ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5368/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009, Tribunalul Bihor a dispus sesizarea Curții de Apel Oradea cu excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 în raport cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, excepție invocată de reclamanții L.M.G. și L.L. împotriva pârâților Guvernul României și Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Bihor. Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare. Prin sentința nr. 150 din 24 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamanții L.M.G. și L.L. împotriva pârâților Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului și Agenția Județeană pentru Prestații și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 în raport cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit art. 2 din H.G.

1025/2006, concediul și indemnizația lunara pentru creșterea copilului sau, după caz, stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri survenite după data de 1 ianuarie 2006 inclusiv sau, după caz, pentru primii 3 copii încredințați în vederea adopției, adoptați sau aflați în plasament ori în plasament în regim de urgenta, precum și pentru cei pentru care a fost instituita tutela cu aceasta dată. Instanța de fond a reținut că definiția dată noțiunii de naștere prin art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 încalcă principiul egalității de tratament, instituind discriminări între persoanele aflate în situații identice, respectiv între copii proveniți dintr-o naștere concomitentă (gemeni, tripleți) și cei proveniți dintr-o naștere simplă.

Concluzionând, instanța de fond a constatat că H.G. nr. 1025/2006, prin dispozițiile de la art. 2 și art. 3, adaugă la actul normativ în aplicarea căruia a fost adoptată, încălcând principiul egalității de tratament prevăzut de art. 16 din Constituția României instituind discriminări între copii proveniți dintr-o naștere simplă și una multiplă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii excepției de nelegalitate invocate, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Î n motivarea căii de atac, recurentul a susținut că H.G. nr. 1025/2006 este un act administrativ temeinic și legal, adoptat în temeiul și cu respectarea prevederilor art. 108 din Constituție, republicată, ale art. III din O.U.G.

nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 148/2005. Privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, ale Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cu cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, abrogat prin H.G. nr. 1226/2007. Mai susține recurentul-pârât că art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri, iar Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006 definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, conform definiției date de Dicționarul explicativ al limbii române. Astfel fiind, recurentul-pârât susține că, indiferent de numărul copiilor rezultați într-o singură naștere, se acordă o singură indemnizație, dispozițiile Normelor metodologice fiind în deplină concordanță cu cele cuprinse în O.U.G. nr. 148/2005 și nediscriminatorii, concluzie susținută și de practica judiciară în materie, precum și de considerentele Deciziei nr. 937 din 19 decembrie 2006 a Curții Constituționale. A mai arătat recurentul că natura și scopul prestației în discuție nu justifică interpretarea dată normei legale și că, admițând excepția invocată, instanța de judecată a adăugat consecințe contrare legii.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Excepția de nelegalitate invocată vizează prevederile referitoare la definiția dată nașterii prin prevederile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice, aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, dispoziții conform cărora: „prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii." Art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore). Definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, dispozițiile art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1025/2006 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ, însă prin formularea prevederilor contestate din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 se creează, așa cum corect a reținut și instanța de fond, o discriminare nepermisă între persoane aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv, spre exemplu între copii născuți și copii adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

În concluzie, instanța de fond întemeiat a apreciat că, în raport cu prevederile art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 3 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă. Curtea mai constată că, față de aspectele deja reținute, nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare la faptul că H.G. nr. 1025/2006 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 108 din Constituție, republicată, și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cu cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G.

nr. 50/2005, abrogat prin H.G. nr. 1226/2007, întrucât din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale în practică și în doctrină s-a apreciat în mod unanim că actele administrative, cum este cazul Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, se emit în executarea și pentru organizarea executării dispozițiilor cu forță juridică superioară, cum sunt cele ale O.UG. nr. 148/2005, în temeiul cărora sunt emise. Or, atâta timp cât s-a reținut că dispozițiile din Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 contravin prevederilor art. 6 din O.U.G.

nr. 148/2005 nu se poate considera că au fost respectate dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, conform cărora „Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă". Nici referirile la decizia pronunțată de Curtea Constituțională nu au relevanță în prezenta cauză deoarece nu a invocată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, ci nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006. Considerațiile recurentului privind scopul indemnizației în discuție sau natura sa de măsură de protecție specială sunt fără interes în condițiile în care norma de valoare superioară are efectul de a stabili fără echivoc drepturile intimatei, sentința recurată fiind în concordanță cu aceste prevederi legale, și în nici un fel de natură a adăuga la lege consecințe contrare.

In consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului împotriva Sentinței nr. 150 din data de 24 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.