Rushingwa și alții împotriva Țărilor de Jos

Decizia nr. 5956/07 de Astride RUSHINGWA și alții împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 14 octombrie 2008 în calitate de Cameră compusă de: Josep Casadevall, Președintele, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 3 februarie 2007, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dna Astride Rushingwa, soțul său, dl Oderhwa François Chirishungu Mulume și copiii lor, dna Esther Lydie Chirishungu, dna Nadège Abigail Chirishungu și dl Emmanuel Chirishungu, sunt resortisanți congoleși născuți în 1953, 1947, 1980, 1987 și respectiv 1988. Dna Rushingwa locuiește în Oosterhout (Olanda); ceilalți solicitanți locuiau în Kinshasa în Republica Democrată Congo („RD Congo”), atunci când cererea a fost introdusă cu Curtea.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl G.J.W.M. Kipping, avocat care practică în Breda. Guvernul olandez („Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl. R.A.A. Böcker, din Ministerul Afacerilor Externe din Olanda. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Doamna Rushingwa (prima reclamantă) a intrat în Olanda la sfârșitul anului 2001, împreună cu fiul ei de trei ani, Teddy, și a solicitat azil la 3 Prin decizia din 23 decembrie 2002 au fost acordate un permis de reședință temporar în scopul azilului și, la 3 ianuarie 2005, un permis de reședință nedefinit în scopul azilului.

Între timp, după ce a reușit să restabilească contactul cu soțul său (al doilea reclamant) și cu copiii ei Esther, Nadege, Emmanuel (al treilea, al patrulea și al cincilea solicitant), care au rămas în RDC, dna Rushingwa a solicitat Departamentul Visa al Ministerului Afacerilor Externe (Ministerie van Buitenlandse Zaken ) să dea soțului ei și copiii ei un aviz consultativ cu privire la eliberarea vizelor provizorii de ședere ( machtigen tot voorlopig verblijf ). O astfel de viză este, în mod normal, o condiție pentru acordarea unui permis de ședere, care conferă drepturi de ședere mai permanente și trebuie solicitat în țara de origine a unei persoane. La 3 decembrie 2003 a fost emis un consiliu negativ.

Cu toate acestea, dl Chirishungu Mulume și Esther, Nadège și Emmanuel au solicitat vize de reședință provizorie la reprezentarea Țărilor de Jos la Kinshasa la 21 decembrie 2004, pentru a fi autorizate să se alăture doamnei Rushingwa și Teddy în Țările de Jos. Cererea de viză a fost refuzată de Ministrul Afacerilor Externe la 17 martie 2005, iar procedurile luate de dl Chirishungu Mulume și Esther, Nadège și Emmanuel împotriva acestei decizii nu au avut succes.Decizia finală a fost luată de Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat ( Afleling Bestuursrechtspraak van de Raad van State ) la 3 august 2006. La 13 septembrie 2007, în urma notificării prezentei cereri, Guvernul a informat Curtea că dl Chirishungu Mulume, Nadége și Emmanuel vor fi eliberate permise de ședere.

Întrebarea dacă un astfel de permis ar fi eliberat, de asemenea, Esther – care avea deja vârsta în momentul solicitării unei vize de reședință provizorie – a fost încă examinată, iar ea a fost invitată să furnizeze mai multe informații referitoare la poziția ei în cadrul familiei. La 4 septembrie 2008, Guvernul a acordat, de asemenea, permisiunea Esther, precum și fiului său minor, de a locui în Țările de Jos cu mama ei, dna Rushingwa. În răspuns la întrebarea dacă, având în vedere evoluțiile de mai sus, reclamanții au dorit să își retragă cererea, reprezentantul lor a informat Curtea la 6 iunie 2008, în ceea ce privește dl Chirishungu Mulume, Nadège și Emmanuel, precum și la 10 septembrie 2008, în ceea ce privește dna Rushingwa și Esther, că au vrut într-adevăr să facă acest lucru.

Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 8 din Convenția privind refuzul de a permite soțului și copiilor dnei Rushingwa, Esther, Nadège și Emmanuel să locuiască cu ea în Țările de Jos. HOTĂRÂREA La 6 iunie și 10 septembrie 2008 reprezentantul reclamanților a informat Curtea că reclamanții au dorit să retragă cererea. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din convenție, Curtea consideră că reclamanții nu mai doresc să își continue cererea și chestiunea în cauză ca fiind rezolvată. În plus, în conformitate cu art. 37 § în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Grefier Președintele

THIRD SECTION

DECISION Application no. 5956/07 by Astride RUSHINGWA and Others against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 14 October 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 3 February 2007, Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mrs Astride Rushingwa, her husband Mr Oderhwa François Chirishungu Mulume and their children Ms Esther Lydie Chirishungu, Ms Nadège Abigail Chirishungu and Mr Emmanuel Chirishungu, are Congolese nationals who were born in 1953, 1947, 1980, 1987 and 1988 respectively.

Mrs Rushingwa lives in Oosterhout (the Netherlands); the other applicants were living in Kinshasa in the Democratic Republic of Congo (“the DR Congo”) at the time the application was introduced with the Court. They were represented before the Court by Mr G.J.W.M. Kipping, a lawyer practising in Breda. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr R.A.A. Böcker, of the Netherlands Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. Mrs Rushingwa (the first applicant) entered the Netherlands in late 2001, together with her then 3-year old son Teddy, and applied for asylum on 3 January 2002. By decision of 23 December 2002 they were granted a temporary residence permit for the purposes of asylum and, on 3 January 2005, an indefinite residence permit for the purposes of asylum.

Meanwhile, after having succeeded in restoring contact with her husband (the second applicant) and her children Esther, Nadège, Emmanuel (the third, fourth and fifth applicants), who had remained in the DRC, Mrs Rushingwa requested the Visa Department of the Ministry of Foreign Affairs ( Ministerie van Buitenlandse Zaken ) to give an advisory opinion on the issuance of provisional residence visas ( machtigingen tot voorlopig verblijf ) to her husband and her children. Such a visa is normally a prerequisite for the grant of a residence permit, which confers more permanent residence rights, and it has to be applied for in a person's country of origin. On 3 December 2003 a negative advice was issued.

Nevertheless, Mr Chirishungu Mulume and Esther, Nadège and Emmanuel applied for provisional residence visas at the representation of the Netherlands in Kinshasa on 21 December 2004, in order to be allowed to join Mrs Rushingwa and Teddy in the Netherlands. The visa applications were refused by the Minister for Foreign Affairs on 17 March 2005 and the proceedings taken by Mr Chirishungu Mulume and Esther, Nadège and Emmanuel against that decision were unsuccessful. The final decision was taken by the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State ( Afdeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State ) on 3 August 2006. On 13 September 2007, following the notification of the present application to them, the Government informed the Court that Mr Chirishungu Mulume, Nadège and Emmanuel would be issued residence permits.

The question whether such a permit would also be issued to Esther – who had already been of age when she applied for a provisional residence visa – was still under consideration, and she was invited to provide more information relating to her position within the family. On 4 September 2008 the Government also granted permission to Esther, as well as to her minor son, to reside in the Netherlands with her mother, Mrs Rushingwa. In reply to the question whether, in view of the above developments, the applicants wished to withdraw their application, their representative informed the Court on 6 June 2008, as regards Mr Chirishungu Mulume, Nadège and Emmanuel, and on 10 September 2008, as regards Mrs Rushingwa and Esther, that they indeed wanted to do so.

COMPLAINT The applicants complained under Article 8 of the Convention of the refusal to allow Mrs Rushingwa's husband and children Esther, Nadège and Emmanuel to reside with her in the Netherlands. THE LAW On 6 June and 10 September 2008 the applicants' representative informed the Court that the applicants wished to withdraw the application. In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (a and b) of the Convention, the Court is of the opinion that the applicants may be regarded as no longer wishing to pursue their application and the matter at issue as having been resolved. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President