ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6018/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6018/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Reclamantul A.R., prin mandatar G.C. a contestat
dispoziția nr. 6105/2008 emisă de primarul municipiului
Constanța în temeiul Legii nr. 10/2001, privind soluționarea
notificării din 26 iunie 2001.
Reclamantul a susținut, în
esență, că prin actul administrativ contestat unitatea deținătoare
s-a pronunțat asupra notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001,
dispunând restituirea în natură a imobilului teren în suprafață
de 1.243,30 m.p., identificat în cuprinsul acestei dispoziții ca fiind
situat în Constanța.
Pentru a putea fi pus în posesie,
reclamantul a solicitat și planul de situație al terenului, ce ar fi
trebuit anexat dispoziției, însă cu toate demersurile efectuate,
pârâtul a refuzat eliberarea acestuia mult timp, iar, într-un final a comunicat
reclamantului un plan de situație care conținea o serie de erori
și nu era în concordanță cu dispoziția emisă.
Deși această situație
a fost reclamată, pârâtul Municipiul Constanța, prin primar,
până la data formulării acțiunii nu a operat corelarea dintre
dispoziție și planul de situație anexă.
La data de 29 octombrie 2009
reclamantul, prin mandatar, a învederat instanței de fond că raportul
litigios s-a stins, deoarece i-au fost satisfăcute în totalitate
pretențiile.
Tribunalul Constanța, prin
sentința civilă nr. 1155 din 11 noiembrie 2009 a respins
acțiunea reclamantului, ca rămasă fără obiect și
l-a obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către
pârât, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat apel reclamantul, susținând că în mod eronat prima
instanță a reținut că ar avea o culpă procesuală,
atât timp cât emitentul dispoziției contestate a înțeles să-i
emită o dispoziție legală, în sensul existenței unei
concordanțe între aceasta și planul de situație aferent,
ulterior promovării prezentei acțiuni în justiție.
Pârâta Primăria municipiului
Constanța a invocat excepția lipsei capacității sale
procesuale pasive.
Curtea de Apel Constanța,
secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și
asigurări, prin decizia civilă nr. 47C din 3 martie 2010 a respins
excepția lipsei capacității de folosință a
Primăriei municipiului Constanța, a schimbat în parte sentința
apelată, în sensul că, a respins cererea de obligarea a reclamantului
A.R. la plata cheltuielilor de judecată.
Pe aspectul criticii formulate de
reclamant, instanța de apel a considerat că demersul judiciar al
reclamantului a fost cauzat de refuzul pârâtului de a emite un plan anexă
corespunzător dispoziției de restituire a imobilului. Astfel, a fost
antrenată culpa procesuală a pârâtului care a rectificat înscrisurile
anexate dispoziției contestate abia la data de 16 iunie 2009, în cursul
procesului la prima instanță.
Împotriva deciziei instanței de
apel a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Constanța,
criticând-o în ceea ce privește soluția dată pe excepția
lipsei calității și capacității procesuale pasive a
Primăriei, susținând că potrivit reglementărilor
conținute de Legea nr. 215/2001 doar primarul se legitimează
procesual pasiv.
Reclamantul a depus întâmpinare prin
care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul în limita
criticilor formulate, Înalta Curte exercitând controlul judiciar din
perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constată
că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Se reține că reclamantul
și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar
raportul juridic izvorât din aplicarea acestei legi a luat naștere, la
data notificării, între entitatea obligată la restituire și
persoana îndreptățită la măsuri reparatorii.
Deși, potrivit dispoz.art. 19
din Legea nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate
permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile
consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând
problemele curente ale localității în care funcționează, în
cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, primăriei i-a fost conferită
calitatea de entitate obligată la restituire, prin art. 20 alin. (3) din
lege.
Acest text, anterior
modificărilor aduse de Legea nr. 247/2005, dispunea că în cazul
primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către
persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată
a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București.
Deoarece, potrivit textului citat,
primăria era entitatea obligată la restituire, iar în cazul
primăriei, prin lege, abilitat să emită dispoziția ca organ
de conducere era numai primarul, notificarea formulată de către
reclamant a fost adresată primăriei, iar aceasta, în calitate de
unitate deținătoare notificată, avea calitate procesuală
pasivă.
Legea 247/2005 a prevăzut
expres care sunt persoanele juridice obligate la restituirea imobilelor
preluate în mod abuziv.
Astfel, art. 20 alin. (3) al legii
stipulează că în cazul imobilelor deținute de
unitățile administrativ teritoriale, restituirea în natură sau
prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin
dispoziția motivată a primarilor.
În redactarea acestui text,
legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de unitate
administrativ teritorială pentru a desemna persoana juridică de drept
public, deținătoare a imobilului, respectiv comuna, orașul sau
municipiul, care, potrivit legii, are personalitate juridică, capacitate
de folosință și un patrimoniu în care se pot afla bunuri ce cad
sub incidența acestui act normativ.
Aceste prevederi nu
înlătură, însă, calitatea pe care primăria a avut-o,
potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, critica de nelegalitate
formulată de pârâta Primăria municipiului Constanța nu se poate
reține urmând a se respinge recursul acesteia pentru considerentele
expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta Primăria Municipiului Constanța împotriva deciziei
civile nr. 47/C din 3 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția
civilă, minori și familie, litigii de muncă și
asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2010.