Decizia nr. 2228/04 Adrian VLAD BELLAMY împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 24 septembrie 2013 ca Camera compusă din: Josep Casadevill, Președintele Alvina Gyulumyan, Corneliu Bîrsan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada, secretarul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 21 noiembrie 2003, având în vedere decizia din 13 septembrie 2011, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Adrian Vlad Bellamy, este un național american și român, care s-a născut în 1943 și trăiește în Brașov. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna I. Cambrea, de la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată în 2000 agenția Vrancea pentru finanțare publică a încheiat proceduri penale împotriva reclamantului pentru desfășurarea activităților bancare fără autorizarea Băncii Naționale a României și pentru fraudă, având în vedere faptul că a furnizat împrumuturi financiare unor terțe părți care au fost garantate de proprietăți imobile terțe și le-a taxat dobânda asupra împrumuturilor. Prin hotărârea din 26 iunie 2002, Curtea de district Focșani a respins cauza împotriva reclamantului, bazand decizia sa pe documente și declarații de martor. Curtea a susținut că acordurile certificate de împrumut semnate între reclamant și mai multe părți terțe nu conțin clauze privind dobânzile care sunt imputate și că declarațiile martorilor citite în instanță nu ar putea respinge conținutul unui acord certificat de un notar public în absența oricăror alte dovezi justificative. În cadrul unei audieri de la Tribunalul județului Vrancea la 16 septembrie 2002, reclamantul a formulat o obiecție preliminară împotriva recursului procurorului Focșani și a susținut că recursul a fost interzis. El a susținut că, deși procurorul a participat la proceduri înaintea instanței de primă instanță la data hotărârii, recursul a fost depus mai mult de zece zile de la data în care hotărârea a fost pronunțată, în încălcarea normelor de procedură penală aplicabile. Oficiul Procurorului Focșani a contestat obiecția preliminară a reclamantului și a susținut că biroul și-a interzis recursul în termenul legal. Prin o hotărâre pronunțată la aceeași dată, Curtea județului Vrancea a hotărât că obiecția preliminară a reclamantului va fi examinată în același timp cu fondurile cauzei și a invitat părțile să prezinte depuneri orale în ceea ce privește fondurile cauzei. Curtea a respins ulterior recursul procurorului Focșani și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Curtea nu a examinat în mod expres obiecția preliminară formulată de reclamant. Oficiul Procurorului Focșani a interzis în fața hotărârii. La 23 septembrie 2002, reclamantul a apelat în fața punctelor de drept împotriva hotărârii din 16 septembrie 2002. În aceeași dată, el a declarat că motivele apelului său asupra punctelor de drept vor fi prezentate în finală. instanța de judecată în cadrul termenului legal autorizat. Reclamantul a depus Curtea o copie a depunerii scrise prezentate la instanța de instanție finală în sprijinul recursului său în privința punctelor de drept. Documentul este adresat Curții de Apel Galați și poartă semnătura reclamantului, dar este neutilizată și nu are nici un număr de înregistrare. În argumentele sale, reclamantul a susținut, printre altele , faptul că Curtea județului nu a examinat obiecția preliminară față de recursul procurorului din Focșani . Copia dosarului penal privind procedurile penale deschise împotriva reclamantului prezentat la Curte de către guvern nu include acest document, nici nu este făcută nicio trimitere la acesta. 10. Între 11 decembrie 2002 și 14 aprilie 2003, Curtea de Apel Galați a suspendat procedura de șapte ori, pentru că nu a convocat reclamantul, pentru a-l permite să păstreze serviciile unui reprezentant juridic și în așteptarea rezultatului procedurii de transfer inițiate de reclamant. 