ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5368/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în ședința

publică din 25 iunie 2009, Tribunalul Bihor a dispus sesizarea Curții de Apel

Oradea cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 în raport cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, excepție invocată de reclamanții L.M.G. și L.L. împotriva

pârâților Guvernul României și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale

Bihor.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul

României a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate a

dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea

familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările

ulterioare.

Prin sentința nr. 150 din 24 iunie

2011, Curtea de Apel Oradea a admis excepția de nelegalitate formulată de

reclamanții L.M.G. și L.L. împotriva pârâților Guvernul României -

Secretariatul General al Guvernului și Agenția Județeană pentru Prestații și a

constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006

în raport cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art. 2 din H.G. 1025/2006,

concediul și indemnizația lunara pentru creșterea copilului sau, după caz,

stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite

după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii

încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în

plasament în regim de urgenta, precum și pentru cei pentru care a fost

instituita tutela cu aceasta dată.

Instanța de fond a reținut că

definiția dată noțiunii de naștere prin art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 încalcă

principiul egalității de tratament, instituind discriminări între persoanele

aflate în situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere

concomitentă (gemeni, tripleți) și cei proveniți dintr-o naștere simplă.

Concluzionând, instanța de fond a

constatat că H.G. nr. 1025/2006, prin dispozițiile de la art. 2 și art. 3,

adaugă la actul normativ în aplicarea căruia a fost adoptată, încălcând

principiul egalității de tratament prevăzut de art. 16 din Constituția României

instituind discriminări între copii proveniți dintr-o naștere simplă și una

multiplă.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs pârâtul Guvernul României, solicitând modificarea acesteia în sensul

respingerii excepției de nelegalitate invocate, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Î

n

motivarea căii de atac, recurentul a susținut că H.G. nr. 1025/2006 este un act

administrativ temeinic și legal, adoptat în temeiul și cu respectarea prevederilor

art. 108 din Constituție, republicată, ale art. III din O.U.G. nr. 44/2006

pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 148/2005.

Privind susținerea familiei în vederea

creșterii copilului, ale Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru

copii, ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, precum și cu cele cuprinse în Regulamentul

privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre

adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, abrogat prin H.G. nr.

1226/2007.

Mai susține recurentul-pârât că art. 6

alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru

naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri, iar Normele

metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 definesc nașterea ca fiind

aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, conform definiției date de

Dicționarul explicativ al limbii române.

Astfel fiind, recurentul-pârât susține

că, indiferent de numărul copiilor rezultați într-o singură naștere, se acordă

o singură indemnizație, dispozițiile Normelor metodologice fiind în deplină

concordanță cu cele cuprinse în O.U.G. nr. 148/2005 și nediscriminatorii,

concluzie susținută și de practica judiciară în materie, precum și de considerentele

Deciziei nr. 937 din 19 decembrie 2006 a Curții Constituționale.

A mai arătat recurentul că natura și

scopul prestației în discuție nu justifică interpretarea dată normei legale și

că, admițând excepția invocată, instanța de judecată a adăugat consecințe

contrare legii.

Examinând cauza prin prisma criticilor

formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul

nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Excepția de nelegalitate invocată

vizează prevederile referitoare la definiția dată nașterii prin prevederile

art. 3 alin. (1) din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006,

dispoziții conform cărora: „prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia

sau a mai multor copii vii."

Art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că

indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau,

după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile

prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li

s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament

ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită

tutore).

Definind nașterea într-o manieră

contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea

drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin

neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere,

dispozițiile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr.

1025/2006 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost

adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se

referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei

nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din

situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, însă prin

formularea prevederilor contestate din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006 se creează, așa cum corect a reținut și instanța de fond, o

discriminare nepermisă între persoane aflate în situații identice, fără să

există o justificare de ordin obiectiv, spre exemplu între copii născuți și

copii adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru

fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii

născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

În concluzie, instanța de fond

întemeiat a apreciat că, în raport cu prevederile art. 6 din O.U.G. nr.

148/2005, definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai

multor copii vii, art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în

aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament

între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.

Curtea mai constată că, față de

aspectele deja reținute, nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare

la faptul că H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată cu respectarea prevederilor

art. 108 din Constituție, republicată, și ale Legii nr. 24/2000 privind normele

de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cu cele

cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de

acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, abrogat

prin H.G. nr. 1226/2007, întrucât din interpretarea coroborată a acestor

dispoziții legale în practică și în doctrină s-a apreciat în mod unanim că

actele administrative, cum este cazul Normelor metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006, se emit în executarea și pentru organizarea executării

dispozițiilor cu forță juridică superioară, cum sunt cele ale O.UG. nr.

148/2005, în temeiul cărora sunt emise.

Or, atâta timp cât s-a reținut că

dispozițiile din Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006

contravin prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 nu se poate considera că

au fost respectate dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000,

republicată, conform cărora „Actele normative

date

în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit

în

limitele și potrivit normelor care le ordonă".

Nici referirile

la decizia pronunțată de Curtea Constituțională nu au relevanță în prezenta

cauză deoarece nu a invocată neconstituționalitatea

dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr.

148/2005, ci nelegalitatea dispozițiilor

art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006.

Considerațiile

recurentului privind scopul indemnizației în discuție sau

natura sa de

măsură de protecție specială sunt fără interes în condițiile în care norma de

valoare superioară are efectul de a stabili fără echivoc drepturile

intimatei,

sentința recurată fiind în concordanță cu aceste prevederi legale, și

în nici un fel de

natură a adăuga la lege consecințe contrare.

In consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile

art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul

României - Secretariatul

General al

Guvernului împotriva Sentinței nr. 150 din data de 24 iunie 2011 a Curții de

Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.