ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4344/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4344/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, la data de 27 martie 2006, reclamanții L.I. și G.A. au

chemat în judecată pe pârâții Orașul Hârșova prin primar și SC E.D. SA

solicitând, obligarea la restituirea în natură a imobilului situat în Hârșova (imobil

care s-a aflat la nr. X) sau acordarea de despăgubiri în echivalent pentru

spațiile ce nu pot fi restituite și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, întemeiată în

drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au arătat că au întreprins

mai multe demersuri pentru restituirea imobilului mai sus individualizat,

astfel că, la 3 mai 2001 au notificat Primăria Hârșova pentru restituirea

acestuia, iar cu adresa din 8 aprilie 2003, Primăria a transmis acest act unității

deținătoare, SC E. SA.

Prin sentința civilă nr. 674 din 23

martie 2006 Tribunalul Constanța a obligat pârâții să răspundă la notificare,

însă acest lucru nu s-a realizat.

La data de 16 iulie 2007, a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, acțiunea reclamanților având ca

obiect anularea dispoziției nr. 2761 din 15 iunie 2007, prin care s-a respins

notificarea nr. 4084/2001, reclamanții solicitând restituirea în natură a

imobilului- teren, în suprafață de 2000 mp și construcție situat în Hârșova,

județul Constanța, acțiunile fiind conexate, în temeiul art. 164 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 398

pronunțată la 4 aprilie 2008, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a SC E.D. SA și a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane

tară calitate procesuală pasivă.

A admis în parte, acțiunile conexe

formulate în contradictoriu cu pârâtul Orașul Hârșova prin primar.

A anulat dispoziția de respingere a

notificării nr. 2761 din 15 iunie 2007 și a obligat pârâtul să acorde

reclamanților, măsuri reparatorii în echivalent corespunzătoare valorii de

circulație a unei teren intravilan, în suprafață de 1800 mp, precum și

despăgubiri pentru construcția ce face obiectul notificării nr. 3265 din 03 mai

2001.

A respins, ca nefondat, capătul de

cerere privind obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului.

A dispus obligarea pârâtului Orașul

Hârșova prin primar să plătească reclamanților cheltuieli de judecată, în

cuantum de 1100 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanții, prin probele administrate, nu au demonstrat

faptul că imobilul situat în Hârșova; după preluare, imobilul a avut destinația

de sediul al fostelor CAP-uri și că există în patrimoniul SC E.D. SA, iar

aceasta din urmă nu are calitate procesuală pasivă, nefiind unitate

deținătoare, astfel încât, constatând imposibilitatea restituirii în natură a

imobilului, a apreciat că se pot acorda măsuri reparatorii.

Soluția instanței de fond a fost

menținută de Curtea de Apel Constanța, secția civilă minori si familie litigii

de muncă si asigurări sociale, care prin Decizia nr. 201/C din 22 septembrie 2008

a respins ca nefondate, apelurile declarate de reclamanți si de pârâtul Orașul

Hârșova prin primar.

Criticile formulate de reclamanți au

vizat, în exclusivitate, identitatea terenului în litigiu.

Cât privește apelul declarat de

pârâtul Orașul Hârșova prin primar, deși acesta nu a fost motivat, instanța a

analizat hotărârea instanței de fond, în baza celor invocate la prima instanță,

conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ. și a reținut următoarele considerente:

Obiectul notificării formulată de

reclamantul L.I.I. către Primarul orașului Hârșova l-a constituit terenul de

2000 mp și construcția, situate în Hârșova, județul Constanța, ce a aparținut

autorului reclamanților, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 2401/1925.

Prin acțiune, reclamanții au solicitat

restituirea imobilului în natură, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri în

echivalent pentru spațiile ce nu pot fi restituite.

Notificarea a fost respinsă cu

motivarea că imobilul nu se identifică cu cel ocupat în prezent, de R. Hârșova.

Instanța de apel a reținut că terenul

în suprafață de 1800 mp, ce a aparținut autorului reclamanților, se învecinează

la Sud cu str. P. (actual DN 22 A), în timp ce terenul ocupat de SC E.D. SA se

învecinează la Nord cu DN 22 (fostă str. P.).

