REGAL c. REPUBLIQUE TCHEQUE

Procedura civilă După ce vecinul lor a primit un permis de construcție pentru a-și modifica structura casei sale de familie, reclamantul și soția au sesizat instanța de district (Okresní soud de Plzena-město, 17 noiembrie 1998, care urmărea ca vecinul să fie obligat să se abțină de la orice încălcare a drepturilor lor de proprietar. După încheierea unei părți a cauzei, la 28 mai 2001, persoana în cauză și soția sa au fost despăgubiți de restul cererii lor prin hotărârea din 8 august 2003. La 23 septembrie 2004, Curtea Constituțională (Ústavní soud ) a declarat inadmisibilă recursul constituțional introdus de reclamant și de soția sa la 3 iunie 2003, pentru neobosirea căilor de atac, având în vedere că apelul lor era în fața instanței regionale; obiecția privind durata procedurii a fost respinsă pentru lipsa evidentă a temeiului. Prin Hotărârea din 13 iulie 2005, în forță de lucru judecat la 15 august În 2005, Tribunalul Regional (Krajský soud) din Plzei a confirmat hotărârea din 8 august 2003.

Plângeri penale în 1996, reclamantul a prezentat mai multe plângeri penale împotriva vecinului său din cauza construcțiilor efectuate de acesta. Între 1996 și 2002, plângerile au fost fie clasificate fără întârziere, fie transmise unei comisii administrative pentru amenzi. Dreptul și practica internă relevante Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în decizia pronunțată în cauza Vokurka c. Republica Cehă 4052/02, §§ 11-24, 16 octombrie 2007). (1) Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că autoritățile au considerat atacurile vecinului său ca fiind o simplă amendă sau au amânat cazul până la prescrierea sa. (2) De asemenea, din punctul de vedere al art. 6 alin. (1) din Convenție, el denunță durata procedurii civile și durata examinării plângerilor sale penale. (3) Invocând art. 8 alin. (1) din Convenție, persoana în cauză se plânge de deteriorarea casei sale ca urmare a invadării vecinului și a nereușitei plângerilor sale penale aduse în acest scop. (4) În temeiul art. 10 alin. (2) din Convenție, reclamantul declară că lipsa de acțiune a autorităților i-a permis vecinului său să-și amenințe sănătatea, reputația și drepturile. (5) Pe de altă parte, acesta se plânge de lipsa unei căi de atac interne efective și de conduita neregulamentară a autorităților.

Invocând art. 14 din Convenție, reclamantul se consideră a fi victima unei discriminări din cauza vârstei sale avansate.

