ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1334/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 130 din 29 ianuarie 2007 a Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosarul nr. 4516/85/2006, a fost admisă contestația formulată de contestatorul M.R.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. București, a fost anulată hotărârea nr. 8 din 11 octombrie 2006 emisă de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Primăriei Sibiu numai în ce privește despăgubirile ce se cuvin contestatorului pentru terenul de 1736 mp, stabilindu-le la 104.190 Euro, ce se va plăti anterior exproprierii efective la care se adaugă echivalentul în lei la data executării sumei diferență de 48.430 Euro. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut că, reclamantul M.R.G.

este proprietarul parcelei cu nr. cadastral 3906/1/5, teren arabil în suprafață de 5100 mp, situat în intravilanul Municipiului Sibiu. În vederea executării lucrărilor la obiectivul de investiții, „varianta de ocolire a Municipiului Sibiu – Tronson 1 și Tronson 2” s-a impus exproprierea unei suprafeței de 1736 mp, teren arabil din parcela identificată mai sus, cu nr. cadastral nou 3906/1/5/2. Expropriatorul a stabilit prin hotărârea atacată o despăgubire de 12152 dolari SUA la preț de 7 dolari SUA/mp, reclamantul nefiind de acord cu această sumă, motiv pentru care conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 s-a dispus efectuarea unei expertize, ce a concluzionat că valoarea metrului pătrat de teren este de 60,02 Euro.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 166/A/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă, reținând în considerentele deciziei că, în urma expertizei dispusă în apel, a rezultat o valoare mai mare a terenului decât cea stabilită de prima instanță, neputându-se îngreuna situația în propria cale de atac. Recursul declarat împotriva acestei decizii de către pârâta C.N.A.D.N. România a fost admis prin decizia nr. 5968 din 26 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia.

Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că, în cauză există trei concluzii diferite cu privire la valoarea de circulație a imobilului expropriat astfel încât se impune efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili cu exactitate valoarea imobilului, ținându-se seama de Legea nr. 198/2004 prin raportare la art. 26 din Legea nr. 33/1994: pe de altă parte au fost acordate despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1601 mp, în condițiile în care nu s-a făcut nicio dovadă a acestui prejudiciu. Cu ocazia rejudecării apelului pârâtei, ținându-se seama de dispozițiile art. 315 C. proc. civ., instanța de apel, a dispus efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili valoarea de circulație a imobilului în litigiu și prejudiciul suferit de reclamant pentru suprafața de 1600 mp.

La numirea experților, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, însă părțile au lipsit la termenul de judecată din 17 decembrie 2009 când au fost numiții experții. Reclamantul a solicitat prin cererea formulată la 17 decembrie 2009, ca din partea acestuia să fie numit expertul C.H., cerere căreia instanța nu i-a dat curs întrucât acest expert a făcut parte din comisia de experți care a efectuat expertiza în primă judecata a apelului. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 57/A/2010 din 15 aprilie 2010 a admis apelul declarat de pârâta C.N.A.D.N. România SA, a schimbat în parte sentința atacată în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pentru terenul proprietatea reclamantului M.R.G.

în suprafață de 1736 mp, având nr. cadastral nr. 3906/1/5/2, expropriat prin Hotărârea nr. 8 din 11 octombrie 2006 și a stabilit o sumă reprezentând echivalentul în lei la data plății, de 32 Euro/mp, din care se va scădea despăgubirea plătită până în prezent. A menținut dispozițiile sentinței cu privire la anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 8 din 11 octombrie 2006 și a înlăturat prevederile prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 104.190 Euro pentru suprafața de 1736 mp, la suma de 48.430 Euro pentru suprafața de 1601 mp, prejudiciu cauzat prin diminuarea terenului rămas după expropriere.

Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut următoarele: Prin raportul de expertiză dispus de instanța de judecare s-a stabilit o valoare de 32 Euro/mp, ce a fost avută în vedere, ca o consecință a efectului devolutiv al apelului, efect ce determină ca în apel, litigiul să fie transpus de la prima instanță la instanța superioară cu toate chestiunile de fapt și de drept pe care le implică. În ceea ce privește valoarea de 29 Euro și respectiv 32 Euro, s-a reținut că, ceea de 32 Euro, a fost stabilită prin metoda comparației prin bonitare, or această metodă după cum susțin experții este folosită atunci când nu sunt disponibile informații suficiente referitoare la tranzacții similare, fiind și o metodă statistică.

