ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.11.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6018/2010

HOTĂRÂRE
12.11.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6018/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Reclamantul A.R., prin mandatar G.C. a contestat

dispoziția nr. 6105/2008 emisă de primarul municipiului

Constanța în temeiul Legii nr. 10/2001, privind soluționarea

notificării din 26 iunie 2001.

Reclamantul a susținut, în

esență, că prin actul administrativ contestat unitatea deținătoare

s-a pronunțat asupra notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001,

dispunând restituirea în natură a imobilului teren în suprafață

de 1.243,30 m.p., identificat în cuprinsul acestei dispoziții ca fiind

situat în Constanța.

Pentru a putea fi pus în posesie,

reclamantul a solicitat și planul de situație al terenului, ce ar fi

trebuit anexat dispoziției, însă cu toate demersurile efectuate,

pârâtul a refuzat eliberarea acestuia mult timp, iar, într-un final a comunicat

reclamantului un plan de situație care conținea o serie de erori

și nu era în concordanță cu dispoziția emisă.

Deși această situație

a fost reclamată, pârâtul Municipiul Constanța, prin primar,

până la data formulării acțiunii nu a operat corelarea dintre

dispoziție și planul de situație anexă.

La data de 29 octombrie 2009

reclamantul, prin mandatar, a învederat instanței de fond că raportul

litigios s-a stins, deoarece i-au fost satisfăcute în totalitate

pretențiile.

Tribunalul Constanța, prin

sentința civilă nr. 1155 din 11 noiembrie 2009 a respins

acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect și

l-a obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către

pârât, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamantul, susținând că în mod eronat prima

instanță a reținut că ar avea o culpă procesuală,

atât timp cât emitentul dispoziției contestate a înțeles să-i

emită o dispoziție legală, în sensul existenței unei

concordanțe între aceasta și planul de situație aferent,

ulterior promovării prezentei acțiuni în justiție.

Pârâta Primăria municipiului

Constanța a invocat excepția lipsei capacității sale

procesuale pasive.

Curtea de Apel Constanța,

secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări, prin decizia civilă nr. 47C din 3 martie 2010 a respins

excepția lipsei capacității de folosință a

Primăriei municipiului Constanța, a schimbat în parte sentința

apelată, în sensul că, a respins cererea de obligarea a reclamantului

A.R. la plata cheltuielilor de judecată.

Pe aspectul criticii formulate de

reclamant, instanța de apel a considerat că demersul judiciar al

reclamantului a fost cauzat de refuzul pârâtului de a emite un plan anexă

corespunzător dispoziției de restituire a imobilului. Astfel, a fost

antrenată culpa procesuală a pârâtului care a rectificat înscrisurile

anexate dispoziției contestate abia la data de 16 iunie 2009, în cursul

procesului la prima instanță.

Împotriva deciziei instanței de

apel a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Constanța,

criticând-o în ceea ce privește soluția dată pe excepția

lipsei calității și capacității procesuale pasive a

Primăriei, susținând că potrivit reglementărilor

conținute de Legea nr. 215/2001 doar primarul se legitimează

procesual pasiv.

Reclamantul a depus întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul în limita

criticilor formulate, Înalta Curte exercitând controlul judiciar din

perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constată

că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Se reține că reclamantul

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar

raportul juridic izvorât din aplicarea acestei legi a luat naștere, la

data notificării, între entitatea obligată la restituire și

persoana îndreptățită la măsuri reparatorii.

Deși, potrivit dispoz.art. 19

din Legea nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate

permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile

consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând

problemele curente ale localității în care funcționează, în

cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, primăriei i-a fost conferită

calitatea de entitate obligată la restituire, prin art. 20 alin. (3) din

lege.

Acest text, anterior

modificărilor aduse de Legea nr. 247/2005, dispunea că în cazul

primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către

persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată

a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București.

Deoarece, potrivit textului citat,

primăria era entitatea obligată la restituire, iar în cazul

primăriei, prin lege, abilitat să emită dispoziția ca organ

de conducere era numai primarul, notificarea formulată de către

reclamant a fost adresată primăriei, iar aceasta, în calitate de

unitate deținătoare notificată, avea calitate procesuală

pasivă.

Legea 247/2005 a prevăzut

expres care sunt persoanele juridice obligate la restituirea imobilelor

preluate în mod abuziv.

Astfel, art. 20 alin. (3) al legii

stipulează că în cazul imobilelor deținute de

unitățile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau

prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin

dispoziția motivată a primarilor.

În redactarea acestui text,

legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de unitate

administrativ teritorială pentru a desemna persoana juridică de drept

public, deținătoare a imobilului, respectiv comuna, orașul sau

municipiul, care, potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate

de folosință și un patrimoniu în care se pot afla bunuri ce cad

sub incidența acestui act normativ.

Aceste prevederi nu

înlătură, însă, calitatea pe care primăria a avut-o,

potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Prin urmare, critica de nelegalitate

formulată de pârâta Primăria municipiului Constanța nu se poate

reține urmând a se respinge recursul acesteia pentru considerentele

expuse.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Constanța împotriva deciziei

civile nr. 47/C din 3 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2438/2010
A supra cauzei de față, constată următoarele: La 21 martie 2008, reclamanta N.E. a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Constanța și Municipiul Constanța, solicitând anularea Dispoziției nr. 1187 din 29 februarie 2008 și obli
ÎCCJ 2010-06-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3869/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 789 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Constanța, secția civilă, a fost admisă acțiunea reclamanților A.S. și A.J. formulată în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiu
ÎCCJ 2012-01-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 452/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 19 mai 2008, astfel cum a fost precizată la 31 martie 2009, reclamantul F.D. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, în contradictoriu cu pârâtul
ÎCCJ 2010-04-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2275/2010
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamantele L.V., M.A. și Z.D. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Constanța, reprezentat de primar, soli
ÎCCJ 2010-10-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4980/2010
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Constanța sub nr. 8973/118/2008 reclamantul A.T., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Cons
Sursă