță, cu

Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța.

Muzeul este, așa cum s-a precizat,

titular al dreptului de administrare, conferit de însuși titularul dreptului de

proprietate, care este orașul Hârșova, motiv pentru care muzeul nu are

disponibilitatea de a decide asupra restituirii.

Trebuie precizat că, deși prima

instanță a anulat dispoziția nr. 1241/2002, măsură pe care o va adopta și

instanța de recurs, nu se impune casarea doar în parte a sentinței deoarece

motivele pentru care a fost anulată și va fi anulată în recurs, sunt diferite.

Drept urmare, se impune admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate, admiterea în parte a contestației

introduse de V.M., decedată pe parcursul procesului, însușită și continuată de

moștenitorul său V.D.D., anularea dispoziției emise de Primarul Orașului

Hârșova și obligarea acestuia să emită o nouă dispoziție motivată, prin care să

rezolve în fond notificarea, într-un termen de 60 de zile de la data prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatoarea V.M., decedată ulterior, însușit și continuat de moștenitorul

V.D.D. împotriva deciziei nr. 537/C din 19 mai 2004 pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția civilă.

Casează

decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 181 din 5 februarie 2003

pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, și pe fond:

Admite

în parte contestația introdusă de V.M., însușită și continuată de moștenitorul

V.D.D., împotriva Dispoziției nr. 1241 din 12 iunie 2002 emisă de Primarul

orașului Hârșova, anulează dispoziția de mai sus și obligă pe Primarul orașului

Hârșova să emită în termen de 60 zile de la data prezentei decizii, o nouă

dispoziție motivată, prin care să rezolve în fond cererea obiect al notificării

formulată de V.M. la 19 septembrie 2001, prin V.D.D.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.