ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 853/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 853/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 24 februarie 2011
Asupra recursurilor de față:
Din
examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7531/2/2009 C.N.L.R.
SA București a formulat acțiune în anulare parțială a sentinței arbitrale nr. 146
din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arbitral constituit pe lângă Curtea
de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a
României arătând că hotărârea arbitrală a fost, în parte pronunțată cu
încălcarea dispozițiilor imperative ale legii [art. 364 lit. i) C. proc. civ.].
Împotriva aceleiași hotărâri arbitrale a formulat
acțiune în anulare și SC I.R.M. SA București invocând după expunerea situației
de fapt, dispozițiile art. 364 lit. h) C. proc. civ.
Prin încheierea din 10 noiembrie 2009 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, s-a dispus scoaterea cauzei
de pe rol și înaintarea acesteia Secției a VI-a comercială a Curții de Apel
București în vederea discutării conexării cu dosarul nr. 7531/2/2009, excepție
admisă prin încheierea de la 27 noiembrie 2009.
Prin sentința comercială nr. 19 din 29 ianuarie 2010
a fost respinsă, ca nefondată, excepția inadmisibilității invocată de petenta C.N.L.R.
SA București.
A fost respinsă, ca nefondată, excepția
inadmisibilității invocată de petenta SC I.R.M. SA București.
Au fost respinse acțiunile în anulare formulate de petenta
- intimată C.N.L.R. SA București împotriva sentinței arbitrale nr. 146 din 18
iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Curtea de Arbitraj
Comercial Internațional, ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel a reținut
dispozițiile legale în materie.
Împotriva sentinței comerciale nr. 19 din 29 ianuarie
2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a
declarat recurs atât C.N.L.R. SA București cât și SC I.R.M. SA București.
În motivarea cererii de recurs C.N.L.R. SA București
a arătat că sentința atacată a fost pronunțată în parte, cu încălcarea și
aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) în sensul că motivele
care au întemeiat acțiunea în anulare nu vizează o chestiune de interpretare ci
una de respectare a contractului prin raportare la caracterul lui obligatoriu
consacrat de o normă legal imperativă, respectiv art. 969 C. civ. De asemenea,
recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel a realizat o interpretare și
aplicare greșită în ceea ce privește analiza incidenței art. 358 C. proc. civ.
Recurenta SC I.R.M. SA București a motivat cererea de
recurs în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7)
și este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii
(art. 304 pct. 9). În dezvoltarea motivelor recurenta-reclamantă a arătat în
principal că în speța dedusă judecății motivele invocate în susținerea acțiunii
în anulare au în vedere nu interpretarea contractului făcută de instanța
arbitrală, ci faptul că tribunalul arbitral nu a înțeles să se pronunțe în
temeiul prevederilor contractuale clare și nesusceptibile de interpretare, în
lumina cărora Beneficiarului îi incumbau anumite obligații pe care acesta nu a
înțeles să le respecte. De asemenea recurenta-reclamantă arată că soluția dată
de Curtea de apel apare drept contradictorie, aceasta apreciind pe de o parte,
că acțiunea sa este admisibilă, iar pe de altă parte că nu există dispoziții de
ordine publică nesocotite de tribunalul arbitral, în măsura în care acțiunea în
anulare a fost apreciată ca admisibilă. Se impunea – arată recurenta – prin
prisma motivelor expuse ca instanța să constate nesocotirea de către Tribunalul
arbitral a prevederilor art. 360 C. proc. civ., ca și a prevederilor art. 969 C.
civ.
Au fost formulate întâmpinări prin care fiecare parte
a solicitat în mod corespunzător respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de
motivele invocate de către cele două recurente Înalta Curte reține că recursurile
sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei-pârâte C.N.L.R. SA București
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care a susținut
că acțiunea în anulare nu vizează o chestiune de interpretare ci una de respectare
a contractului prin raportare la art. 969 C. civ. și că instanța de apel a
analizat greșit art. 358 C. proc. civ. nu au temei legal.
Din considerentele hotărârii recurate rezultă cu
claritate că prima instanță a analizat critica petentei referitoare la
interpretarea voinței părților din contractul încheiat inclusiv prin aplicarea
principiului pasta sunt servanta, apreciind că în mod corect tribunalul
arbitral a reținut că pârâta C.N.L.R. SA București nu a înțeles să-și exercite
dreptul prevăzut în art. 8.5 din contract conform art. 969 C. civ.
Față de natura juridică a acțiunii în anulare și față
de caracterul restrictiv al acesteia în mod corect s-a reținut că interpretarea
contractului supus judecății fiind o chestiune care ține de aprecierea
drepturilor și obligațiilor părților în proces nu poate să atragă anularea
sentinței pronunțate prin prisma dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Susținerea recurentei în sensul că acțiunea în
anulare nu vizează o chestiune de interpretare a contractului ci una de
respectare față de art. 969 C. civ. Înalta Curte reține că această susținere nu
are relevanță juridică din moment ce respectarea unui contract își are izvorul
în trăsătura esențială a acestuia constituită în acordul de voință al părților
exprimat cu intenția de a se obliga juridicește.
Este adevărat că art. 358 C. proc. civ. prevede că,
în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părților sub sancțiunea
nulității hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului
de apărare și a principiului contradictorialității, însă dispoziția legală
amintită nu a fost încălcată deoarece instanța arbitrală nu este obligată să pună
în discuția părților o clauză contractuală în vederea pronunțării soluției. Cu
alte cuvinte, în mod corect a reținut prima instanță că tribunalul arbitral nu
a încălcat dispozițiile art. 358 C. proc. civ.
Referitor la recursul declarat de SC I.R.M. SA București,
Înalta Curte reține că nu pot fi reținute și însușite criticile raportate la
art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ.
poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină
sau cuprinde motive contradictorii ori străine.
În argumentarea acestui motiv recurenta a susținut că
hotărârea este contradictorie, prima instanță apreciind pe de o parte că
acțiunea sa este admisibilă, iar pe de altă parte că nu există dispoziții de
ordine publică nesocotite de tribunalul arbitral în măsura în care acțiunea în
anulare a fost apreciată ca admisibilă.
Susținerile recurentei sunt nefondate întrucât din
examinarea hotărârii recurate s-a constatat că prima instanță a analizat față
de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. cu prioritate excepția de
inadmisibilitate iar după aceea a analizat acțiunea în anulare.
Faptul că prima instanță a verificat la solicitarea C.N.L.R.
SA București dacă petenta SC I.R.M. SA București este îndreptățită să-și
valorifice dreptul de a formula acțiune în anulare, pronunțându-se prin
respingerea excepției de inadmisibilitate nu înseamnă implicit că pe fond
acțiunea în anulare trebuia admisă.
Mai mult, din considerentele hotărârii recurate
rezultă că prima instanță s-a preocupat să analizeze motivele invocate prin
acțiunile în anulare arătând în mod clar și concis argumentele care au format
convingerea instanței în vederea pronunțării soluției.
Referitor la al doilea motiv de nelegalitate prin
invocarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că deși prima instanță
trebuia să constate că tribunalul arbitral a nesocotit art. 360 C. proc. civ.
Înalta Curte reține că, dimpotrivă instanța de fond a apreciat în mod corect că
tribunalul arbitral a interpretat contractul încheiat de părțile litigante prin
raportare la probele administrate inclusiv expertiza tehnică de specialitate.
Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte
în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca
nefondate, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC I.R.M. SA
BUCUREȘTI și de pârâta C.N.L.R. SA BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale
nr.19 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a
comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.