BADUICA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BADUICA v. ROMANIA (CtEDO, 2008)
DECIZIA nr. 41317/04 de către Aurelia BĂDUICĂ împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 14 octombrie 2008 în calitate de Cameră compusă de: Josep Casadevall, Președintele, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 12 octombrie 2004, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Aurelia Băduică, este un cetățen român care s-a născut în 1969 și trăiește în Ploiești. Guvernul Român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: La 12 iunie 2001, reclamantul a depus o plângere penală la Procuratura atașată Curții de District din București, împotriva reprezentanților Universității Internaționale Open T.E. pentru fraudă. Le-a acuzat că au organizat ilegal învățământul de absolvire în absența acreditațiilor necesare. Ea a solicitat, de asemenea, compensare pentru daunele suportate, și anume rambursarea taxei de inscripție pe care le-a plătit la Universitate. După plângeri repetate cu privire la durata anchetei, Reclamantul a primit, la 14 octombrie 2002, o scrisoare din partea poliției București care i-a informat că, la 23 august 2002, dosarul a fost trimis Biroului Procurorului pentru hotărâre. În absența oricărei soluții în acest caz, reclamantul a prezentat alte plângeri cu privire la durata procedurii Birourile Procurorului ierarhic superior, președintelui și ministerelor diferite, dar în niciun scop. La 27 mai 2004, reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva Oficiul Procurorului a atașat Curții Înalte de Casare și Justiție, cerând o compensație pentru durata procedurii. La 15 iunie 2004, Curtea Înaltă i-a returnat acțiunile din cauză că nu avea competența de a examina în fonduri acțiuni civile. Plaga penală este încă în așteptare în fața Oficiului Procurorului. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lipsa de echitate și la durata procedurii penale instituite de ea. HOTĂRÂREA Curții a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Răzvan-Horațiu Radu, Agent al Guvernului României în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul României oferă să plătească ex gratie 3.500 (trei mii cinci sute) de euro doamnei Aurelia Băduică, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi transformată în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, dna Aurelia Băduică, reține că Guvernul României sunt dispuși să plătească grația suma de 3.500 (trei mii cinci sute de euro) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi transformată în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe valoarea de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului