ÎCCJ, Decizia nr. 126/2011

Ședința publică de la 28 februarie 2011 Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 1396 din 10 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., a fost trimisă plângerea petentei D.V. împotriva ordonanței din 12 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică pronunțată în dosarul nr. 1107/P/2009, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, spre competentă soluționare. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că petenta a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu o plângere împotriva ordonanței nr. 1107/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, s-a constatat că prin plângerea adresată parchetului a reclamat săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen. și art. 291 C. pen., solicitând a se efectua cercetări față de mai mulți magistrați judecători și procurori de la Judecătoriile Avrig și Sibiu, Curtea de Apel Alba Iulia, instanța supremă și parchetele de pe lângă aceste instanțe pentru modul în care au soluționat dosarul civil nr. 1172/2001 al Judecătoriei Sibiu și toate cauzele penale și civile derivate din acest dosar, precum și pentru faptul că, în urma tuturor acestor demersuri a fost obligată, în mod abuziv, la plata cheltuielilor judiciare în condițiile în care veniturile pe care le realizează sunt insuficiente pentru asigurarea existenței și îngrijirii sănătății.

Prin ordonanța nr. 1107/P/2009 din 12 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen. și art. 291 C. pen. față de judecătorii E.B., ș.a., de la Curtea de Apel Alba Iulia, având în vedere soluția anterioară dispusă față de aceștia în dosarul nr. 301/P/2005 al acestui parchet și faptul că nu au intervenit elemente noi și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen. și art. 291 C. pen., față de V.A.

și M.I., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, I.M., ș.a., - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, M.D.M., ș.a., - judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, I.B., ș.a., judecători în cadrul instanțelor din raza Curții de Apel Alba Iulia. Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea aspectelor privind modul de soluționare a dosarului nr. 477/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig și formarea unei noi cauze penale ce va fi înregistrată sub număr unic distinct și declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, căruia i se va trimite un exemplar al prezentei ordonanțe împreună cu setul de înscrisuri referitoare la acest aspect.

Împotriva acestei ordonanțe, petiționara D.V. s-a adresat direct Înaltei Curți de Casație și Justiție fără a mai urma procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., ce reglementează plângerea contra actelor procurorului deși introducerea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței sau rezoluției de clasare de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, la prim procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ori, după caz, la procurorul ierarhic superior, constituie o condiție prealabilă reglementată de lege și totodată o etapă obligatorie pentru exercitarea plângerii prevăzută de dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. S-a apreciat că din actele existente la dosar, nu rezultă date că petiționara a urmat această etapă prealabilă și obligatorie prevăzută de lege, impunându-se trimiterea cauzei la procuror, conform dispozițiilor art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., spre competentă soluționare a plângerii formulate împotriva ordonanței nr. 1107/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o, în esență, astfel cum rezultă din cererea de recurs (filele 3-6 dosar recurs) și concluziile orale, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, pentru greșita susținere a procurorului privind trimiterea cauzei la parchet, caracterul fals și fraudulos al sentinței pronunțată de judecătoarea D.L., a cărei anulare se impune.

Analizând cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează. Astfel după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 278 C. proc. pen. raportat la art. 278 1 C. proc. pen. partea are dreptul să formuleze plângere împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de către procuror, o primă etapă a controlului constituindu-l controlul ierarhic exercitat de procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția contestată. Ulterior, partea nemulțumită are posibilitatea legală de a sesiza cu plângere instanța, în procedura specială prevăzută de art. 278 1 C. proc.

pen. Așadar, după cum în mod just a reținut și prima instanță, se impunea ca petenta, ulterior dispunerii soluției de neîncepere a urmăririi penale prin ordonanța contestată, să parcurgă procedura controlului ierarhic potrivit art. 278 C. proc. pen. și abia ulterior, în funcție de soluția dispusă de procurorul ierarhic superior, să sesizeze, eventual, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Având în vedere faptul că petenta nu a parcurs etapa prealabilă obligatorie reglementată de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 278 C. proc. pen. în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (13) C. proc. pen., plângerea fiind greșit îndreptată de petentă direct la instanță.

Motivele de recurs invocate sunt nefondate. Criticile privind împrejurarea că procurorul a solicitat trimiterea cauzei la parchet nu vizează soluția recurată, iar solicitarea ca instanța să judece cauza nu poate fi primită, având în vedere că legala sesizare a acesteia, în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. presupunea parcurgerea prealabilă a procedurii controlului ierarhic. Criticile privind infracțiunile pretins comise în cauza civilă în care petenta a fost parte exced obiectului cauzei, deoarece prima instanță a devoluat cauza doar cu privire la chestiunea necesității parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 278 C. proc. pen. Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta D.V. împotriva sentinței nr. 1396 din 10 septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 5121/1/2010. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.