Instanța a concluzionat că, în mod

corect, a fost înlăturată expertiza topo dispusă în cauză, întrucât a evaluat

un alt teren și nu imobilul care rezultă din actul de proprietate, filele 5-6

dosar fond, cu vecinătățile consemnate în act, așa încât, neexistând identitate

între terenul ce formează obiectul cererii de restituire și imobilul ce

constituie sediul R. Hârșova, s-a apreciat incidența prevederilor art. 1 și 2

din Legea nr. 10/2001, reclamanții fiind îndreptățiți la acordarea măsurilor

reparatorii în echivalent pentru imobilul ce formează obiectul litigiului.

Împotriva Deciziei civile nr. 201/C

din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța au declarat recurs

reclamanții, indicând ca temei legal al criticilor formulate, dispozițiile art.

304 pct. 5, 8 si 9 C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs s-a

arătat că au fost încălcate prevederile art. 287 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.,

întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la probele solicitate

prin cererea de apel, deși, potrivit art. 298 din același cod, coroborate cu art.

168 alin. (1) C. proc. civ., instanța avea obligația de a le pune în discuția

părților, sau să se pronunțe în lipsa acestora, prin încheiere motivată.

S-a susținut că nelegalitatea

hotărârii recurate rezultă și din împrejurarea că instanța a interpretat greșit

actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

Astfel, reclamanții au solicitat

primăriei relații cu privire la imobilul proprietatea acestora, în suprafață de

1800 mp teren, care figura în tabelul privind imobilele și apartamentele din

Hârșova cu care s-au completat listele anexe la Decretul nr. 92/1950 iar, prin

adresa din 8 august 2000, Primăria Hârșova a răspuns că „imobilul revendicat

este în Hârșova, și se află în administrarea F.T.D.E.E. Constanța (actuală E.D.).

Urmare acestei adrese, s-a formulat

notificare în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în str. D. iar

prin adresa din 20 martie 2007, Primăria Hârșova a precizat că nu au fost

schimbate numerele pe str. D.

S-a arătat că imobilul poziționat pe

str. D. este unul și același cu cel de pe str. X, aflându-se în domeniul privat

al Orașului Hârșova și în administrarea SC E.D. SA; că expertul a identificat

cu exactitate terenul în cauză, chiar și vechea construcție a autorului

reclamanților, astfel că se impune restituirea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 4440 din 2 aprilie 2009

a admis recursul declarat de reclamanții L.I. și G.A. împotriva Deciziei civile

nr. 201/C din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, pe care a casat-o

și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de

casare a reținut, în esență, că se impune completarea probatoriului cu acte și

expertiză topo, instanța de control, în virtutea caracterului devolutiv al

apelului având îndrituirea de a administra și o expertiză topo, de identificare

a regimului juridic al imobilului în litigiu, a deținătorilor acestuia și a

posibilităților de restituire în natură sau prin propunerea de masuri reparatorii

în echivalent, în condițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Instanța supremă a precizat în

considerentele deciziei pronunțate, că această identificare a imobilului

trebuie realizată, în raport de elementele ce rezultă din actul de proprietate

încheiat în anul 1925 (fila 6 dosar fond).

Faptul că imobilul-teren și

construcție, nu ar fi identic cu cel deținut de pârâta SC E.D., nu exclude

restituirea în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001, față de faptul că în

proces este chemat în judecată ca pârât și Orașul Hârșova.

În rejudecare, după casare, prin Decizia

nr. 151/C din 14 iulie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția civilă minori si

familie litigii de muncă și asigurări sociale, s-au respins ca nefondate,

apelurile declarate de reclamanții L.I., G.A. și de pârâtul Orașul Hârșova prin

primar.

În considerentele deciziei din apel,

instanța a reținut că imobilul notificat de reclamanți a fost dobândit de

autorul acestora, L.I. prin cumpărare de la I.B., în baza actului nr. 2401/1925

(fila 6 dosar fond), în cuprinsul acestuia fiind înscrise vecinătățile lotului nr.

