IACOBESCU ET AUTRES c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 8548/07 Eugen IACObesCU și Altele împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se înscrie la 28 ianuarie 2014 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 17 august 2006, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 10 septembrie 2013 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE ȘI PROCEDURA Reclamanții, domnul Eugen Iacobescu, domnul Diana Iacobescu și domnul Valentin Iacobescu, sunt resortisanți români, născuți în 1948, 1975 și 1977 și, respectiv, reședința la Slatina. Guvernul român a fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plângeau de durata excesivă a procedurii civile la care au fost părți. Invocând același articol, reclamanții criticau de-a lungul și de-a lungul procedurii. Pe langa art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plângeau de absența daunelor. dobânzi ca urmare a anulării contractului de cumpărare a unui apartament pe care l-au încheiat cu persoane terțe. În cele din urmă, reclamanții invocau art. 13 din Convenție pentru a se plânge de la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Părțile reclamante au susținut că durata procedurii civile la care au fost părți, a încălcat principiul "timp rezonabil" așa cum este prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție. După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 10 În septembrie 2013, guvernul a informat Curtea că va lua în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru rezolvarea problemei ridicate de această parte a cererii. În plus, acesta a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. Guvernul declară, prin prezenta declarație unilaterală, că recunoaște că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza duratei procedurii judiciare în litigiu. Guvernul declară că este pregătit să plătească domnului Eugen Iacobescu, dlui Diana Iacobescu și dlui M. Valentin Iacobescu, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma de 810 EUR în comun, sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de cei trei reclamanți, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Cu respect, guvernul invită Curtea să afirme că continuarea procedurii de investigare a cererii nu mai este justificată și să o șteargă de la rolul său în temeiul articolului Õ 1 litera (c) din Convenție. Părțile reclamante nu au formulat comentarii cu privire la declarația unilaterală formulată de guvern. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 10. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 11. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003 WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi judecat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 69-98, CEDH 2006 V și Abramiuc c. România, 37411/02, §103-109, 24 februarie 2009). 13. Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și la suma de despăgubire propusă, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c) 14. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [articolul § 1 in fine 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenția (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. invocând articolele 6 alineatul (1), 13 și 1 din Protocolul nr. (1) P ă r ț ii reclamante criticau la termen și la justitatea procedurii și se plângeau, de asemenea, de dreptul de a obține condamnarea la penalitatea ter ț ilor și de absența daunelor-interese pentru pierderea proprie t ă ț i lor lor. 17. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și cu condiția ca aceasta să aibă competența de a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. 18. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit fondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alineatul (1) din convenție și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate decise de a elimina din rol partea din cererea privind durata procedurii, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Spune restul cererii inadmisibile. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Grefier adjunct

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

8548/07

Eugen IACOBESCU et Autres

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 28 janvier 2014 en un comité composé de

:

Alvina Gyulumyan,

Présidente,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 17 août 2006,

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 10

septembre 2013 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

Les requérants, M. Eugen Iacobescu, M

me

Diana Iacobescu et M.

Valentin Iacobescu, sont des ressortissants roumains, nés en 1948, 1975 et 1977, respectivement, et résidant à Slatina.

2.

Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

C. Brumar, du ministère des Affaires étrangères.

3.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignaient de la durée déraisonnable de la procédure civile à laquelle ils furent parties. Invoquant le même article, les requérants critiquaient l’issue et l’équité de la procédure. Sous l’angle de l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, les requérants se plaignaient de l’absence des dommages

‑

intérêts suite à l’annulation du contrat d’achat d’un appartement qu’ils avaient conclu avec des tierces personnes. Enfin, les requérants invoquaient l’article 13 de la Convention pour se plaindre de l’impossibilité d’obtenir la condamnation au pénal des tierces personnes.

4.

La partie

de la requête relative à la durée de la procédure avait été communiquée au Gouvernement

.

EN DROIT

5.

Les parties requérantes alléguaient que la durée de la procédure civile à laquelle elles furent parties, a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.

6.

Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 10

septembre 2013 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

7.

La déclaration était ainsi libellée

:

«

Le Gouvernement déclare, au moyen de la présente déclaration unilatérale, qu’il reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la durée de la procédure judiciaire litigieuse.

Le Gouvernement déclare être prêt à verser à M. Eugen Iacobescu, M

me

Diana Iacobescu et M. Valentin Iacobescu, au titre de satisfaction équitable, la somme de 810 euros conjointement, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par les trois requérants, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article

37

»

8.

Les parties requérantes n’ont pas formulé de commentaires au sujet de la déclaration unilatérale formulée par le Gouvernement.

9.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

10.

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

11.

À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC],

n

o

26307/95, §§

75

‑

77, CEDH 2003

‑

VI

;

WAZA Spółka z o.o. c. Pologne

(déc.), n

o

11602/02, 26

juin 2007, et

Sulwińska c. Pologne

(déc.), n

o

28953/03, 18

septembre 2007).

12.

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être jugé dans un délai raisonnable (voir, par exemple,

Frydlender c. France

[GC], n

o

30979/96, § 43, CEDH 2000

‑

VII

;

Cocchiarella c. Italie

[GC], n

o

64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006

‑

V, et

Abramiuc c. Roumanie

, n

o

37411/02, §§103-109, 24 février 2009).

13.

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37

§

1

c)).

14.

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37

in fine

).

15.

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (

Josipović c. Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

16.

Invoquant les articles 6 § 1, 13 et 1 du Protocole n

o

1, les parties requérantes critiquaient l’issue et l’équité de la procédure et se plaignaient également de l’impossibilité d’obtenir la condamnation au pénal des tiers et de l’absence des dommages-intérêts pour la perte de leur bien.

17.

Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant qu’elle ait compétence pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.

18.

Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 3 (a) et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer du rôle la partie de la requête portant sur la durée de la procédure, en application de l’article

37 § 1 c) de la Convention.

Déclare

le restant de la requête irrecevable.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Greffière adjointe

Présidente