11. Părțile au prezentat observații orale la Curtea de Apel Galați la o ședință din 13 mai 2003. Reclamantul nu a fost prezent la audiere, deși a fost convocat legal. El a fost reprezentat de un avocat al alegerii sale. În prezentarea orală la instanța de instanție finală, reprezentantul juridic al reclamantului nu a făcut nici o trimitere expresă la nerespectarea instanței de judecată de examinare a obiecției preliminare formulate de reclamant în ceea ce privește faptul că apelul Oficiului Procurorului este interzis la timp. Nu au fost auziți de instanță. 12. Prin o hotărâre finală din 23 mai 2003, Curtea de Apel Galați a permis recursul Oficiului Procurorului Focșani privind punctele de drept, a anulat hotărârile instanțelor de judecată și a condamnat reclamantul la un an de închisoare pentru desfășurarea activităților bancare fără autorizarea Băncii Naționale a României. Cu toate acestea, instanța l-a concediat condițional, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 543/2002 privind permisiunea pentru anumite condamnari. Curtea a susținut că, în conformitate cu declarațiile martorilor disponibile în dosar, a fost clar că reclamantul a desfășurat activități bancare fără autorizarea impusă de lege. Deși acordurile certificate semnate între reclamant și terți au declarat în mod expres că nu ar fi fost percepute dobânzi pe sumele împrumutate, acordurile au fost contrazise prin declarații de martor. Intenția sa de a obține un venit din împrumuturi a fost, de asemenea, demonstrată de modul său operandi , în special publicități publice publicate în ziare care declară că a fost dispus să acorde împrumuturi garantate pe proprietăți imobile și că împrumuturile au fost luate de persoane din diferite părți ale țării și pe care reclamantul nu le-a mai întâlnit. 13. În aceeași ședință, instanța a respins recursul reclamantului în privința punctelor de drept nefondate și a susținut părțile rămase ale hotărârii dictate de instanța de a doua instanță. Nu a examinat plângerea reclamantului cu privire la obiecția preliminară pe care a susținut-o împotriva recursului procurorului de la Focșani. Dispozițiile relevante privind recursul privind punctele de drept ale Codului de Procedură Penală din România, în vigoare la momentul material, sunt descrise în Constantinescu c. România (nr. 28871/95, § 37, ECHR 2000-VIII); Dănilă c. România (nr. 3897/00, § 26, 8 martie 2007); și Popa și Tănăsescu c. România (nr. 19946/04, § 33, 10 aprilie 2012). COMPLAINT 15. Având în vedere art. 6 din Convenție, reclamantul s-a plâns de nedreptatea procedurii penale deschise împotriva acestuia deoarece autoritățile interne nu au examinat obiecția preliminară formulată de el împotriva recursului procurorului de la Focșani și de faptul că a fost condamnat de instanța de ultima instanță fără o evaluare directă a probelor și a declarațiilor martorilor care au condus instanțele inferioare să-l abțină. HOTĂRÂREA 16. Guvernul a formulat o opoziție preliminară de neepuizare a căilor de recurs interne, în măsura în care reclamantul nu a formulat o plângere la Curtea de Apel Galați că instanța de a doua instanță nu a examinat obiecția preliminară formulată de el în ceea ce privește apelul procurorului Focșani. Acestea au susținut că documentul care conține motivele recursului reclamantului cu privire la punctele de drept prezentate Curții, care sugerează că și-a formulat plângerea în fața instanțelor interne, nu are un număr de înregistrare și nu poate fi găsită printre documentele conținute în dosarul intern. Dosarul intern conține o scrisoare din data de 23 septembrie 2002, care nu conține niciun motiv pentru recursul său asupra punctelor de drept, numai declarația că va prezenta aceste motive la o dată ulterioară. Cu toate acestea, nu există dovezi în dosarul intern care să sugereze că reclamantul a prezentat aceste motive instanței de instanție finală sau că el sau reprezentantul său ales a solicitat instanței să examineze plângerea sa. 17. În plus, Guvernul a solicitat Curtea să reevalueze toate materialele în posesia sa pentru a stabili dacă modul în care reclamantul a formulat plângerea nu este în conformitate cu niciunul dintre criteriile de admisibilitate. 