DIRECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 2228/04 de Adrian VLAD BELLAMY împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 13 septembrie 2011 ca Cameră compusă din: Josep Casadevill, Președintele, Corneliu Bîrsan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Nona Tsotsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, Registrul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 noiembrie 2003, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Adrian Vlad Bellamy, este un național român și american care s-a născut în 1943 și trăiește în Brașov. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată în 2000 agenția Vrancea pentru finanțare publică a introdus proceduri penale împotriva reclamantului pentru (i) care desfășoară activități bancare fără autorizarea Băncii Naționale a României și (ii) fraudă, din cauza faptului că a furnizat împrumuturi financiare unor terțe părți care au fost garantate de proprietăți imobile terțe și le-a taxat dobânzile pe credite. Prin hotărârea din 26 iunie 2002, Curtea de district Focșani a respins procedura penală interzisă împotriva reclamantului. Curtea a susținut că acordurile certificate de împrumut semnate între reclamant și mai multe părți terțe nu au conținut nicio clauză privind dobânzile care au fost acuzate și că declarațiile martorilor citite în instanță nu ar putea respinge conținutul unui acord certificat de un notar public în absența oricăror alte dovezi justificative. În cadrul unei audieri de la Curtea de județ Vrancea la 16 septembrie 2002, reclamantul a formulat o obiecție preliminară împotriva recursului procurorului Focșani și a susținut că recursul a fost interzis la timp. El a susținut că, deși procurorul a participat la proceduri înainte de primul jurisprudența de la data hotărârii, recursul a fost depus mai mult de zece zile de la data în care hotărârea a fost pronunțată, în încălcarea normelor de procedură penală aplicabile. Prin o hotărâre pronunțată la aceeași dată, Curtea județului Vrancea a hotărât că obiecția preliminară a reclamantului va fi examinată în același timp ca în fondul cauzei și a invitat părțile să își prezinte observațiile orale în ceea ce privește fondul cauzei. Curtea a respins ulterior recursul Oficiului Procurorului de la Focșani și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Curtea nu a examinat obiecția preliminară formulată de reclamant. Ambele părți au apelat la hotărâre. În depunerea scrisă înaintea instanței de ultima instanță, reclamantul a susținut, printre altele, , că Curtea județului nu și-a examinat obiecția preliminară cu privire la recursul procurorului din Focșani. Părțile au prezentat observațiile orale în fața Curții de Apel din Galați la o audiere din 13 mai 2003. Reclamantul nu a fost prezent la audiere, deși a fost convocat legal. El a fost reprezentat de un avocat al alegerii sale. Niciun martor nu a fost auzit de instanță. Prin hotărâre finală din 23 mai 2003 Curtea de Apel Galați a permis recursul Procurorului de la Focșani și a condamnat reclamantul de a desfășura activități bancare fără autorizarea Băncii Naționale a României. Cu toate acestea, Curtea îl iertează condițional ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 cu privire la iertarea anumitor condamnații. Curtea a susținut că, în conformitate cu declarațiile martorilor disponibile în dosar, este clar că reclamantul a desfășurat activități bancare fără autorizarea impusă de lege. Deși acordurile certificate semnate între reclamant și părți terțe au declarat în mod expres că nu ar fi fost perceput niciun dobânzi pe sumele împrumutate, acordurile au fost contrazise de declarațiile martorilor. În același timp, instanța a respins apelul reclamantului ca fiind bolnav Hotărârea reclamantului cu privire la obiecția preliminară pe care a susținut-o împotriva recursului Procurorului Focșani. Legea internă relevantă 10. Exceptele din dispozițiile juridice interne relevante ale Codului de Procedură Penal din România sunt stabilite în Constantinescu c. România , nr. 28871/95 , § 37, 27 iunie 2000 și Spinu c. România , nr. 32030/02, §§§ 38-39, 28 aprilie 2008. 11. Secțiunea 74 din Legea Bancară (Legea nr. 58/1998) prevede că desfășurarea activităților bancare de către o persoană fizică fără autorizarea Băncii Naționale din România este o infracțiune și este pedepsită cu închisoare sau amendă. 13. În baza articolului 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns că autoritățile interne nu aveau imparțialitate, că i s-a refuzat accesul la dosarul său la 25 septembrie. 2002, că instanța internă nu a examinat obiecția preliminară susținută de el împotriva recursului procurorului de la Focșani și că a fost condamnat de către instanța de ultima instanță fără o evaluare directă a probelor și a declarațiilor martorilor care au condus instanțele inferioare să concludă că trebuie achitat. 14. 7 din Convenție, reclamantul a susținut că actul pe care l-a comis nu a constituit o infracțiune penală în temeiul dreptului intern. 15. Considerând art. 8 din Convenție, reclamantul s-a plâns că, în timpul anchetei penale inițiate împotriva lui, a fost căutat casa sa, telefonul său a fost atins și corespondența sa a fost deschisă ilegal. 16. 