SEKASI v. THE NETHERLANDS

Decizia nr. 39828/03 de către Paul Kiyimba SEKASI împotriva Țărilor de Jos, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 16 decembrie 2008 în calitate de Cameră compusă de: Josep Casadevall, Președintele, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 16 decembrie 2003, având în vedere măsura intermediară indicată guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere decizia de a acorda prioritate acestei cereri în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile transmise de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Paul Kiyimba Sekasi, este un național din Uganda născut în 1972 și locuiește în Amsterdam.

El a fost inițial reprezentat în fața Curții de către dna J.M. Landsman și ulterior de dna E.L. Garnett, ambii avocați practicand în 's-Hertogenbosch. Guvernul olandez („Guvernul”) au fost reprezentați de agenții lor, dna J. Schukking și dl dl. R.A.A. Böcker, și agentul adjunct al acestora, dna L. Egmond, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a solicitat azil în Țările de Jos la 27 noiembrie 2002. La 30 noiembrie 2002, ministrul Imigrației și integrării (ministrul voor Vreemdelingenzaken en Integration ) a respins această cerere. Reclamantul a depus un recurs împotriva acestei decizii și a solicitat, de asemenea, o măsură provizorie (voorlopige voorziening ) pentru a fi permisă să aștepte rezultatul procedurii de recurs în Țările de Jos.

La 17 decembrie 2002, judecătorul măsurilor provizorii ( voorzieningenrechter ) al Curții Regionale ( rechtbank ) din Haga, care stătea la Groningen, a respins recursul, constatând că ministrul a fost corect în respingerea cererii de azil ale reclamantului. De asemenea, judecătorul a refuzat să elibereze o măsură provizorie. ). Cu toate acestea, la 30 martie 2003, el a depus o nouă cerere de azil în sprijinul căruia a prezentat, printre altele, două documente pe care le-a obținut recent și care, potrivit reclamantului, a furnizat dovezi ale contului său. Ministrul Imigrației și integrării a respins a doua cerere la 1 aprilie 2003, având în vedere, printre altele, că, având în vedere data eliberării celor două documente, reclamantul ar fi putut fi așteptat să le prezinte mai devreme.

Ministrul a concluzionat că reclamantul nu a adăugat fapte noi sau circumstanțe modificate. Din acest motiv, în conformitate cu art. 4:6 din Legea Administrativă Generală (Algemene Wet Bestuursrecht a doua cerere de azil a fost refuzată referindu-se la motivele respingerii primei. Această decizie a fost susținută de Curtea Regională a Haga, ședința în "s-Hertogenbosch" și, la 17 iunie 2003, de Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat. Într-o scrisoare din 18 septembrie 2008, Guvernul a informat Curtea că, de la încheierea procedurii de azil a reclamantului, au fost elaborate mai multe rapoarte cu relevanță pentru situația reclamantului.

Astfel, la 16 August 2004, Amnesty International a emis un raport individual (care a prezentat reclamantul Curții în susținerea cererii sale) din care, împreună cu surse mai generale, în special de la Human Rights Watch, s-ar putea concluziona că perspectivele reclamantului în caz de returnare în Uganda s-au deteriorat. Guvernul a remarcat, de asemenea, indicația Curții la 17 iunie 2008, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, că reclamantul nu ar trebui expulzat în Uganda pentru durata procedurii în fața Curții. Având în vedere aceste evoluții, Guvernul a examinat din nou situația reclamantului și a concluzionat că va fi, într-adevăr, eligibil ca refugiat, în cazul în care depune o cerere de azil în condițiile actuale.

Reclamantul a solicitat ulterior azil și a fost acordat un permis de ședere în acest scop la 14 octombrie 2008. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns că expulzarea sa în Uganda îl va expune la un risc real de a fi supus unui tratament în încălcarea articolului 3 din Convenție. La 20 octombrie 2008, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a dorit să își retragă cererea având în vedere faptul că i-a fost acordat azil. Curtea constată că reclamantul a primit un permis de ședere, că nu mai are riscul de a fi expulzat și că, din acest motiv, nu intenționează să își continue cererea. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii.

, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul de procedură și să se scoată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevall Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 39828/03 by Paul Kiyimba SEKASI against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 16 December 2008 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 16 December 2003, Having regard to the interim measure indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of Court, Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Paul Kiyimba Sekasi, is a Ugandan national who was born in 1972 and lives in Amsterdam.

He was initially represented before the Court by Ms J.M. Landsman and subsequently by Ms E.L. Garnett, both lawyers practising in 's-Hertogenbosch. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agents, Ms J. Schukking and Mr R.A.A. Böcker, and their Deputy Agent, Ms L. Egmond, of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant applied for asylum in the Netherlands on 27 November 2002. On 30 November 2002 the Minister for Immigration and Integration ( Minister voor Vreemdelingenzaken en Integratie ) rejected that application. The applicant lodged an appeal against this decision, and also applied for a provisional measure ( voorlopige voorziening ) in order to be allowed to await the outcome of the appeal proceedings in the Netherlands.

On 17 December 2002 the provisional-measures judge ( voorzieningenrechter ) of the Regional Court ( rechtbank ) of The Hague, sitting in Groningen, dismissed the appeal, finding that the Minister had been correct in rejecting the applicant's request for asylum. The judge also refused to issue a provisional measure. The applicant did not lodge a further appeal to the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State ( Afdeling Bestuursrechtspraak van de Raad van State ). However, on 30 March 2003 he filed a new application for asylum in support of which he submitted inter alia two documents which he had recently obtained and which, according to the applicant, provided evidence of his account.

The Minister for Immigration and Integration rejected the second application on 1 April 2003, considering inter alia that in view of the date of issuance of the two documents, the applicant might have been expected to submit them sooner. The Minister concluded that the applicant had failed to adduce newly emerged facts or altered circumstances. For that reason, pursuant to Article 4:6 of the General Administrative Law Act ( Algemene Wet Bestuursrecht ), the second asylum application was refused by referring to the reasons for the rejection of the first. This decision was upheld by the Regional Court of The Hague, sitting in 's-Hertogenbosch and, on 17 June 2003, by the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State.

In a letter of 18 September 2008, the Government informed the Court that, since the closure of the applicant's asylum procedure, several reports had been drawn up with relevance for the applicant's situation. Thus, on 16 August 2004, Amnesty International had issued an individual report (which the applicant had submitted to the Court in support of his application) from which – in conjunction with more general sources, notably from Human Rights Watch – it could be concluded that the applicant's prospects in case of his return to Uganda had deteriorated. The Government further noted the Court's indication to them on 17 June 2008, pursuant to Rule 39 of the Rules of Court, that the applicant should not be expelled to Uganda for the duration of the proceedings before the Court.

Bearing those developments in mind, the Government had once again examined the applicant's situation and had concluded that he would indeed be eligible for admission as a refugee, should he lodge an application for asylum under the current circumstances. The applicant subsequently applied for asylum and was granted a residence permit for that purpose on 14 October 2008. COMPLAINT The applicant complained that his expulsion to Uganda would expose him to a real risk of being subjected to treatment in breach of Article 3 of the Convention. THE LAW On 20 October 2008 the applicant's representative informed the Court that the applicant wanted to withdraw his application in view of the fact that he had been granted asylum.

The Court notes that the applicant has been granted a residence permit, that he is thus no longer at risk of being expelled, and that for this reason he does not intend to pursue his application. In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention, the Court is of the opinion that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President