El susține, din perspectiva articolului 17 din Convenție, că majoritatea instanțelor naționale i-au încălcat în mod deliberat drepturile. (8) În sfârșit, reclamantul se plânge că nu se poate bucura în mod pașnic de proprietatea sa, după cum dorește art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul excită de la neobosirea căilor de atac interne, considerând că reclamantul ar fi trebuit să se prevaleze de posibilitatea oferită de legea nr. 82/1998 în versiunea modificată de Legea nr. 160/2006, care permite în prezent justițiabililor să solicite o satisfacție rezonabilă în ceea ce privește prejudiciul moral cauzat de durata procedurii. Invitat să informeze Curtea dacă intenționează să exercite acțiunea de despăgubire menționată, reclamantul a răspuns negativ declarând că dorește să continue procedura în fața Curții. Ar trebui remarcat faptul că, în Decizia Vokurka c. Republica Cehă (citată mai întâi), Curtea a considerat că acțiunea introdusă în ordinea juridică cehă prin amendamentul nr. 160/2006 la Legea nr. 82/1998 era efectivă și accesibilă pentru a denunța depășirea termenului rezonabil de termen în orice procedură judiciară care intră sub incidența articolului 1 din convenție. În cazul de față, întrucât nu s-a invocat acțiunea de despăgubire prevăzută de Legea nr. 82/1998 în versiunea modificată, reclamantul nu a îndeplinit condiția epuizării căilor de atac interne și, prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă pentru a nu epuiza căile de atac interne, în temeiul articolului 35 1 și al articolului 4 din convenție. (2) Curtea reamintește că Convenția nu recunoaște dreptul la un proces penal împotriva terților; prin urmare, aceste obiecții trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 alin. (3) În ceea ce privește obiecțiunile rămase din articolele 8, 10, 14 și 17 din Convenție și din art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea constată mai întâi că reclamantul a omis să se prevaleze de dispozițiile Codului civil referitoare la protecția dreptului de proprietate și a daunelor-interese și nu a invocat în mod corespunzător aceste obiecțiuni în fața Curții Constituționale. În orice caz, după examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu constată nicio încălcare a drepturilor invocate de solicitant. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. (4) Reclamantul se plânge în sfârșit că dreptul intern nu îi oferea nicio cale de atac care ar putea remedia obiecțiunile sale. În ceea ce privește motivul privind durata procedurii, Curtea amintește că, în cauza respectivă, Curtea a considerat că Vokurka c. Republica Cehă (decizia menționată mai sus), că acțiunea de despăgubire prevăzută de Legea nr. 82/1998 în versiunea modificată a acesteia era susceptibilă de a remedia nerespectarea cerinței de termen rezonabil (în sensul articolului 1 din convenție; prin urmare, în ordinea juridică cehă există o cale de atac efectivă în această privință, pe care reclamantul a refuzat să o exercite. În ceea ce privește celelalte obiecții, Curtea constată că, ținând cont de concluzia sa de mai sus, acestea nu pot fi considerate drept apărătoare; în consecință, recurentul nu are dreptul la o acțiune în temeiul articolului

În consecință, acest motiv trebuie respins ca fiind vădit nefondat, în aplicarea art. 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Claudia Westerdiek Rait Maruste Grefier Prezidențial

Procédure civile Après que leur voisin se vit délivrer un permis de construire pour modifier la structure de sa maison familiale, le requérant et son épouse saisirent le tribunal de district (Okresní soud ) de Plzeň-město, le 17 novembre 1998, tendant à ce que le voisin soit obligé de s'abstenir de toute atteinte à leurs droits de propriétaires. Après qu'une partie de l'affaire fut tranchée, le 28 mai 2001, l'intéressé et son épouse furent déboutés du restant de leur demande par le jugement du 8 août 2003. Le 23 septembre 2004, la Cour constitutionnelle ( Ústavní soud ) déclara irrecevable le recours constitutionnel introduit par le requérant et son épouse le 3 juin 2003, et ce pour non-épuisement des voies de recours vu que leur appel était pendant devant le tribunal régional ; le grief relatif à la durée de la procédure fut rejeté pour défaut manifeste de fondement. Par l'arrêt du 13 juillet 2005, passé en force de chose jugée le 15 août 2005, le tribunal régional ( Krajský soud ) de Plzeň confirma le jugement du 8 août 2003.

Plaintes pénales En 1996, le requérant porta plusieurs plaintes pénales contre son voisin en raison des constructions effectuées par celui-ci. Entre 1996 et 2002, lesdites plaintes furent soit classées sans suite, soit transmises à une commission administrative pour contraventions. B. Le droit et la pratique internes pertinents Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans la décision rendue dans l'affaire Vokurka c. République tchèque (n o 40552/02, §§ 11-24, 16 octobre 2007). GRIEFS 1. Invoquant l'article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint que les autorités ont considéré les attaques de son voisin contre lui comme une simple contravention ou ont reporté l'affaire jusqu'à sa prescription. 2. Il dénonce également, sous l'angle de l'article 6 § 1 de la Convention, la durée de la procédure civile ainsi que celle de l'examen de ses plaintes pénales.

Invoquant l'article 8 § 1 de la Convention, l'intéressé se plaint de la détérioration de sa maison résultant de l'empiètement du voisin, et du non-aboutissement de ses plaintes pénales portées à cet effet.

