ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 853/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011 Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 7531/2/2009 C.N.L.R. SA București a formulat acțiune în anulare parțială a sentinței arbitrale nr. 146 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arbitral constituit pe lângă Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României arătând că hotărârea arbitrală a fost, în parte pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii [art. 364 lit. i) C. proc. civ.]. Împotriva aceleiași hotărâri arbitrale a formulat acțiune în anulare și SC I.R.M. SA București invocând după expunerea situației de fapt, dispozițiile art. 364 lit. h) C. proc.

civ. Prin încheierea din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Secției a VI-a comercială a Curții de Apel București în vederea discutării conexării cu dosarul nr. 7531/2/2009, excepție admisă prin încheierea de la 27 noiembrie 2009. Prin sentința comercială nr. 19 din 29 ianuarie 2010 a fost respinsă, ca nefondată, excepția inadmisibilității invocată de petenta C.N.L.R. SA București. A fost respinsă, ca nefondată, excepția inadmisibilității invocată de petenta SC I.R.M. SA București. Au fost respinse acțiunile în anulare formulate de petenta - intimată C.N.L.R. SA București împotriva sentinței arbitrale nr. 146 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, ca neîntemeiate.

Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel a reținut dispozițiile legale în materie. Împotriva sentinței comerciale nr. 19 din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs atât C.N.L.R. SA București cât și SC I.R.M. SA București. În motivarea cererii de recurs C.N.L.R. SA București a arătat că sentința atacată a fost pronunțată în parte, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) în sensul că motivele care au întemeiat acțiunea în anulare nu vizează o chestiune de interpretare ci una de respectare a contractului prin raportare la caracterul lui obligatoriu consacrat de o normă legal imperativă, respectiv art. 969 C. civ.

De asemenea, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel a realizat o interpretare și aplicare greșită în ceea ce privește analiza incidenței art. 358 C. proc. civ. Recurenta SC I.R.M. SA București a motivat cererea de recurs în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7) și este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9). În dezvoltarea motivelor recurenta-reclamantă a arătat în principal că în speța dedusă judecății motivele invocate în susținerea acțiunii în anulare au în vedere nu interpretarea contractului făcută de instanța arbitrală, ci faptul că tribunalul arbitral nu a înțeles să se pronunțe în temeiul prevederilor contractuale clare și nesusceptibile de interpretare, în lumina cărora Beneficiarului îi incumbau anumite obligații pe care acesta nu a înțeles să le respecte.

De asemenea recurenta-reclamantă arată că soluția dată de Curtea de apel apare drept contradictorie, aceasta apreciind pe de o parte, că acțiunea sa este admisibilă, iar pe de altă parte că nu există dispoziții de ordine publică nesocotite de tribunalul arbitral, în măsura în care acțiunea în anulare a fost apreciată ca admisibilă. Se impunea – arată recurenta – prin prisma motivelor expuse ca instanța să constate nesocotirea de către Tribunalul arbitral a prevederilor art. 360 C. proc. civ., ca și a prevederilor art. 969 C. civ. Au fost formulate întâmpinări prin care fiecare parte a solicitat în mod corespunzător respingerea recursului. Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de motivele invocate de către cele două recurente Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Criticile recurentei-pârâte C.N.L.R.

SA București întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care a susținut că acțiunea în anulare nu vizează o chestiune de interpretare ci una de respectare a contractului prin raportare la art. 969 C. civ. și că instanța de apel a analizat greșit art. 358 C. proc. civ. nu au temei legal. Din considerentele hotărârii recurate rezultă cu claritate că prima instanță a analizat critica petentei referitoare la interpretarea voinței părților din contractul încheiat inclusiv prin aplicarea principiului pasta sunt servanta, apreciind că în mod corect tribunalul arbitral a reținut că pârâta C.N.L.R. SA București nu a înțeles să-și exercite dreptul prevăzut în art. 8.5 din contract conform art. 969 C. civ.

Față de natura juridică a acțiunii în anulare și față de caracterul restrictiv al acesteia în mod corect s-a reținut că interpretarea contractului supus judecății fiind o chestiune care ține de aprecierea drepturilor și obligațiilor părților în proces nu poate să atragă anularea sentinței pronunțate prin prisma dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. Susținerea recurentei în sensul că acțiunea în anulare nu vizează o chestiune de interpretare a contractului ci una de respectare față de art. 969 C. civ. Înalta Curte reține că această susținere nu are relevanță juridică din moment ce respectarea unui contract își are izvorul în trăsătura esențială a acestuia constituită în acordul de voință al părților exprimat cu intenția de a se obliga juridicește.

Este adevărat că art. 358 C. proc. civ. prevede că, în întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părților sub sancțiunea nulității hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare și a principiului contradictorialității, însă dispoziția legală amintită nu a fost încălcată deoarece instanța arbitrală nu este obligată să pună în discuția părților o clauză contractuală în vederea pronunțării soluției. Cu alte cuvinte, în mod corect a reținut prima instanță că tribunalul arbitral nu a încălcat dispozițiile art. 358 C. proc. civ. Referitor la recursul declarat de SC I.R.M. SA București, Înalta Curte reține că nu pot fi reținute și însușite criticile raportate la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine. În argumentarea acestui motiv recurenta a susținut că hotărârea este contradictorie, prima instanță apreciind pe de o parte că acțiunea sa este admisibilă, iar pe de altă parte că nu există dispoziții de ordine publică nesocotite de tribunalul arbitral în măsura în care acțiunea în anulare a fost apreciată ca admisibilă. Susținerile recurentei sunt nefondate întrucât din examinarea hotărârii recurate s-a constatat că prima instanță a analizat față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. cu prioritate excepția de inadmisibilitate iar după aceea a analizat acțiunea în anulare.

Faptul că prima instanță a verificat la solicitarea C.N.L.R. SA București dacă petenta SC I.R.M. SA București este îndreptățită să-și valorifice dreptul de a formula acțiune în anulare, pronunțându-se prin respingerea excepției de inadmisibilitate nu înseamnă implicit că pe fond acțiunea în anulare trebuia admisă. Mai mult, din considerentele hotărârii recurate rezultă că prima instanță s-a preocupat să analizeze motivele invocate prin acțiunile în anulare arătând în mod clar și concis argumentele care au format convingerea instanței în vederea pronunțării soluției. Referitor la al doilea motiv de nelegalitate prin invocarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că deși prima instanță trebuia să constate că tribunalul arbitral a nesocotit art. 360 C. proc.

civ. Înalta Curte reține că, dimpotrivă instanța de fond a apreciat în mod corect că tribunalul arbitral a interpretat contractul încheiat de părțile litigante prin raportare la probele administrate inclusiv expertiza tehnică de specialitate. Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC I.R.M. SA BUCUREȘTI și de pârâta C.N.L.R. SA BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr.19 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.