9 din Convenție, reclamantul a pretins că a intervenit cu libertatea sa de gândire în măsura în care procedurile penale introduse împotriva lui au fost concepute să-l compromită pe el și pe familia sa. 17. În baza art. 13 din Convenție, reclamantul s-a plâns de lipsa unui remediu eficace, în măsura în care nu a putut apela pe hotărârea finală a Curții de Apel. Plângerile în temeiul articolului 6 din Convenția 18. Reclamantul s-a plâns că procedura penală împotriva acestuia a fost nedrept, printre altele , deoarece, pe de o parte, instanța internă nu a examinat obiecția preliminară susținută de el împotriva recursului depus de Procurorul de la Focșani și, pe de altă parte, instanța de ultima instanță l-a condamnat fără o evaluare directă a dovezii și declarațiile martorilor care au condus instanțele inferioare să-l abțină. 6 din Convenția care, în măsura în care este relevant, citește următoarele: „În determinarea ... a unei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă ... de către un ... tribunal imparțial ...” 19. Curtea consideră că aceasta nu poate, pe baza dosarului, determina admisibilitatea acestei părți a plângerilor reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție și, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alin. (b) din Regulamentul Curții, să anunți această parte a cererii la guvernul contestat. Rezistarea plângerilor reclamantului 20. Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 5 din Convenția pe care a fost arestat ilegal în timpul anchetei penale inițiate împotriva sa, în conformitate cu art. 6 din Convenția, a plâns că autoritățile interne nu erau imparțiale și că i s-a refuzat accesul la dosarul său la 25 septembrie 2002. În plus, s-a plâns în temeiul art. 6 din Convenția. 7 din Convenția că actul presupus comis de el nu a constituit o infracțiune penală în temeiul dreptului național. El se plângea în continuare în conformitate cu art. 8 din Convenția că, în cursul anchetei penale, poliția și Procuratura își căutase în mod ilegal acasa, își atingese telefonul și își deschidese corespondența. În același timp, el se plângea în temeiul articolului 9 din Convenție, în măsura în care au fost concepute să-l compromită pe el și pe familia sa, în cele din urmă s-a plâns în conformitate cu art. 13 din Convenția pe care nu o avea în vedere cu privire la condamnarea sa penală, în măsura în care nu a putut face apel la hotărârea finală a Curții de Apel. 21. Curtea a examinat aceste plângeri, astfel cum a fost depusă de reclamant. Cu toate acestea, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care acestea intră sub jurisdicția sa, Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea unei părți a plângerilor reclamantei în conformitate cu art. 6 alin. (1) privind nedreptățile procedurii penale introduse împotriva lui, în sensul că a fost condamnat de ultimul condamnat. instanța de judecată fără o evaluare directă a probei și a declarațiilor martorilor care au condus instanțele de jos să concludă că el a trebuit să fie achitat și că instanța internă nu a examinat obiecția preliminară formulată de el împotriva apelului procurorului Focșani; declara restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului
Application no. 2228/04
by Adrian VLAD BELLAMY
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 13
September
2011 as a Chamber composed of:
Josep Casadevall,
President,
Corneliu Bîrsan,
Egbert Myjer,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 21 November 2003,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Adrian Vlad Bellamy, is a Romanian and American national who was born in 1943 and lives in Brașov.
A.
The circumstances of the case
2.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
3.
On an unspecified date in 2000 the Vrancea Public Finance Agency brought criminal proceedings against the applicant for (i) carrying on banking activities without the authorisation of the National Bank of Romania and (ii) fraud, on the grounds that he had been providing financial loans to third parties which were secured by the third parties’ immovable properties and had been charging them interest on the loans.
4.
By a judgment of 26 June 2002 the Focșani District Court dismissed the criminal proceedings brought against the applicant. The court held that the certified loan agreements signed between the applicant and several third parties had not contained any clauses concerning interest being charged and that witness statements read out in court could not rebut the contents of an agreement certified by a Public Notary in the absence of any other supporting evidence. The Focșani Prosecutor’s Office appealed the judgment.
5.
At a hearing before the Vrancea County Court on 16
September
2002 the applicant raised a preliminary objection against the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal and argued that the appeal was time-barred. He submitted that, although the prosecutor had attended the proceedings before the first
‑
instance court on the date of the judgment, the appeal had been lodged more than ten days from the date on which the judgment had been delivered, in breach of the applicable rules of criminal procedure.
6.
By a judgment delivered on the same date, the Vrancea County Court decided that the applicant’s preliminary objection would be examined at the same time as the merits of the case and invited the parties to present their oral submissions in respect of the merits of the case. The court subsequently dismissed the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal and upheld the judgment of the first-instance court. The court failed to examine the preliminary objection raised by the applicant. Both parties appealed the judgment. In his written submissions before the last-instance court, the applicant argued,
inter alia
, that the County Court had failed to examine his preliminary objection concerning the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal.
