ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9345/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 17 iulie 2002 contestatoarea V.M. a formulat contestație în contradictoriu cu pârâții Orașul Hârșova, Consiliul Local Hârșova și Primarul Orașului Hârșova, solicitând anularea Dispoziției nr. 1241 din 12 iunie 2002 a Primarul Orașului Hârșova, ca nelegală și obligarea pârâților la emiterea unei decizii motivate de restituire în natură a imobilului, teren și construcție, situat în orașul Hârșova. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că dispoziția atacată are vicii de formă nefiind motivată și că darea în administrare a imobilului unei persoane juridice are semnificația unei declinări de competență atributivă în favoarea deținătorului și nu poate atrage un refuz la restituire, care este o măsură de fond.

Prin sentința civilă nr. 181 din 5 februarie 2003, Tribunalul Constanța, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 și 3 din Titlul I al O.U.G. nr. 184/2002. A admis excepția necompetenței Primarului Orașului Hârșova de a emite Dispoziția nr. 1241 din 12 iunie 2002. A admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea V.M., a anulat dispoziția sus menționată, ca fiind emisă de o persoană necompetentă și a respins cererea de obligare a pârâților Orașul Hârșova, Consiliul Local Hârșova și Primarul Orașului Hârșova să emită decizie de restituire în natură a imobilului.

Instanța de fond a reținut cu privire la excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 184/2002, în raport cu prevederile art. 107 alin. (3) din Constituție, că este inadmisibilă conform art. 13 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, fiind irelevantă în soluționarea întinderii competenței primarului de a soluționa cererea de restituire a imobilului în litigiu. Referitor la excepția necompetenței Primarului de a emite dispoziția contestată, instanța a reținut că este întemeiată. Imobilul în litigiu a aparținut reclamantei conform actului de schimb transcris sub nr. 752/1932 la Tribunalul Constanța și a fost preluat în temeiul Legii nr. 83/1949, fapt ce determină incidența Legii nr. 10/2001, art. 2 alin. (1) lit. g) și încadrarea imobilului în categoria imobilelor preluate abuziv și care fac obiectul restituirii conform legii.

Instanța a mai reținut că imobilul în litigiu a fost dat în administrarea Muzeului de Istorie și Arheologie Constanța prin Hotărârea nr. 19 din 27 aprilie 2000 a Consiliului Local Hârșova. Transmiterea atribuțiilor de administrare a imobilului anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 determină, în plan juridic, transmisiunea calității de persoană juridică deținătoare, astfel cum este determinată prin art. 20 și art. 21 din lege. Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că emiterea deciziei de restituire a imobilului este de competența unității juridice deținătoare a imobilului la data apariției legii, iar dispoziția Primarului orașului Hârșova a fost emisă de o persoană necompetentă.

Împotriva sentinței a declarat apel contestatoarea V.M. Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 537/C din 19 mai 2004 a respins apelul ca nefondat, menținând, astfel, soluția instanței de fond. Împotriva acestei decizii contestatoarea a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ. În esență, contestatoarea a susținut că hotărârile atacate, care desemnează drept autoritate competentă atributiv, ca fiind unitate deținătoare, Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța, reprezintă o interpretare nelegală și o aplicare greșită a legii. Muzeul este titular al dreptului de administrare, conferit de însuși titularul dreptului de proprietate, care este orașul Hârșova.

Recursul se va admite pentru argumentele care succed. Este adevărat că imobilul în litigiu a fost dat în administrarea Muzeului de Istorie și Arheologie Constanța prin Hotărârea nr. 19 din 27 aprilie 2000 a Consiliului Local Hârșova. Titulara dreptului de proprietate este însă Primăria Orașului Hârșova, în patrimoniul căreia se află imobilul. Aceasta este, în sensul prevederilor art. 20 și art. 21 din Legea nr. 10/2001 persoana deținătoare a imobilului. În situația în care entitatea obligată la restituire este primăria, organul de conducere abilitat expres de lege este primarul; art. 20 alin. (3) prevede că, în cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București.

Primarul este cel care trebuie să rezolve notificarea pe fond, stabilind dacă persoana care a formulat-o este sau nu persoană îndreptățită. Este deci, greșită reținerea curții de apel în sensul că emiterea deciziei de restituire a imobilului este de competența unității juridice deținătoare, care se identifică, în speță, cu Muzeul de Istorie și Arheologie Constanța. Muzeul este, așa cum s-a precizat, titular al dreptului de administrare, conferit de însuși titularul dreptului de proprietate, care este orașul Hârșova, motiv pentru care muzeul nu are disponibilitatea de a decide asupra restituirii. Trebuie precizat că, deși prima instanță a anulat dispoziția nr. 1241/2002, măsură pe care o va adopta și instanța de recurs, nu se impune casarea doar în parte a sentinței deoarece motivele pentru care a fost anulată și va fi anulată în recurs, sunt diferite.

Drept urmare, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate, admiterea în parte a contestației introduse de V.M., decedată pe parcursul procesului, însușită și continuată de moștenitorul său V.D.D., anularea dispoziției emise de Primarul Orașului Hârșova și obligarea acestuia să emită o nouă dispoziție motivată, prin care să rezolve în fond notificarea, într-un termen de 60 de zile de la data prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de contestatoarea V.M., decedată ulterior, însușit și continuat de moștenitorul V.D.D. împotriva deciziei nr. 537/C din 19 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 181 din 5 februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, și pe fond: Admite în parte contestația introdusă de V.M., însușită și continuată de moștenitorul V.D.D., împotriva Dispoziției nr. 1241 din 12 iunie 2002 emisă de Primarul orașului Hârșova, anulează dispoziția de mai sus și obligă pe Primarul orașului Hârșova să emită în termen de 60 zile de la data prezentei decizii, o nouă dispoziție motivată, prin care să rezolve în fond cererea obiect al notificării formulată de V.M.

la 19 septembrie 2001, prin V.D.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.