ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4344/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, la data de 27 martie 2006, reclamanții L.I. și G.A. au chemat în judecată pe pârâții Orașul Hârșova prin primar și SC E.D. SA solicitând, obligarea la restituirea în natură a imobilului situat în Hârșova (imobil care s-a aflat la nr. X) sau acordarea de despăgubiri în echivalent pentru spațiile ce nu pot fi restituite și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanții au arătat că au întreprins mai multe demersuri pentru restituirea imobilului mai sus individualizat, astfel că, la 3 mai 2001 au notificat Primăria Hârșova pentru restituirea acestuia, iar cu adresa din 8 aprilie 2003, Primăria a transmis acest act unității deținătoare, SC E. SA.

Prin sentința civilă nr. 674 din 23 martie 2006 Tribunalul Constanța a obligat pârâții să răspundă la notificare, însă acest lucru nu s-a realizat. La data de 16 iulie 2007, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, acțiunea reclamanților având ca obiect anularea dispoziției nr. 2761 din 15 iunie 2007, prin care s-a respins notificarea nr. 4084/2001, reclamanții solicitând restituirea în natură a imobilului- teren, în suprafață de 2000 mp și construcție situat în Hârșova, județul Constanța, acțiunile fiind conexate, în temeiul art. 164 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 398 pronunțată la 4 aprilie 2008, Tribunalul Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC E.D.

SA și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane tară calitate procesuală pasivă. A admis în parte, acțiunile conexe formulate în contradictoriu cu pârâtul Orașul Hârșova prin primar. A anulat dispoziția de respingere a notificării nr. 2761 din 15 iunie 2007 și a obligat pârâtul să acorde reclamanților, măsuri reparatorii în echivalent corespunzătoare valorii de circulație a unei teren intravilan, în suprafață de 1800 mp, precum și despăgubiri pentru construcția ce face obiectul notificării nr. 3265 din 03 mai 2001. A respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului. A dispus obligarea pârâtului Orașul Hârșova prin primar să plătească reclamanților cheltuieli de judecată, în cuantum de 1100 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții, prin probele administrate, nu au demonstrat faptul că imobilul situat în Hârșova; după preluare, imobilul a avut destinația de sediul al fostelor CAP-uri și că există în patrimoniul SC E.D. SA, iar aceasta din urmă nu are calitate procesuală pasivă, nefiind unitate deținătoare, astfel încât, constatând imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, a apreciat că se pot acorda măsuri reparatorii. Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Constanța, secția civilă minori si familie litigii de muncă si asigurări sociale, care prin Decizia nr. 201/C din 22 septembrie 2008 a respins ca nefondate, apelurile declarate de reclamanți si de pârâtul Orașul Hârșova prin primar.

Criticile formulate de reclamanți au vizat, în exclusivitate, identitatea terenului în litigiu. Cât privește apelul declarat de pârâtul Orașul Hârșova prin primar, deși acesta nu a fost motivat, instanța a analizat hotărârea instanței de fond, în baza celor invocate la prima instanță, conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ. și a reținut următoarele considerente: Obiectul notificării formulată de reclamantul L.I.I. către Primarul orașului Hârșova l-a constituit terenul de 2000 mp și construcția, situate în Hârșova, județul Constanța, ce a aparținut autorului reclamanților, conform actului de vânzare-cumpărare nr. 2401/1925. Prin acțiune, reclamanții au solicitat restituirea imobilului în natură, iar în subsidiar, acordarea de despăgubiri în echivalent pentru spațiile ce nu pot fi restituite.

Notificarea a fost respinsă cu motivarea că imobilul nu se identifică cu cel ocupat în prezent, de R. Hârșova. Instanța de apel a reținut că terenul în suprafață de 1800 mp, ce a aparținut autorului reclamanților, se învecinează la Sud cu str. P. (actual DN 22 A), în timp ce terenul ocupat de SC E.D. SA se învecinează la Nord cu DN 22 (fostă str. P.). Instanța a concluzionat că, în mod corect, a fost înlăturată expertiza topo dispusă în cauză, întrucât a evaluat un alt teren și nu imobilul care rezultă din actul de proprietate, filele 5-6 dosar fond, cu vecinătățile consemnate în act, așa încât, neexistând identitate între terenul ce formează obiectul cererii de restituire și imobilul ce constituie sediul R. Hârșova, s-a apreciat incidența prevederilor art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanții fiind îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul ce formează obiectul litigiului.

