ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 770/2012

Ședința publică de la 16 februarie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Constată că SC E.P. SA a formulat contestație la executare solicitând anularea formei de executare silită constând în poprirea sumei de 89,79 lei. În motivare se susține că la 15 noiembrie 2010 B.U.T.B. a operat poprirea asupra contului contestatoarei pentru suma de 89,79 lei în favoarea intimatei, fără a fi fost somată și fără să cunoască de existența titlului de creanță. La 11 martie 2011 intimata a depus întâmpinare solicitând declinarea competenței soluționării cauzei la Curtea de Apel București deoarece acest litigiu cade sub imperiul O.U.G. nr. 51/1998 și pe fond a solicitat respingerea contestației ca rămasă fără obiect deoarece prin ordinul nr. 160 din 16 decembrie 2010 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a dispus desființarea popririi.

Prin sentința nr. 5652/2011 a Judecătoriei Bistrița a fost declinată competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executare, formulată de contestatoarea SC E.P. SA, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în favoarea Curții de Apel București. Prin sentința comercială nr. 119 din 9 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, s-a admis contestația și s-a anulat executarea sumei de 89,79 lei prin poprirea asupra conturilor debitorului poprit S.C. E.P. S.A. dispusă prin ordinul A.V.A.S. nr. 135 din 10 noiembrie 2010. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în principal că creditorul nu a comunicat debitorului titlul executoriu înainte de trecerea la executare prin poprire potrivit art. 41 alin. (1) și art.42 alin. (1) din O.U.G.

nr.51/1998 și nici ulterior, după înființarea popririi asupra conturilor sale, nu l-a înștiințat pe debitor așa cum prevede art. 454 asupra măsurilor luate cu toate că prin contestație debitorul invocă faptul că nu cunoaște de existența unei creanțe față de stat. Împotriva sentinței comerciale nr. 119 din 9 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs A.V.A.S. invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs arată următoarele: Prevederile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 exced cauzei deduse judecății și sunt inaplicabile și ca și art. 454 C. proc. civ. sunt norme generale față de norma specială a art. 6 alin. (2) 1 din O.U.G.

nr. 95/2003 așa cum a fost modificată și completată de Legea nr. 557/2003 fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de critica recurentei Înalta Curte reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Doctrina a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii înseamnă că instanța a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea dispozițiilor legale aplicabile speței, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit. Din această perspectivă precum și din critica deciziei recurate, Înalta Curte reține că hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 454 C. proc. civ. În prezenta cauză poprirea vizează o creanță preluată în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 95/2003 prin Legea nr. 557/2003 referitoare la preluarea de către A.V.A.S. a unor creanțe bugetare în vederea încadrării și virării lor la Fondul Național de Asigurări Sociale de Sănătate.

Potrivit art. 6 alin. (2) 1 din O.U.G. nr. 95/2003 așa cum a fost modificat de punctul 3 al articolului unic din Legea de aprobare nr. 557/2003, executarea silită asupra tuturor bunurilor aparținând debitorului va începe prin somație colectivă pentru plata în termen de 10 zile lucrătoare de la data afișării somației la casele de asigurări sociale de sănătate. Așadar, executarea silită începe prin somație colectivă și nu prin comunicarea titlului executoriu așa cum prevede art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998. Din înscrisurile depuse la 12 septembrie 2011 prin serviciul registratură la instanța de fond, respectiv, înștiințarea de plată nr. 480/2003 a Casei de Asigurări de Sănătate Bistrița Năsăud, adresa A.V.A.S.

către Casa Națională de Asigurări de Sănătate pentru afișarea somației colective, Somația colectivă pentru plată nr. 4966 din 4 martie 2004, adresa Casei de Asigurări de Sănătate rezultă cu prisosință că au fost respectate dispozițiile art. 6 alin. (2) 1 din O.U.G. nr. 95/2003. Nu este lipsit de relevanță de a sublinia faptul că prin ordinul nr. 160 din 16 decembrie 2010 emis de A.V.A.S. s-a ordonat desființarea popririi instituită prin ordinul nr. 135 din 10 noiembrie 2010 a debitoarei identificată în anexă la numărul 79. Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 119 din 9 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială; va modifica sentința atacată în sensul că va respinge contestația la executare formulată de SC E.P.

SA. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de pârâta A.V.A.S., împotriva sentinței comerciale a Secției a VI-a comercială a Curții de Apel București nr. 119 din 9 septembrie 2011. Modifică sentința atacată în sensul că respinge contestația la executare formulată de reclamanta SC E.P. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2012.