BENDERLIU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BENDERLIU v. ROMANIA (CtEDO, 2009)
HOTĂRÂREA TERZĂ PRIVIND DECIZIA nr. 24263/03 de Ovidiu BENDERLIU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 13 octombrie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 11 iulie 2003, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Ovidiu Benderliu, este un național român care s-a născut în 1937 și trăiește în Iași. Guvernul României (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dl Răzvan-Horațiu Radu. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată, în ianuarie 2001, reclamantul a depus o plângere penală împotriva terților pentru furt, distrugerea proprietăților și confiscarea documentelor. Într-o scrisoare primită de Registru la 15 aprilie 2004, reclamantul a informat Registrul că plângerea penală împotriva terților nu a avut reclamații civile. La 15 ianuarie 2001, un terț a depus o plângere penală împotriva reclamantului pentru abuz de bunuri și resurse ale societății pe baza articolului 26 §§ 2,3 din Legea nr. 31 din 1990 și a solicitat daune civile. La o dată neespecificată în 2001 apartamentul reclamantului, o serie de stocuri și un cont bancar în numele său au fost confiscate în așteptarea rezoluției procedurii penale introduse împotriva reclamantului. La 2 noiembrie 2004, Curtea de district Iași a anulat decizia Oficiului Procurorului din 3 iunie 2003 de a deschide o procedură penală împotriva reclamantului și a ordonat Oficiului Procurorului să redeschidă ancheta penală. Atât reclamantul, cât și Procurorul au apelat la decizia respectivă. La 7 iunie 2005, Curtea județului Iași a permis apelurile reclamantului și ale procurorului, a anulat decizia din 2 noiembrie 2004 și a ordonat Curții de district Iași să decidă în fondul cazului. La 31 ianuarie 2006, Curtea județului Iași a achitat reclamantul cu privire la punctele de drept în ceea ce privește șeful penal al plângerii, cu toate că în parte permisă în ceea ce privește meritul cererii de daune civile ale terțelor. Reclamantul a apelat la decizia La 3 mai 2007, Curtea județului Iași a respins în ceea ce privește meritul apelului reclamantului. La 9 mai 2007, reclamantul a apelat în continuare la decizia, ceea ce pare să fie încă în suspensie în fața instanțelor interne. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește durata și rezultatul procedurii penale cu cereri de daune civile aduse împotriva lui în măsura în care instanțele au evaluat dovezile și au interpretat greșit dispozițiile juridice aplicabile. În conformitate cu același articol al Convenției, reclamantul s-a plâns de lungimea și de inacțiunea autorităților în soluționarea procedurilor penale introduse de către reclamant împotriva terților, fără cereri civile Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește confiscarea bunurilor mobiliare și imobile ale reclamantului pe durata procedurii penale. HOTĂRÂREA La 23 ianuarie 2009, cererea a fost comunicată guvernului și ambele părți au fost invitate să informeze Curtea până la 19 martie 2009 dacă sunt de acord să semneze declarația de soluționare prietenoasă atașată la scrisoarea de comunicare. Declarația de soluționare prietenoasă a fost semnată de Guvern la 11 martie 2009. La 1 aprilie 2009, întrucât reclamantul nu a răspuns nici la scrisoarea Curții din 23 ianuarie 2009, nici nu l-a recunoscut așa cum a fost primită și întrucât personalul Registrului nu a putut să-l contacteze prin telefon, deoarece numărul furnizat de către reclamant nu mai este utilizat, scrisoarea menționată mai sus și documentele însoțitoare au fost trimise încă o dată prin postul înregistrat la adresa furnizată de solicitant. Cu toate acestea, plicul a fost returnat ca „necunoscut”. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Grefier Președintele