Împotriva Deciziei civile nr. 201/C din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța au declarat recurs reclamanții, indicând ca temei legal al criticilor formulate, dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 si 9 C. proc. civ. În susținerea motivelor de recurs s-a arătat că au fost încălcate prevederile art. 287 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la probele solicitate prin cererea de apel, deși, potrivit art. 298 din același cod, coroborate cu art. 168 alin. (1) C. proc. civ., instanța avea obligația de a le pune în discuția părților, sau să se pronunțe în lipsa acestora, prin încheiere motivată. S-a susținut că nelegalitatea hotărârii recurate rezultă și din împrejurarea că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Astfel, reclamanții au solicitat primăriei relații cu privire la imobilul proprietatea acestora, în suprafață de 1800 mp teren, care figura în tabelul privind imobilele și apartamentele din Hârșova cu care s-au completat listele anexe la Decretul nr. 92/1950 iar, prin adresa din 8 august 2000, Primăria Hârșova a răspuns că „imobilul revendicat este în Hârșova, și se află în administrarea F.T.D.E.E. Constanța (actuală E.D.). Urmare acestei adrese, s-a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în str. D. iar prin adresa din 20 martie 2007, Primăria Hârșova a precizat că nu au fost schimbate numerele pe str. D. S-a arătat că imobilul poziționat pe str. D. este unul și același cu cel de pe str. X, aflându-se în domeniul privat al Orașului Hârșova și în administrarea SC E.D.

SA; că expertul a identificat cu exactitate terenul în cauză, chiar și vechea construcție a autorului reclamanților, astfel că se impune restituirea acestuia. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 4440 din 2 aprilie 2009 a admis recursul declarat de reclamanții L.I. și G.A. împotriva Deciziei civile nr. 201/C din 22 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de casare a reținut, în esență, că se impune completarea probatoriului cu acte și expertiză topo, instanța de control, în virtutea caracterului devolutiv al apelului având îndrituirea de a administra și o expertiză topo, de identificare a regimului juridic al imobilului în litigiu, a deținătorilor acestuia și a posibilităților de restituire în natură sau prin propunerea de masuri reparatorii în echivalent, în condițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001. Instanța supremă a precizat în considerentele deciziei pronunțate, că această identificare a imobilului trebuie realizată, în raport de elementele ce rezultă din actul de proprietate încheiat în anul 1925 (fila 6 dosar fond).

Faptul că imobilul-teren și construcție, nu ar fi identic cu cel deținut de pârâta SC E.D., nu exclude restituirea în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001, față de faptul că în proces este chemat în judecată ca pârât și Orașul Hârșova. În rejudecare, după casare, prin Decizia nr. 151/C din 14 iulie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția civilă minori si familie litigii de muncă și asigurări sociale, s-au respins ca nefondate, apelurile declarate de reclamanții L.I., G.A. și de pârâtul Orașul Hârșova prin primar. În considerentele deciziei din apel, instanța a reținut că imobilul notificat de reclamanți a fost dobândit de autorul acestora, L.I.

prin cumpărare de la I.B., în baza actului nr. 2401/1925 (fila 6 dosar fond), în cuprinsul acestuia fiind înscrise vecinătățile lotului nr. 478, în suprafață de 1800 mp, astfel: Răsărit - cu locul casei d-lui N.; Apus - cu str. D.; Miazăzi - cu str. P.; Miazănoapte - cu locul moștenitorilor B. Statul a naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 două proprietăți aparținând lui L.I., într-un tabel anexă la decret (fila 12, 13 fond), fiind menționat acesta la poz. 25 și 26, anume: un imobil situat în str. D., iar altul în str. X, prezentul litigiu având ca obiect, imobilul menționat în Decretul de naționalizare din str. D. Într-o situație întocmită ulterior naționalizării, de către I.G.C.L. Constanța, Unitatea Hârșova, în iunie 1954 (filele 14-16 fond), imobilul din str. D. figurează ca fiind ocupat de birourile G.A.C.

(gospodărie agricolă). La dosarul de fond, (filele 17-19) se regăsește un „Tabel cu imobilele predate de Sfatul popular al orașului Hârșova, întreprinderii de Gospodărie Locativă Constanța, în baza Deciziei nr. 55, în care figurează imobilul din str. D., proprietar I.L., imobil înscris ca având Corp 1 parter, anexa a parter, anexa b. parter, anexa c. parter, în dreptul acestui imobil fiind menționat, printr-un înscris olograf, „magazie I.R.E.C.". Cu privire la raportul de expertiză efectuat de instanța de apel, în rejudecare, s-a reținut că imobilul solicitat a fi restituit a fost identificat în prezent, ca fiind cel din str. D., jud. Constanța și aflat în patrimoniul SC E.D. SA, terenul fiind ocupat de clădirea sediului administrativ al acestei societăți.

Construcțiile care se aflau pe teren la data naționalizării au fost demolate (cu excepția unui zid) și, în locul acestora s-au edificat, în anul 1976, construcțiile cu destinația „Sediul Central Supraveghere Rețele"(fila 39 fond). Concluziile raportului de expertiză au fost coroborate de instanță, cu declarațiile martorilor audiați, care au relatat că, în imobilul preluat de la L.I. a funcționat un timp, CAP-ul din localitate și apoi, acest imobil a fost predat I.R.E.D.-ului (actual E. SA). Instanța de rejudecare, a concluzionat că terenul astfel ocupat de o construcție definitivă nu poate fi considerat un teren liber, în accepțiunea Legii nr. 10/2001 și nu poate fi restituit în natură, astfel că instanța de fond a stabilit în mod legal, că reclamanților li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent, cu această motivare fiind respins apelul declarat de reclamanți.