7.
The parties presented their oral submissions before the Galați Court of Appeal at a hearing on 13
May
2003.The applicant was not present at the hearing, although he had been lawfully summoned. He was represented by a lawyer of his choice. No witnesses were heard by the court.
8.
By a final judgment of 23
May
2003 the Galați Court of Appeal allowed the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal and convicted the applicant of carrying on banking activities without the authorisation of the National Bank of Romania. However, the court conditionally pardoned him as a result of the entry into force of Law no.
543/2002 concerning the pardoning of certain convictions. The court held that according to the witness statements available in the file it was clear that the applicant had carried on banking activities without the authorisation required by law. Although the certified agreements signed between the applicant and third parties had expressly stated that no interest would be charged on the loaned amounts, the agreements had been contradicted by the witness statements.
9.
At the same time, the court dismissed the applicant’s appeal as ill
‑
founded and failed to examine the applicant’s complaint concerning the preliminary objection he had raised against the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal.
B.
Relevant domestic law
10.
Excerpts from the relevant domestic legal provisions of the Romanian Code of Criminal Procedure are set out in
Constantinescu v.
Romania
, no.
28871/95, §
37, 27
June
2000 and
Spinu v.
Romania
, no.
32030/02, §§
38-39, 28
April
2008.
11.
Section 74 of the Banking Act (Law no.
58/1998) provides that carrying on banking activities by any natural person without the Romanian National Bank’s authorisation is a crime and is punishable by imprisonment or fine.
12.
The applicant complained under Article
5 of the Convention that he had been unlawfully arrested on remand by the
Focșani Prosecutor’s Office
during the criminal investigation initiated against him.
13.
Relying on Article
6 of the Convention, the applicant complained that the domestic authorities had lacked impartiality, that he had been denied access to his file on 25
September
2002, that the domestic courts had failed to examine the preliminary objection raised by him against the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal and that he had been convicted by the last
‑
instance court without a direct assessment of the evidence and of the witness statements which had led the lower courts to conclude that he had to be acquitted.
14.
Citing Article
7 of the Convention, the applicant alleged that the act that he had allegedly committed had not constituted a criminal offence under domestic law.
15.
Relying on Article
8 of the Convention, the applicant complained that during the criminal investigation initiated against him his home had been searched, his phone had been tapped and his correspondence had been opened unlawfully.
16.
Citing Article
9 of the Convention, the applicant alleged interference with his freedom of thought in so far as the criminal proceedings brought against him had been designed to compromise him and his family.
17.
Relying on Article
13 of the Convention, the applicant complained of the lack of an effective remedy in so far as he had not been able to appeal the final judgment of the Court of Appeal.
A.
Complaints under Article
6 of the Convention
18.
The applicant complained that the criminal proceedings brought against him had been unfair,
inter alia
, because, on the one hand, the domestic courts had failed to examine the preliminary objection raised by him against the appeal lodged by the Focșani Prosecutor’s Office and, on the other hand, the last-instance court had convicted him without a direct assessment of the evidence and the witness statements which had led the lower courts to acquit him. He relied on Article
6 of the Convention which, in so far as relevant, reads as follows:
“In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair ... hearing ... by an ... impartial tribunal...”
19.
The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this part of the applicant’s complaints under Article
6 of the Convention and that it is therefore necessary, in accordance with Rule
54 §
3
(b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.
B.
Remainder of the applicant’s complaints
20.
The applicant complained under Article
5 of the Convention that he had been unlawfully arrested on remand by the Focșani Prosecutor’s Office during the course of the criminal investigation initiated against him. Moreover, he also complained under Article
6 of the Convention that the domestic authorities had lacked impartiality and that he had been denied access to his file on 25
September
2002.Furthermore, he complained under Article
7 of the Convention that the act allegedly committed by him had not constituted a criminal offence under national law. He further complained under Article
8 of the Convention that over the course of the criminal investigation the Police and the Prosecutor’s Office had unlawfully searched his home, had tapped his phone and had opened his correspondence. At the same time, he complained under Article
9 of the Convention that the criminal proceedings brought against him had interfered with his right to freedom of thought in so far as they had been designed to compromise him and his family. Lastly, he complained under Article
13 of the Convention that he had lacked an effective remedy in respect of his criminal conviction in so far as he had been unable to appeal the final judgment of the Court of Appeal.
21.
The Court has examined these complaints as submitted by the applicant. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as they fall within its jurisdiction, the Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill
‑
founded, pursuant to Article
35 §§
3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to adjourn
the examination of part of the applicant’s complaints under Article 6
§
1 concerning the unfairness of the criminal proceedings brought against him in that
he was
convicted by the last
‑
instance court without a direct assessment of the evidence and of the witness statements which had led the lower courts to conclude that he had to be acquitted and that the domestic courts failed to examine the preliminary objection raised by him against the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Marialena Tsirli
Josep Casadevall
Deputy Registrar
President