ÎCCJ, Decizia nr. 126/2011

Ședința publică de la 28 februarie 2011

Asupra

recursului de față;

Din

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1396 din 10 septembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin.

(13) C. proc. pen., a fost trimisă plângerea petentei D.V. împotriva ordonanței

din 12 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică pronunțată în dosarul nr.

1107/P/2009, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de Urmărire Penală și Criminalistică, spre competentă soluționare.

Pentru

a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că petenta a

sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu o plângere împotriva ordonanței

nr. 1107/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De

asemenea, s-a constatat că prin plângerea adresată parchetului a reclamat

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen. și

art. 291 C. pen., solicitând a se efectua cercetări față de mai mulți

magistrați judecători și procurori de la Judecătoriile Avrig și Sibiu, Curtea de Apel Alba Iulia, instanța supremă și parchetele de pe

lângă aceste instanțe pentru modul în care au soluționat dosarul civil nr.

1172/2001 al Judecătoriei Sibiu și toate cauzele penale și civile derivate din

acest dosar, precum și pentru faptul că, în urma tuturor acestor demersuri a

fost obligată, în mod abuziv, la plata cheltuielilor judiciare în condițiile în

care veniturile pe care le realizează sunt insuficiente pentru asigurarea

existenței și îngrijirii sănătății.

Prin

ordonanța nr. 1107/P/2009 din 12 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, a

dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen. și art. 291 C. pen. față de judecătorii E.B.,

ș.a., de la Curtea de Apel Alba Iulia, având în vedere soluția anterioară

dispusă față de aceștia în dosarul nr. 301/P/2005 al acestui parchet și faptul

că nu au intervenit elemente noi și neînceperea urmăririi penale pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 288 C. pen. și

art. 291 C. pen., față de V.A. și M.I., procurori în cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, I.M., ș.a., - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Alba Iulia, M.D.M., ș.a., - judecători la Înalta Curte de

Casație și Justiție, I.B., ș.a., judecători în cadrul instanțelor din raza

Curții de Apel Alba Iulia.

Prin

aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea aspectelor privind modul de

soluționare a dosarului nr. 477/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Avrig și formarea unei noi cauze penale ce va fi înregistrată sub număr unic

distinct și declinarea competenței de soluționare a cauzei disjunse în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, căruia i se va trimite un

exemplar al prezentei ordonanțe împreună cu setul de înscrisuri referitoare la

acest aspect.

Împotriva

acestei ordonanțe, petiționara D.V. s-a adresat direct Înaltei Curți de Casație

și Justiție fără a mai urma procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen., ce

reglementează plângerea contra actelor procurorului deși introducerea plângerii

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanței sau

rezoluției de clasare de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a

urmăririi penale, la prim procurorul parchetului, procurorul general al

parchetului de pe lângă curtea de apel sau procurorul șef de secție al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ori, după caz, la

procurorul ierarhic superior, constituie o condiție prealabilă reglementată de

lege și totodată o etapă obligatorie pentru exercitarea plângerii prevăzută de

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

S-a

apreciat că din actele existente la dosar, nu rezultă date că petiționara a

urmat această etapă prealabilă și obligatorie prevăzută de lege, impunându-se trimiterea

cauzei la procuror, conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (13) C. proc.

pen., spre competentă soluționare a plângerii formulate împotriva ordonanței

nr. 1107/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de Urmărire Penală și Criminalistică.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta, criticând-o, în

esență, astfel cum rezultă din cererea de recurs (filele 3-6 dosar recurs) și

concluziile orale, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, pentru

greșita susținere a procurorului privind trimiterea cauzei la parchet,

caracterul fals și fraudulos al sentinței pronunțată de judecătoarea D.L., a

cărei anulare se impune.

Analizând

cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul

este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Astfel

după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 278 C. proc. pen.

raportat la art. 278

1

C. proc. pen. partea are dreptul să formuleze

plângere împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de către

procuror, o primă etapă a controlului constituindu-l controlul ierarhic

exercitat de procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția

contestată. Ulterior, partea nemulțumită are posibilitatea legală de a sesiza

cu plângere instanța, în procedura specială prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen.

Așadar,

după cum în mod just a reținut și prima instanță, se impunea ca petenta,

ulterior dispunerii soluției de neîncepere a urmăririi penale prin ordonanța

contestată, să parcurgă procedura controlului ierarhic potrivit art. 278 C.

proc. pen. și abia ulterior, în funcție de soluția dispusă de procurorul

ierarhic superior, să sesizeze, eventual, instanța, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Având

în vedere faptul că petenta nu a parcurs etapa prealabilă obligatorie

reglementată de dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

raportat la art. 278 C. proc. pen. în mod corect prima instanță a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen.,

plângerea fiind greșit îndreptată de petentă direct la instanță. Motivele de

recurs invocate sunt nefondate.

Criticile

privind împrejurarea că procurorul a solicitat trimiterea cauzei la parchet nu

vizează soluția recurată, iar solicitarea ca instanța să judece cauza nu poate

fi primită, având în vedere că legala sesizare a acesteia, în procedura

prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. presupunea parcurgerea

prealabilă a procedurii controlului ierarhic.

Criticile

privind infracțiunile pretins comise în cauza civilă în care petenta a fost

parte exced obiectului cauzei, deoarece prima instanță a devoluat cauza doar cu

privire la chestiunea necesității parcurgerii procedurii prealabile prevăzută

de art. 278 C. proc. pen.

Pentru

considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta D.V. împotriva sentinței nr. 1396 din 10

septembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 5121/1/2010.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.