Referitor la apelul pârâtului Orașul Hârșova prin primar, instanța a apreciat că acesta nu cuprinde critici de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței tribunalului și nefiind identificat vreun motiv de ordine publică, acesta a fost constatat ca nefondat și respins. Împotriva Deciziei civile nr. 151/C din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța au declarat recurs, reclamanții L.I. si G.A., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. Au fost invocate critici privind nerespectarea îndrumărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție, în decizia de casare și încălcarea dispozițiilor reglementate de art. 315 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la obligativitatea instanței de trimitere de a stabili, printr-o expertiză tehnică topo, regimul juridic al terenului, respectiv dacă suprafața de 1800 mp este în totalitate ocupată de construcții, sau există și teren liber.

O altă critică, invocată de reclamanți, vizează ignorarea de către instanță, a înscrisurilor de la filele 29-30 dosar fond, respectiv certificatul de urbanism și autorizația de construire, acte a căror analiză ar fi format convingerea instanței de apel, astfel cum susțin recurenții-reclamanți, în a constata că terenul de 1800 mp, nu este ocupat în întregime de construcții. Recurenții-reclamanți arată că instanța de apel a depășit limitele învestirii și precizează că, deși în considerentele deciziei sale, a reținut că există identitate între terenul solicitat a fi restituit și terenul proprietatea Orașului Hârșova, aflat în administrarea SC E.D., aceasta s-a pronunțat fără a administra probatorii utile și concludente în acest sens.

Solicită admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 rap. la art. 312 alin. (4) C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. Recursul declarat de reclamanți este fondat si urmează a fi admis, în limita și pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului". Astfel, este de observat că modul în care instanța de control judiciar a soluționat problema de drept pusă în discuție este obligatorie pentru instanța de trimitere, iar neconformarea acesteia din urmă, atrage casarea hotărârii, ca fiind pronunțată cu încălcarea legii.

Aceasta înseamnă că, în cazul casării cu trimitere, instanța care urmează să rejudece pricina, trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare. În speță, obligativitatea administrării unor probe, respectiv o expertiză topo, în completarea probatoriului, având drept obiective: stabilirea identității terenului, a regimului juridic al acestuia, identificarea deținătorilor acestuia, precum și posibilitatea restituirii, dacă este liber, a fost stabilită de instanța de casare, în considerentele Deciziei nr. 4440 din 2 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Omisiunea instanței de trimitere de a stabili, dacă în cuprinsul terenului de 1800 mp, există și teren liber, constituie o încălcare a dispozițiilor art. 315 C. proc.

civ., deoarece nelămurirea situației juridice a imobilului, a constituit motivul de casare și de reluare a judecății. Rejudecând cauza, instanța de apel era obligată, potrivit art. 315 din același cod, să se conformeze întocmai indicațiilor, îndrumărilor, din decizia de casare, referitoare la administrarea probelor, în lămurirea situației juridice a terenului. În acest sens, instanța de rejudecare nu a răspuns obiectivelor stabilite de instanța supremă, limitându-se, în administrarea unui supliment la raportul de expertiză, întocmit la 11 noiembrie 2009 (fila 19-22 dosar apel) în a fixa ca obiective: identificarea terenului solicitat a fi restituit, astfel cum acesta este descris în actul de proprietate din anul 1925; precizarea împrejurării dacă există identitate între acel teren și cel situat în Hârșova str. D., precum și dacă acesta este deținut de către SC E.D.

SA (fila 14 dosar apel). Nici ulterior, când s-a dispus refacerea raportului de expertiză (filele 62-65 Dosar nr. 975/36/2009 al Curții de Apel Constanța), la data de 21 aprilie 2010, obiectivul stabilit prin decizia de casare, în sensul de a se identifica dacă terenul în suprafață de 1800 mp este ocupat în întregime de construcții, sau în parte liber, nu a fost urmărit a fi elucidat, de instanța de rejudecare, acesta fiind omis a fi cercetat și cu ocazia completării raportului de expertiză, din data de 7 iulie 2010 (filele 95-98 același dosar). Față de cele arătate, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (4) C. proc. civ.

și va casa decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța, căreia îi va trimite cauza spre rejudecare, pentru a elucida și lămuri situația juridică a terenului, a stabili dacă, și în ce măsură, construcțiile edificate de autorul reclamanților au fost total sau parțial demolate, deoarece pe acest teren există un depozit, ce a fost doar parțial demolat. De altfel, în concluziile suplimentului la raportul de expertiză (fila 22 dosar apel), s-a reținut că ar exista și construcții, respectiv o anexă tehnică și garaj, înglobate în zidul construcției noi nr. 2. Instanța de trimitere va stabili, pe bază de probatorii utile și concludente, dacă terenul solicitat a fi restituit este ocupat în totalitate de SC E.D.

SA, dacă există și teren liber, în cuprinsul suprafeței de 1800 mp, ce ar putea fi restituit în natură, conformându-se deciziei de casare, ale cărei dispoziții sunt obligatorii. Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va administra probatoriul necesar stabilirii situației de fapt, în sensul celor menționate și va avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții L.I. și G.A. împotriva Deciziei nr. 151/C din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă minori și familie litigii de muncă și asigurări sociale. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.