ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2297/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2297/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Tribunalul

Teleorman, secția I-a penală, prin sentința penală nr. 160 din 29 decembrie 2009,

în rejudecare după desființarea cu trimitere in apel a hotărârii pronunțate in

primul ciclu procesual pentru vicii de procedura sancționate cu nulitatea

absoluta potrivit art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. a rezolvat acțiunile

penale pendinte în conformitate cu disp. art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

dispunând condamnarea inculpatelor în cauză după cum urmează:

Inculpata D.E.F., la

pedepsele de:

- 3 ani închisoare si

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II – a, lit. b)

și c) C. pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani. pentru săvârșirea infracțiunii

continuate de înșelăciune in convenții prin emitere de cecuri fără acoperire cu

consecințe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 alin. (2), (4), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41, art. 42 și art. 74-76 C. pen. [corespunzător

contravalorii mărfurilor vândute si nerecuperate de către SC K. SA România in

suma totala de 11.616.300.604 lei ROL , urmare relațiilor comerciale derulate

in perioada 1999-2002 cu SC F.T. SRL Alexandria] si respectiv;

- 1 (un) an închisoare

pentru săvârșirea unei alte infracțiuni continuate separate de înșelăciune in convenții

prin emitere de cecuri fără acoperire prevăzuta de art. 215 alin. (1) și (4) C.

pen. și art. 74-76 C. pen. [corespunzător contravalorii mărfurilor vândute si

nerecuperate de către SC M.N.C. SRL Alexandria in suma totala de 44.584.014 lei

ROL, urmare relațiilor comerciale derulate in perioada 2001-2002 cu SC F.T. SRL

Alexandria] aplicându-i-se in final prin contopire in baza art. 33 lit. a),

art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen. pedeapsa rezultanta de 3 (trei)

ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a

II – a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

C

onform art. 71 alin.

(2) și (3) C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.

a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Inculpatele M.B. si B.N.

la pedepsele de:

- câte 1 (un) an

închisoare fiecare - si interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durata de

2(doi) ani numai in ceea ce privește pe prima inculpata

-

pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz

in serviciu in dauna intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave prevăzuta

de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen. cu aplicarea art. 41, art.

42 C. pen. și art. 74-76 C. pen. [corespunzător contravalorii mărfurilor vândute

si nerecuperate de către SC K. SA România, in suma totala de 11.616.300.604 lei

ROL urmare relațiilor comerciale derulate in perioada 1999-2002 cu SC F.T. SRL

Alexandria] si respectiv;

- câte 2

(două) luni închisoare

fiecare

pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals in înscrisuri sub semnătura

privata prevăzuta de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41-42 C. pen. [urmare

modului de întocmire si realizare pretins defectuos a evidentelor contabile ale

SC K. SA România cu referire la relațiile comerciale derulate in perioada

1999-2001 cu SC F.T. SRL Alexandria] aplicându-li-se in final prin contopire in

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. pedeapsa principala rezultanta de

1 (un) an închisoare fiecare-si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durata de 2 (doi) ani numai in ceea ce privește

pe prima inculpata - numai in ceea ce privește pe inculpata M.B.

Conform art. 71 alin.

(2) și (3) C. pen. s

-au interzis inculpatelor

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca

pedeapsa accesorie.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

A. Inculpata D.E.F.,

în calitate de asociat unic și administrator la S.C. „F.T.” SRL Alexandria, a

achiziționat inițial pe bază de comandă urmată de executare și apoi în baza

unui contract de vânzare-cumpărare în calitate de dealer, rulmenți de la SC K.

România SA, urmând să efectueze plata în numerar în maxim 30 de zile de la

facturare, pentru garantarea căreia a emis suplimentar și file C.E.C

concomitent cu facturarea produselor.

În urma verificării

financiar-contabile efectuată de auditorul financiar în prima jumătate a anului

2002, s-a constatat că societatea SC F.T. SRL la care inculpata D.E.F. era

administrator, avea un sold debitor de 11.616.300.604 ROL.

