ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 371/2018

Înalta Curte, deliberând în condițiile art. 395 C. proc. civ., cu referire la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 13.07.2016 pe rolul Tribunalului Neamț, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei de Judecătoria Piatra Neamț prin sentința nr. 2713/1.06.2016, reclamantul Județul Neamț, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț revendicarea imobilului-construcție Complexul de clădiri "Centrul de Recuperare și Reabilitare a Copilului cu Handicap " format din clădirile C1-C15 situate în Piatra Neamț, str. x și rectificare carte funciară, în sensul intabulării reclamantului la cartea funciară a județului Neamț, ca unic proprietar.

Curtea de Apel Bacău, învestită cu soluționarea apelului formulat de reclamant, prin decizia nr. 299 din 3.04.2017, a respins calea de atac, ca nefondată.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând " desființarea în totalitate a sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată".

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit instanța de apel a reținut că O.G. nr. 14/2003 nu reprezintă titlul de proprietate a bunurilor ce fac obiectul cauzei, ci doar cadrul legal pentru încheierea titlului translativ de proprietate, protocolul de predare-primire. Se mai arată că dreptul de proprietate asupra clădirilor C1-C15 este recunoscut prin acest act normativ.

A mai apreciat recurentul că intimata nu avea temei legal pentru intabularea dreptului de proprietate asupra clădirilor în lipsa protocolului de preluare încheiat între Consiliul județean Neamț și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț, întrucât imobilele revendicate au trecut în administrarea Direcției și nu în proprietatea ei.

Absența titlului de proprietate al Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț rezultă și din conținutul situațiilor financiare anuale.

O altă critică se referă la cele reținute de instanță, cu privire la bunurile menționate în anexa I din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, precum și anexa I din H.G. nr. 548/1999 privind aprobarea Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor publice care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor cu caracter orientativ, deoarece actele normative menționate reglementează bunurile care fac parte din domeniul public al unităților administrative ale statului.

Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Curtea de Apel a reținut, ca situație de fapt necontestată că fundația olandeză "Construcții pentru copiii handicapați din România " a construit, din fonduri proprii, în baza autorizației de construire nr. din 7.09.1992, un centru de recuperare pentru copiii cu handicap, constând actualmente în construcțiile identificate cu indicativele de la C1 până la C14, în cartea funciară nr. x a mun. Piatra Neamț, nr. Cf vechi x, construcții donate Guvernului României prin Secretariatul de Stat pentru Handicapați care, la rândul său transmite în administrarea Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Neamț, începând cu data de 1.05.1999, complexul de clădiri situat în Piatra Neamț, str. Lupeni (actualmente Valea Albă), proprietate a Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap București, în conformitate cu actul de donație emis de fundația olandeză Building for handicapped children în Romania în data de 15.06.1998, prin Ordinul nr. 44 din 4.05.1998.

Aceste aspecte de fapt sunt reținute și în raportul de audit public intern nr. x/2015, depus de reclamantă în extras la filele 82-85 vol. I ds. Judecătorie. În plus, se face și mențiunea că, prin adresa nr. x din 18.03.2015, Consiliul Județean Neamț a solicitat Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, transmiterea construcțiilor din patrimoniul Statului Român în patrimoniul public al Județului Neamț.

De asemenea, se reține că prin adresa nr. x din 18.03.2015, Consiliul Județean Neamț a solicitat Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, transmiterea construcțiilor din patrimoniul Statului Român în patrimoniul public al Județului Neamț.

În alți termeni, instanța de apel a constatat că supraedificatele au rămas în patrimoniul Statului român, transmițându-se Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap Neamț doar un drept de administrare, situație de fapt confirmată chiar prin actele interne ale recurentului, auditul intern nr. x/2015 ca răspuns la adresa nr. x din 18.03.2015.

Cu privire la clădirea C15, tot ca situație de fapt necontestată, se reține că a fost construită de Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap Neamț potrivit autorizației de construire nr. x din 31.05.2000.

Prin O.G nr. 14/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, această instituție s-a înființat prin reorganizarea Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap. În temeiul art. 2 din aceeași O.G nr. 14/2003, atribuțiile inspectoratelor de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap au fost preluate de către consiliile județene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, care le-au exercitat prin serviciile publice de asistență socială înființate potrivit legii. Art. 14 din aceeași O.G nr. 14/2003 stipula că "Patrimoniul format din totalitatea bunurilor mobile și imobile, stabilit pe baza bilanțului contabil încheiat la 31 decembrie 2002, deținut de inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap care se desființează, (...), se preia pe bază de protocol de predare-preluare încheiat între inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap și consiliile județene, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe. "

Prin hotărârea Consiliului Județean Neamț nr. 9 din 28.02.2003, s-a hotărât înființarea, începând cu data de 1.04.2003 a Serviciului public de asistență socială Neamț, având personalitate juridică, care a preluat atribuțiile Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Neamț. Totodată, prin art. 5 al acestei hotărâri s-a stipulat că Președintele Consiliului Județean Neamț va dispune de urgență măsurile necesare preluării pe bază de protocol a patrimoniului deținut de Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoane cu Handicap Neamț, ce se desființează.

Începând cu data de 1.01.2005, prin comasarea Serviciului public de asistență socială Neamț cu Direcția județeană pentru protecția drepturilor copilului Neamț, s-a înființat Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț, actuala pârâtă, conform hotărârii Consiliului Județean Neamț nr. 99 din 23.12.2004.

În susținerea titlului său de proprietate, reclamantul invocă dispozițiile art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 14/2003 conform cărora "Patrimoniul format din totalitatea bunurilor mobile și imobile, stabilit pe baza bilanțului contabil încheiat la 31 decembrie 2002, deținut de inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap care se desființează, cu excepția celor prevăzute la art. 11 alin. (3), se preia pe bază de protocol de predare-preluare încheiat între inspectoratele de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap și consiliile județene, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe".

Este reală susținerea recurentei că protocolul de predare-primire nu reprezintă actul de transfer al dreptului de proprietate, împrejurare însă ce nu este de natură a dovedi dreptul de proprietate asupra construcțiilor C1-C14, față de modalitatea în care supraedificatele s-au transmis Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Neamț.

Într-adevăr, bunurile menționate pot aparține de domeniul public județean, conform anexei 1 la Normele tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, reprezentate de H.G nr. 548/1999, cu respectarea însă a procedurilor menționate în art. 29 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 ce prevede că inventarele domeniului public județean întocmite de comisii special constituite, conduse de președinții comisiilor județene și însușite de comisiile județene, se centralizează de consiliul județean și se trimit Guvernului pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean.

Susține recurentul că intimata nu a avut niciun temei legal pentru înscrierea în cartea funciară a construcțiilor C1-C15 numai că, în cadrul acțiunii în revendicare, înainte de a analiza titlul posesorului bunului, revendicatorul este cel ce trebuie să facă dovada dreptului de proprietate, cerință neîndeplinită în cauză de reclamant, așa cum s-a arătat.

Prin poziția sa procesuală, intimata pare să recunoască lipsa sa de îndreptățire de a înscrie bunul în cartea funciară, numai că, în momentul de față, cartea funciară relevă o altă situație de fapt decât cea susținută de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț.

Înalta Curte, reținând că motivele de recurs invocate nu au incidență în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 495 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Județul Neamț, prin președintele Consiliului Județean Neamț, împotriva Deciziei civile nr. 299 din data de 3 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 februarie 2018.