478, în suprafață de 1800 mp, astfel: Răsărit - cu locul casei d-lui N.; Apus -

cu str. D.; Miazăzi - cu str. P.; Miazănoapte - cu locul moștenitorilor B.

Statul a naționalizat prin Decretul nr.

92/1950 două proprietăți aparținând lui L.I., într-un tabel anexă la decret

(fila 12, 13 fond), fiind menționat acesta la poz. 25 și 26, anume: un imobil

situat în str. D., iar altul în str. X, prezentul litigiu având ca obiect,

imobilul menționat în Decretul de naționalizare din str. D.

Într-o situație întocmită ulterior

naționalizării, de către I.G.C.L. Constanța, Unitatea Hârșova, în iunie 1954

(filele 14-16 fond), imobilul din str. D. figurează ca fiind ocupat de birourile

G.A.C. (gospodărie agricolă).

La dosarul de fond, (filele 17-19) se

regăsește un „Tabel cu imobilele predate de Sfatul popular al orașului Hârșova,

întreprinderii de Gospodărie Locativă Constanța, în baza Deciziei nr. 55, în

care figurează imobilul din str. D., proprietar I.L., imobil înscris ca având

Corp 1 parter, anexa a parter, anexa b. parter, anexa c. parter, în dreptul

acestui imobil fiind menționat, printr-un înscris olograf, „magazie I.R.E.C.".

Cu privire la raportul de expertiză

efectuat de instanța de apel, în rejudecare, s-a reținut că imobilul solicitat

a fi restituit a fost identificat în prezent, ca fiind cel din str. D., jud.

Constanța și aflat în patrimoniul SC E.D. SA, terenul fiind ocupat de clădirea

sediului administrativ al acestei societăți.

Construcțiile care se aflau pe teren

la data naționalizării au fost demolate (cu excepția unui zid) și, în locul

acestora s-au edificat, în anul 1976, construcțiile cu destinația „Sediul

Central Supraveghere Rețele"(fila 39 fond).

Concluziile raportului de expertiză au

fost coroborate de instanță, cu declarațiile martorilor audiați, care au

relatat că, în imobilul preluat de la L.I. a funcționat un timp, CAP-ul din

localitate și apoi, acest imobil a fost predat I.R.E.D.-ului (actual E. SA).

Instanța de rejudecare, a concluzionat

că terenul astfel ocupat de o construcție definitivă nu poate fi considerat un

teren liber, în accepțiunea Legii nr. 10/2001 și nu poate fi restituit în

natură, astfel că instanța de fond a stabilit în mod legal, că reclamanților li

se cuvin măsuri reparatorii în echivalent, cu această motivare fiind respins

apelul declarat de reclamanți.

Referitor la apelul pârâtului Orașul

Hârșova prin primar, instanța a apreciat că acesta nu cuprinde critici de

nelegalitate sau netemeinicie a sentinței tribunalului și nefiind identificat

vreun motiv de ordine publică, acesta a fost constatat ca nefondat și respins.

Împotriva Deciziei civile nr. 151/C

din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța au declarat recurs, reclamanții L.I.

si G.A., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul motivelor prevăzute de art.

304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

Au fost invocate critici privind

nerespectarea îndrumărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție, în

decizia de casare și încălcarea dispozițiilor reglementate de art. 315 alin. (1)

C. proc. civ., referitoare la obligativitatea instanței de trimitere de a

stabili, printr-o expertiză tehnică topo, regimul juridic al terenului,

respectiv dacă suprafața de 1800 mp este în totalitate ocupată de construcții,

sau există și teren liber.

O altă critică, invocată de

reclamanți, vizează ignorarea de către instanță, a înscrisurilor de la filele

29-30 dosar fond, respectiv certificatul de urbanism și autorizația de

construire, acte a căror analiză ar fi format convingerea instanței de apel,

astfel cum susțin recurenții-reclamanți, în a constata că terenul de 1800 mp,

nu este ocupat în întregime de construcții.

Recurenții-reclamanți arată că

instanța de apel a depășit limitele învestirii și precizează că, deși în

considerentele deciziei sale, a reținut că există identitate între terenul

solicitat a fi restituit și terenul proprietatea Orașului Hârșova, aflat în

administrarea SC E.D., aceasta s-a pronunțat fără a administra probatorii utile

și concludente în acest sens.

