CĂLIN c. ROUMANIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 1351/08 Ionița CĂLIN și ROZA CĂLIN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află la 27 mai 2014 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 21 decembrie 2007, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 18 noiembrie 2013 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamanților la această declarație După ce au deliberat, ia următoarea decizie FACERI ȘI PROCEDURA Reclamanții, dl Ionița Calin și dl Roza Calin, sunt resortisanți români născuți în 1927 și, respectiv, 1933 și reședința în București. Guvernul român (adică, mai mult decât atât) a fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plângeau, în esență, de durata excesivă a procedurii civile la care au fost părți. Partea cererii referitoare la durata procedurii fusese comunicată guvernului. ÎN DREPT, reclamanții au susținut că durata procedurii civile la care au fost părți a încălcat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție. După eșecul încercărilor de soluționare amiabilă, printr-o scrisoare din 18 noiembrie 2013 Guvernul a informat Curtea că a luat în considerare formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de această parte a cererii. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul declară, prin prezenta declarație unilaterală, că recunoaște că, în speță, a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție din cauza duratei procedurii judiciare în litigiu. Guvernul declară că este pregătit să plătească reclamanților, dlui Roza Calin și dlui Ionițe Calin, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma de 1 620 (o mie șase sute douăzeci) euro în comun, suma pe care o consideră rezonabilă, ținând cont de jurisprudența Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în contul bancar indicat de reclamanți, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Cu respect, guvernul invită Curtea să afirme că continuarea procedurii de investigare a cererii nu mai este justificată și să o șteargă de la rolul său în temeiul articolului Õ 1 litera (c) din Convenție. Prin scrisoarea din 6 ianuarie 2014, reclamanții au indicat că nu au fost mulțumiți de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 10. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 11. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi judecat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 Abramiuc c. România, 37411/02, § 103-109, 24 februarie 2009 și Vlad altele c. România, 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 133 și 154 156, 26 noiembrie 2013). 13. Având în vedere natura concesiilor pe care le conține declarația guvernului, precum și la suma propusă a despăgubirii, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c) 14. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine 15. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul prevăzut la art. 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008 16. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții au criticat, de asemenea, desfrâul și echitatea procedurii. La dreapta unghiului art. 1 din Protocolul nr. 1 se plângeau de o încălcare a drepturilor lor de proprietate. 17. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și cu condiția ca aceasta să aibă competența de a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. 18. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (1), 3 lit. (a) și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate, decide să șteargă partea din cererea privind durata procedurii, în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Grefier Adjunct Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

1351/08

Ioniță CĂLIN et Roza CĂLIN

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 27 mai 2014 en un comité composé de

:

Alvina Gyulumyan,

présidente,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

juges,

et de Marialena Tsirli,

greffière adjointe de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 21 décembre 2007,

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 18

novembre 2013 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse des requérants

à cette déclaration

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

Les requérants, M. Ioniță Călin et M

me

Roza Călin, sont des ressortissants roumains nés respectivement en 1927 et en 1933 et résidant à Bucarest.

2.

Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M

me

C. Brumar, du ministère des Affaires étrangères.

3.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignaient, pour l’essentiel, de la durée déraisonnable de la procédure civile à laquelle ils furent parties.

4.

La partie

de la requête relative à

la durée de la procédure avait été communiquée au Gouvernement

.

EN DROIT

5.

Les requérants alléguaient que la durée de la procédure civile à laquelle ils furent parties a méconnu le principe du «

délai raisonnable

» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.

6.

Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 18

novembre 2013 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

7.

La déclaration était ainsi libellée

:

«

Le Gouvernement déclare, au moyen de la présente déclaration unilatérale, qu’il reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la durée de la procédure judiciaire litigieuse.

Le Gouvernement déclare être prêt à verser aux requérants, M

me

Roza Călin et M.

Ioniță Călin, au titre de satisfaction équitable, la somme de 1

620 (mille six cent vingt) euros conjointement, montant qu’il considère comme raisonnable compte tenu de la jurisprudence de la Cour.

Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée sur le compte bancaire indiqué par les requérants, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article

37

»

8.

Par une lettre du 6 janvier 2014, les requérants ont indiqué qu’ils n’étaient pas satisfaits des termes de la déclaration unilatérale.

9.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête

».

10.

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

11.

À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin

Acar (Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC], n

o

26307/95, §§

75-77, CEDH 2003

‑

VI,

WAZA Spółka z o.o. c. Pologne

(déc.), n

o

11602/02, 26

juin 2007, et

Sulwińska c. Pologne

(déc.) n

o

28953/03, 18

septembre 2007).

12.

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être jugé dans un délai raisonnable (voir, par exemple,

Frydlender c. France

[GC], n

o

30979/96, § 43, CEDH 2000

‑

VII

;

Cocchiarella c. Italie

[GC], n

o

64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006

‑

V

;

Abramiuc c. Roumanie,

n

o

37411/02, §§ 103-109, 24 février 2009 et

Vlad

et

autres c. Roumanie,

n

os

40756/06, 41508/07 et 50806/07, §§ 133 et 154

‑

156, 26 novembre 2013).

13.

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37

§

1

c)).

14.

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37 § 1

in fine

).

15.

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (

Josipović c. Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

16.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants critiquaient également l’issue et l’équité de la procédure. Sous l’angle de l’article 1 du Protocole n

o

1 ils se plaignaient d’une atteinte à leurs droits de propriété.

17.

Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant qu’elle ait compétence pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.

18.

Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 1, 3 (a) et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer la partie de la requête portant sur la durée de la procédure, en application de l’article

37 § 1 c) de la Convention.

Déclare

le restant de la requête irrecevable.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Greffière adjointe

Présidente