18. Reclamantul nu a prezentat nicio observație cu privire la acest punct în termenul necesar. 19. Curtea reiterează că, în conformitate cu art. 47 § 6 din Regulamentul Curții, reclamanții, care acționează în persoană sau prin intermediul reprezentanților legali ai acestora, sunt obligați să țină Curtea informată cu privire la toate circumstanțele importante referitoare la cererile lor. Aceasta reamintește că o cerere poate fi respinsă ca abuzivă în temeiul articolului 35 § 3 din Convenție în cazul în care, printre altele, se bazează pe fapte false (a se vedea Vasilevskiy c. Letonia (dec.), nr. 73485/01, 10 ianuarie 2012, Keretchashvili Georgia (dec.), nr. 5667/02, 2 mai 2006 și Rehak Ceh Republic (dec.), nr. 67208/01, 18 mai 2004). Informațiile incomplete și, prin urmare, înșelătoare pot constitui, de asemenea, un abuz al dreptului la cerere, în special în cazul în care informațiile se referă la miezul cazului și nu sunt furnizate explicații suficiente pentru faptul că nu se divulgă această informație (a se vedea Khvichia c. Georgia (dec.), nr. 26446/06, 23 iunie 2009; Bekauri c. Georgia (obiecție preliminară), nr. 14102/02, § 24, 10 aprilie 2012 și Alboreo c. Franța (dec.), nr. 56022/10, 15 mai 2012). 20. În ceea ce privește circumstanțele cauzei instantanee, Curtea observă că, la 23 septembrie 2002, reclamantul a apelat asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții de județ Vrancea și a notificat autorităților că va prezenta motivele apelului său la o dată ulterioară. La o dată neespecificată, el a prezentat Curtea o copie a unui document care conține observații scrise în sprijinul recursului său asupra punctelor de drept, semnat de el și adresat Curții de Apel Galați. Acest document a susținut chestiunea depunerii presupuse întârziere a recursului Oficiului Procurorului. În același timp, Curtea observă că documentul nu are un număr de înregistrare, este neînregistrat și nu poate fi găsită printre copiile documentelor disponibile în dosarul intern pe care guvernul l-a depus Curtea. În plus, reprezentantul juridic ales al reclamantului nu a abordat în mod expres problema depunerii presupuse întârziere a recursului procurorului în prezentarea orală la instanța de instanție finală. 21. Tribunalul constată că reclamantul nu a prezentat observații cu privire la admisibilitatea și meritul cauzei în cadrul termenului impartit, în ciuda instrucțiunilor clare primite de el. 22. Curtea observă, de asemenea, că reclamantul nu a furnizat nici o explicație plauzibilă pentru aceste informații înșelătoare, care, în avizul său, se referă la esențialul obiectului prezentului cerere. 23. având în vedere importanța informațiilor în cauză pentru determinarea corectă a prezentului caz, Curtea constată că reclamantul” Conductul a fost contrar scopului unei cereri individuale, astfel cum este prevăzut la art. 34 din Convenție. Cererea trebuie, în consecință, respinsă ca abuzivă, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă.
Application no. 2228/04
Adrian VLAD BELLAMY
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 24
September 2013 as a Chamber composed of:
Josep Casadevall,
President
,
Alvina Gyulumyan,
Corneliu Bîrsan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos,
judges
,
and Santiago Quesada,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 21 November 2003,
Having regard to the decision of 13 September 2011,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Adrian Vlad Bellamy, is an American and Romanian national, who was born in 1943 and lives in Brașov.
2.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms I. Cambrea, from the Ministry of Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
4.
On an unspecified date in 2000 the Vrancea Public Finance Agency brought criminal proceedings against the applicant for carrying on banking activities without the authorisation of the National Bank of Romania and for fraud, on the ground that he had been providing financial loans to third parties which were secured by the third parties’ immovable properties, and had been charging them interest on the loans.
5.