Solicită admiterea recursului, în

temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 rap. la art. 312 alin. (4) C. proc. civ. și

trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Recursul declarat de reclamanți este

fondat si urmează a fi admis, în limita și pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1)

C. proc. civ. „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".

Astfel, este de observat că modul în

care instanța de control judiciar a soluționat problema de drept pusă în

discuție este obligatorie pentru instanța de trimitere, iar neconformarea

acesteia din urmă, atrage casarea hotărârii, ca fiind pronunțată cu încălcarea

legii.

Aceasta înseamnă că, în cazul casării

cu trimitere, instanța care urmează să rejudece pricina, trebuie să procedeze

numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare.

În speță, obligativitatea

administrării unor probe, respectiv o expertiză topo, în completarea

probatoriului, având drept obiective: stabilirea identității terenului, a

regimului juridic al acestuia, identificarea deținătorilor acestuia, precum și

posibilitatea restituirii, dacă este liber, a fost stabilită de instanța de

casare, în considerentele Deciziei nr. 4440 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Omisiunea instanței de trimitere de a

stabili, dacă în cuprinsul terenului de 1800 mp, există și teren liber,

constituie o încălcare a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., deoarece

nelămurirea situației juridice a imobilului, a constituit motivul de casare și

de reluare a judecății.

Rejudecând cauza, instanța de apel era

obligată, potrivit art. 315 din același cod, să se conformeze întocmai

indicațiilor, îndrumărilor, din decizia de casare, referitoare la administrarea

probelor, în lămurirea situației juridice a terenului.

În acest sens, instanța de rejudecare

nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanța supremă, limitându-se, în

administrarea unui supliment la raportul de expertiză, întocmit la 11 noiembrie

2009 (fila 19-22 dosar apel) în a fixa ca obiective: identificarea terenului

solicitat a fi restituit, astfel cum acesta este descris în actul de

proprietate din anul 1925; precizarea împrejurării dacă există identitate între

acel teren și cel situat în Hârșova str. D., precum și dacă acesta este deținut

de către SC E.D. SA (fila 14 dosar apel).

Nici ulterior, când s-a dispus

refacerea raportului de expertiză (filele 62-65 Dosar nr. 975/36/2009 al Curții

de Apel Constanța), la data de 21 aprilie 2010, obiectivul stabilit prin

decizia de casare, în sensul de a se identifica dacă terenul în suprafață de

1800 mp este ocupat în întregime de construcții, sau în parte liber, nu a fost

urmărit a fi elucidat, de instanța de rejudecare, acesta fiind omis a fi

cercetat și cu ocazia completării raportului de expertiză, din data de 7 iulie 2010

(filele 95-98 același dosar).

Față de cele arătate, Înalta Curte va

face aplicarea prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (4) C. proc. civ.

și va casa decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, căreia îi va trimite

cauza spre rejudecare, pentru a elucida și lămuri situația juridică a

terenului, a stabili dacă, și în ce măsură, construcțiile edificate de autorul

reclamanților au fost total sau parțial demolate, deoarece pe acest teren

există un depozit, ce a fost doar parțial demolat.

De altfel, în concluziile suplimentului

la raportul de expertiză (fila 22 dosar apel), s-a reținut că ar exista și

construcții, respectiv o anexă tehnică și garaj, înglobate în zidul

construcției noi nr. 2.

Instanța de trimitere va stabili, pe

bază de probatorii utile și concludente, dacă terenul solicitat a fi restituit

este ocupat în totalitate de SC E.D. SA, dacă există și teren liber, în

cuprinsul suprafeței de 1800 mp, ce ar putea fi restituit în natură,

conformându-se deciziei de casare, ale cărei dispoziții sunt obligatorii.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

trimitere va administra probatoriul necesar stabilirii situației de fapt, în

sensul celor menționate și va avea în vedere toate mijloacele de apărare

invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții L.I. și G.A. împotriva Deciziei nr. 151/C din 14 iulie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția civilă minori și familie litigii de muncă și

asigurări sociale.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 mai 2011.