Or, sunt suficiente criterii și informații referitoare la tranzacții similare, astfel că, metoda ce va fi luată în considerare este metoda comparației directe. Referitor la prejudiciul pentru suprafața de 1601 mp, teren rămas neexpropriat, curtea de apel, a constatat că, potrivit Legii nr. 198/2004 cu referire la Legea nr. 33/1994 despăgubirile se acordă numai pentru terenul expropriat și ca atare, cererea reclamantului de 50000 Euro a fost înlăturată, reclamantul nefăcând nicio dovadă că i s-a cauzat un prejudiciu pentru această suprafață. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamantul M.R.G. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. România - D.R.D.P. Brașov. În dezvoltarea criticilor de nelegalitate întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reclamantul a invocat nulitatea expertizei efectuate în apel de către experții O., O. și S., raportat la dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/194 și art. 105 pct. 2 C. proc. civ., întrucât nu a fost desemnat expertul propus în persoana numitului C.H. Valoarea stabilită de 32 Euro/mp, este una derizorie, care nu este în conformitate cu prețurile practicate pe piața liberă, experții folosind metoda comparației fără a avea în vedere și prețul stabilit pentru terenurile învecinate. În ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru terenul rămas în proprietate după expropriere reclamantul-recurent a susținut că instanța de apel a interpretat trunchiat dispozițiile Legii nr. 33/1994, atunci când a apreciat că, se impune doar suportarea valorii terenului expropriat.

Or, prin Legea nr. 33/1994 s-a statuat că, proprietarul terenului expropriat trebuie să-i fie acoperit întregul prejudiciu suferit prin expropriere, prejudiciu pe care l-a estimat la suma de 48.430 Euro. Pentru considerentele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum l-a formulat. Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. România - D.R.D.P. Brașov a criticat decizia instanței de apel pe motiv că, despăgubirile au fost stabilite prin încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului, experții folosind metoda comparației directe și nu cea a bonitării, stabilind greșit valoarea terenului la 32 Euro/mp în loc de 29 Euro/mp. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Critica formulată de recurentul-reclamant privind nulitatea raportului de expertiză pe motiv că expertul indicat de parte C.H. nu a fost numit în comisia de experți este nefondată, dat fiind că, instanța de apel, a respectat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, dar expertul desemnat a făcut parte din comisia ce a efectuat expertiza în primul ciclu de judecată, astfel că numirea acestuia într-o nouă expertiză ar fi fost nelegală. Nefondate sunt și criticile privind neacordarea prejudiciului solicitat de 48.430 Euro, pentru terenul în suprafață de 1601 mp, rămas neexpropriat, întrucât prin expertiza efectuată în apel, s-a concluzionat că nu există nici un fel de prejudiciu, astfel încât în mod just nu a fost acordată suma solicitată.

Criticile formulate de reclamantul M.R.G. pe motiv că, valoarea stabilită prin raportul de expertiză de 32 Euro/mp, este una derizorie, care nu este în conformitate cu prețurile practicate pe piața liberă experții uzând de metoda comparației ca și critica pârâtului-recurent potrivit căreia instanța de apel nu a ținut seama de valoarea de 29 Euro/mp propusă de experți sunt nefondate. Criteriile în raport de care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26, prevede că, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarul sau alte persoane îndreptățite, și că la calcularea cuantumului, experții și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză și de daunele aduse proprietarului”.

În raportul de expertiză, experții au avut în vedere criteriul de calcul determinat prin metoda comparației directe așa cum rezultă în anexa nr. 3 la echivalentul a 32 Euro/ mp. Premisa majoră a abordării metodei prin comparație directă, așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză, este aceea că valoarea de piață a unei proprietății imobiliare este în relație directă cu prețurile unor proprietăți competitive și comparabile. Această abordare utilizează analiza pieții în vederea identificării de tranzacții ale unor proprietăți similare și comparării acestora cu subiectul de evaluat. Astfel, prețurile și informațiile referitoare la tranzacțiile de terenuri similare sunt analizate, comparate și corectate în funcție de asemănare și diferențieri.

În aceste condiții, recursurile declarate în cauză, vor fi respinse în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul M.R.G. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. România – D.R.D.P. Brașov împotriva deciziei civile nr. 57/A/2010 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2011.