By a judgment of 26 June 2002 the Focșani District Court dismissed the case against the applicant, basing its decision on documents and witness statements. The court held that the certified loan agreements signed between the applicant and several third parties did not contain any clauses concerning interest being charged and that witness statements read out in court could not rebut the contents of an agreement certified by a public notary in the absence of any other supporting evidence. The Focșani Prosecutor’s Office appealed against the judgment.
6.
At a hearing before the Vrancea County Court on 16 September 2002 the applicant raised a preliminary objection against the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal and argued that the appeal was time-barred. He submitted that, although the prosecutor had attended the proceedings before the first-instance court on the date of the judgment, the appeal had been lodged more than ten days after the date on which the judgment had been delivered, in breach of the applicable rules of criminal procedure. The Focșani Prosecutor’s Office challenged the applicant’s preliminary objection and argued that the office had lodged its appeal within the lawfully allowed time-limit.
7.
By a judgment delivered on the same date, the Vrancea County Court decided that the applicant’s preliminary objection would be examined at the same time as the merits of the case, and invited the parties to present oral submissions in respect of the merits of the case. The court subsequently dismissed the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal and upheld the judgment of the first-instance court. The court failed to expressly examine the preliminary objection raised by the applicant. The Focșani Prosecutor’s Office appealed on points of law (
recurs
) against the judgment.
8.
On 23 September 2002 the applicant appealed on points of law against the judgment of 16 September 2002. On the same date he stated that the reasons for his appeal on points of law would be submitted to the final
‑
instance court within the lawfully allowed time-limit.
9.
The applicant submitted to the Court a copy of the written submission allegedly made to the final-instance court in support of his appeal on points of law. The document is addressed to the Galați Court of Appeal and bears the applicant’s signature, but is undated and it has no registration number. In his submissions the applicant argued,
inter alia
, that the County Court had failed to examine his preliminary objection to the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal. The copy of the criminal file concerning the criminal proceedings opened against the applicant submitted to the Court by the Government does not include that document, nor is any reference made to it.
10.
Between 11 December 2002 and 14 April 2003 the Galați Court of Appeal adjourned the proceedings seven times, for failure to summon the applicant, in order to allow him to retain the services of a legal representative, and pending the outcome of transfer proceedings initiated by the applicant.
11.
The parties presented oral submissions to the Galați Court of Appeal at a hearing on 13 May 2003. The applicant was not present at the hearing, although he had been lawfully summoned. He was represented by a lawyer of his choosing. In his oral submission to the final-instance court, the applicant’s legal representative did not make any express reference to the failure of the lower court to examine the preliminary objection raised by the applicant in respect of the Prosecutor’s Office’s appeal being time-barred. No witnesses were heard by the court.
12.
By a final judgment of 23 May 2003 the Galați Court of Appeal allowed the Focșani Prosecutor Office’s appeal on points of law, quashed the judgments of the lower courts, and sentenced the applicant to one year’s imprisonment for carrying on banking activities without the authorisation of the National Bank of Romania. However, the court conditionally discharged him, as a result of the entry into force of Law no. 543/2002 concerning pardons for certain convictions. The court held that according to the witness statements available in the file it was clear that the applicant had carried on banking activities without the authorisation required by law. Although the certified agreements signed between the applicant and third parties had expressly stated that no interest would be charged on the loaned amounts, the agreements were contradicted by witness statements. His intention to obtain an income from the loans was also proved by his
modus operandi
, in particular advertisements published in newspapers stating that he was willing to award loans secured on immovable properties, and that the loans were taken out by individuals from various parts of the country and whom the applicant had never met before.
13.
At the same hearing the court dismissed the applicant’s appeal on points of law as ill-founded, and upheld the remaining parts of the judgment delivered by the second-instance court. It failed to examine the applicant’s complaint concerning the preliminary objection he had raised against the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal.
B.
Relevant domestic law
14.
The relevant provisions concerning the appeal on points of law of the Romanian Code of Criminal Procedure, as in force at the material time, are described in
Constantinescu
v. Romania
, (no.
