ÎCCJ, Decizia nr. 13/2011

ÎCCJ, Decizia nr. 13/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 24 ianuarie 2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1763

din 29 octombrie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a

fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta Organizația de

Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea și Eradicarea Corupției, mandatară

a SC C.E. SRL, împotriva rezoluției nr. 1487/P/2008 din 13 aprilie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire

Penală și Criminalistică, și s-a menținut rezoluția atacată, cu obligarea

petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rezoluția nr. 1487/P/2008 din 13 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a

dispus în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror S.E.A.,

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C.

pen.

Împotriva acestei

rezoluții, petenta a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 4603/2271/II-2/2009

din 8 mai 2009.

Procurorii au reținut

că modul de soluționare a unei plângeri penale nu poate constitui temei pentru

atragerea răspunderii penale a magistratului care a dispus soluția criticată,

pentru contestarea căreia, petentul având posibilitatea exercitării căii de

atac prevăzută de art. 278 și art. 278

1

C. proc. pen.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat, în termen legal, plângere

împotriva rezoluției nr. 1487/P/2008 din 13 aprilie 2009 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 1763

din 29 octombrie 2009 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

cu motivarea că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existența

unor indicii din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor reclamate.

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii, petenta Organizația de Cooperare Europeană pentru

Prevenirea, Combaterea și Eradicarea Corupției, mandatară a SC C.E. SRL a

declarat recurs.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petentă nu este fondat.

Din analiza actelor

premergătoare efectuate nu a rezultat că intimata magistrat S.E.A.

,

ar

fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de

favorizarea infractorului.

În cauza de față,

magistratul intimat S.E.A., în calitate de procuror din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și-a exercitat atribuțiile cu

care a fost investit, analizând plângerea formulată și probele administrate în

scopul aflării adevărului și dispunând soluții, conform convingerilor lui

obiective și nepărtinitoare, astfel încât Înalta Curte apreciază că învinuirile

aduse acestuia nu sunt întemeiate, simplele afirmații și aprecieri subiective

ale petentei, nesusținute de probe, neafectând temeinicia soluțiilor

pronunțate.

În speță, magistratul procuror S.E.A.

a emis rezoluția de respingere a plângerii în concordanță cu probatoriile

administrate, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la termenul de

soluționare și temeiul juridic privind plângerile contra soluției, iar emiterea

de soluții nefavorabile petentei, nu conferă automat date sau indicii cu

privire la săvârșirea unor fapte penale, având în vedere faptul că acesta avea

posibilitatea exercitării căilor de control judecătoresc.

De asemenea, nu se

poate reține în sarcina intimatei nici infracțiunea prevăzută de art. 264 C.

pen., întrucât în sarcina acestuia nu s-a reținut existența vreunui ajutor dat

unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii

infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau

executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul

infracțiunii.

Deoarece din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat, în

exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor

legale ale unei persoane, că ar fi acordat ajutor unui infractor, fără o

înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a

îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori

pentru a asigura infractorului, folosul sau produsul infracțiunii, în mod

corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.

Criticile recurentei

petente reiau, în esență, aspectele invocate în plângerea penală adresată

primei instanțe și au făcut obiectul analizei acestei, după cum s-a și

demonstrat mai sus, iar în această etapă procesuală, a recursului nu s-au

dovedit aspecte noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea a primei

instanțe.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentei împotriva rezoluției

nr. 1487/P/2008 din 13 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, este legală

și temeinică.

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de petenta Organizația de Cooperare Europeană pentru Prevenirea, Combaterea și

Eradicarea Corupției, mandatară a SC C.E. SRL împotriva sentinței primei

instanțe.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta ORGANIZAȚIA DE COOPERARE EUROPEANĂ

PENTRU PREVENIREA, COMBATEREA ȘI ERADICAREA CORUPȚIEI mandatară a S.C. C.E. S.R.L.

împotriva sentinței nr. 1763 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4993/1/2009.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.