Sur le terrain de l'article 10 § 2 de la Convention, le requérant allègue que l'inaction des autorités a permis à son voisin de menacer sa santé, sa réputation et ses droits.

Il se plaint, par ailleurs, de l'absence de recours interne effectif et de la conduite irrégulière des autorités.

Invoquant l'article 14 de la Convention, le requérant se considère victime d'une discrimination du fait de son âge avancé.

Il soutient, sous l'angle de l'article 17 de la Convention, que la plupart des instances nationales ont délibérément violé ses droits.

Enfin, le requérant se plaint de ne pas pouvoir jouir paisiblement de son bien, comme le veut l'article 1 du Protocole n o 1. EN DROIT 1. Le requérant se plaint, entre autres, de la durée excessive de la procédure civile suivie en l'espèce. Il invoque à cet égard l'article 6 § 1 de la Convention, libellé comme suit : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » Le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours internes, relevant que le requérant aurait dû se prévaloir de la possibilité offerte par la loi n o 82/1998 dans sa version amendée par la loi n o 160/2006, qui permet désormais aux justiciables de réclamer une satisfaction raisonnable au titre du préjudice moral causé par la durée de la procédure. Invité à informer la Cour s'il entendait exercer ledit recours indemnitaire, le requérant a répondu par la négative en déclarant qu'il souhaitait poursuivre la procédure devant la Cour. Il convient de noter que dans la décision Vokurka c. République tchèque (précitée), la Cour a considéré que le recours introduit dans l'ordre juridique tchèque par l'amendement n o 160/2006 à la loi n o 82/1998 était effectif et accessible pour dénoncer le dépassement du « délai raisonnable » dans toute procédure judiciaire tombant dans le champ d'application de l'article 6 § 1 de la Convention. En l'espèce, ayant manqué de se prévaloir du recours indemnitaire prévu par la loi n o 82/1998 dans sa version amendée, le requérant n'a pas satisfait à la condition de l'épuisement des voies de recours internes. Il s'ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. 2. Sur le terrain des articles 5, 6 et 8, le requérant dénonce également la durée de l'examen et le non-aboutissement de ses plaintes pénales. La Cour rappelle que la Convention ne reconnaît pas le droit à l'engagement de poursuites pénales à l'encontre des tiers. Ces griefs doivent dès lors être rejetés, en application de l'article 35 §§ 3 et 4, comme incompatibles ratione materiae avec les dispositions de la Convention. 3. Pour ce qui est des griefs restants tirés des articles 8, 10, 14 et 17 de la Convention et de l'article 1 du Protocole n o 1, la Cour constate d'abord que le requérant a omis de se prévaloir des dispositions du code civil relatives à la protection du droit de propriété et aux dommages-intérêts, et qu'il n'a pas dûment soulevé ces griefs devant la Cour constitutionnelle. En tout état de cause, après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour ne relève aucune apparence de violation des droits invoqués par le requérant. Il s'ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. 4. Le requérant se plaint enfin que le droit interne ne lui offrait aucun recours susceptible de remédier à ses griefs. En ce qui concerne le grief relatif à la durée de la procédure, la Cour rappelle avoir considéré, dans l'affaire Vokurka c. République tchèque (décision précitée), que le recours indemnitaire prévu par la loi n o 82/1998 dans sa version amendée était susceptible de redresser le non-respect de l'exigence de « délai raisonnable » au sens de l'article 6 § 1 de la Convention. Il existe donc dans l'ordre juridique tchèque un recours effectif à cet égard, que le requérant a refusé d'exercer. Pour ce qui est des autres griefs, la Cour note que, compte tenu de sa conclusion ci-dessus, ils ne sauraient passer pour défendables ; en conséquence, le requérant n'a sur ce point aucun droit à un recours au titre de l'article

Il s'ensuit que ce grief doit être rejeté comme manifestement mal fondé, en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Déclare la requête irrecevable. Claudia Westerdiek Rait Maruste Greffière Président