Dănilă v. Romania
, (no.
3897/00, § 26, 8 March
2007); and
Popa and Tănăsescu v. Romania
, (no. 19946/04, § 33, 10 April 2012).
15.
Relying on Article 6 of the Convention, the applicant complained about the unfairness of the criminal proceedings opened against him because the domestic authorities had failed to examine the preliminary objection raised by him against the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal and because he had been convicted by the last-instance court without a direct assessment of the evidence and of the witness statements which had led the lower courts to acquit him.
16.
The Government raised a preliminary objection of non-exhaustion of domestic remedies, in so far as the applicant had not raised a complaint with the Galați Court of Appeal that the second-instance court had failed to examine the preliminary objection raised by him with regard to the Focșani Prosecutor’s Office’s appeal being belated. They argued that the document containing the applicant’s reasons for appeal on points of law submitted to the Court, which suggests that he raised his complaint before the domestic courts, does not have a registration number and cannot be found among the documents contained in the domestic case file. The domestic case file contains a letter from the applicant dated 23 September 2002, which does not contain any reasons for his appeal on points of law, only the statement that he will submit the said reasons at a later date. However, there is no evidence in the domestic case file to suggest that the applicant submitted those reasons to the final-instance court, or that he or his chosen legal representative asked that court to examine his complaint.
17.
In addition the Government asked the Court to reassess all the materials in its possession in order to determine whether the manner in which the applicant raised his complaint falls short of any of the admissibility criteria.
18.
The applicant did not submit any observations on this point within the required time-limit.
19.
The Court reiterates that according to Rule 47 § 6 of the Rules of Court, applicants, acting in person or through their legal representatives, are under the obligation to keep the Court informed of all important circumstances regarding their applications. It recalls that an application may be rejected as abusive under Article 35 § 3 of the Convention if, among other reasons, it was knowingly based on untrue facts (see
Vasilevskiy v.
Latvia
(dec.), no. 73485/01, 10 January 2012,
Keretchashvili
v.
Georgia
(dec.), no. 5667/02, 2 May 2006 and
Rehak
v.
Czech
Republic
(dec.), no.
67208/01, 18
May
2004). Incomplete and therefore misleading information may also amount to an abuse of the right of application, especially if the information concerns the very core of the case and no sufficient explanation is given for the failure to disclose that information (see
Khvichia v. Georgia
(dec.), no. 26446/06, 23 June 2009;
Bekauri v.
Georgia
(preliminary objection), no. 14102/02, § 24, 10
April
2012 and
Alboreo v. France
(dec.), no. 56022/10, 15 May 2012).
20.
Turning to the circumstances of the instant case the Court notes that on 23 September 2002 the applicant appealed on points of law against the Vrancea County Court judgment and notified the authorities that he would submit the reasons for his appeal at a later date. On an unspecified date he submitted to the Court a copy of a document containing written submissions in support of his appeal on points of law, signed by him and addressed to the Galați Court of Appeal. That document raised the matter of the allegedly late submissions of the Prosecutor’s Office’s appeal. At the same time, the Court observes that the document does not have a registration number, is undated, and cannot be found among the copies of the documents available to the domestic case file which the Government submitted to the Court. In addition, the applicant’s chosen legal representative did not expressly address the issue of the allegedly late submission of the Prosecutor’s Office’s appeal in his oral submissions to the final-instance court.
21.
In addition,
the Court notes that the applicant failed to submit observations on the admissibility and merits of the case within the imparted time-limit in spite of the clear instructions received by him.
22.
The Court further observes that the applicant did not furnish any plausible explanation for this misleading information, which in its opinion relates to the very core of the subject matter of the present application.
23.
Having regard to the importance of the information at issue for the proper determination of the present case, the Court finds that the applicant’
conduct was contrary to the purpose of the right of individual petition as provided for in Article 34 of the Convention. The application must accordingly be rejected as abusive, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the
Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application inadmissible.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Registrar
President