Inițial SC K. România

SA a încercat rezolvarea pe cale amiabilă, iar inculpata a emis 8 bilete la

ordin pentru achitarea debitului.

Pe toată perioada

derulării relațiilor comerciale dintre cele două societăți, inculpata D.E.F. a

emis 18 file C.E.C. fără a avea disponibil în cont la data scadentă și care au

fost refuzate la plată de sucursala C.E.C. Teleorman și SC B. SA Teleorman.

B. În calitate de

administrator la o altă societate și anume SC N. SRL Alexandria, inculpata D.E.F.

a achiziționat de la SC M.N.C. SRL Alexandria, un alt dealer local al SC K.

România SA, rulmenți în valoare de 44.584.014 ROL pentru plata cărora a emis la

data de 28 iulie 2003, o filă C.E.C. care a fost refuzată la plată din lipsă de

disponibil și cu mențiunea că societatea se află sub interdicție bancară.

C. Inculpatele M.B.

și B.N. in calitatea acestora în calitate de director economic șef de

departament si respectiv contabil la departamentul clienți, cu bună știință nu

și-au îndeplinit atribuțiile financiar - contabile, în sensul că, deși

cunoșteau faptul că inculpata D.E.F. a creat un debit societății la care

lucrau, în evidența contabilității apărea soldul zero, prin înregistrarea

debitelor societății SC F.T. SRL Alexandria în conturile 413 – efecte de

primit, cu referire la bilete la ordin – și contul 511 – valori de încasat – cu

referire la filele C.E.C. emise în calitate de dealer pentru garantarea plății

mărfurilor, raportând fiecare din aceste conturi la contul 411 – clienți,

astfel încât, în acest cont soldul rămânea permanent zero, fără ca biletele la

ordin să fie plătite, iar filele C.E.C. decontate la bancă.

Existenta faptelor sus-menționate,

săvârșirea acestora cu vinovăție si caracterizarea acestora ca având caracter ilicit

corespunzător elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost

dispusa condamnarea celor 3 inculpate potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

a avut in vedere sub aspect probatoriu mijloacele de proba strânse in cursul urmăririi

penale si administrate ulterior la cercetarea judecătoreasca conform art. 288-291

C. proc. pen. respectiv:

a declarat că

inculpatele B.N. și M.B. lucrau în cadrul compartimentului financiar, inculpata

B.N. fiind persoana care primea toate documentele de la direcția vânzări și

urmărea încasarea banilor în firmă de la cei care au cumpărat marfă;

clienții care cumpărau rulmenți sau alte produse finite, sarcina privind

urmărirea creanțelor de încasat de la acești

clienți

- prezentând la mapă filele CEC ce urmau să fie încasate de la

clienți

prin decontare bancară - îi revenea inculpatei B.N., din adresa SC K. România

SA - fila 19 d.u.p. - rezultă că inculpatele B.N. și M.B., pe perioada ocupării

funcțiilor lor, au îndeplinit aceleași sarcini de serviciu în continuitatea

lor, precum angajații SC K. România SA, care au ocupat aceleași funcții

anterior, inculpatele nu au primit dispoziție de la nimeni în sensul de a nu

ține evidența conturilor 413 și 511 pe dealeri la zi, iar controlul ierarhic

operativ era exercitat în acea perioadă de către inculpata M.B.;

expertiză contabilă-judiciară întocmit de către expertul S.I. s-a arătat că SC

K. România SA nu a ținut contabilitatea clienților pentru fiecare persoană

fizică sau juridică pentru toți clienții săi, nu numai pentru SC F.T. SRL

inexistența fișelor de evidență analitică a fiecărui client, persoană fizică

sau juridică se datorează neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către B.N.,

care avea atribuții directe de ținere a acestor evidențe și de către M.B., în

calitate de conducător al compartimentului financiar-contabil cu atribuții de

verificare, control și urmărire a ținerii evidențelor în conformitate cu

normele legale, s-a mai arătat că SC K. ROMÂNIA SA nu a condus și ținut

evidența contabilă analitică a contului 411 - clienți pentru SC F.T. SRL;

nefiind ținută o asemenea evidență nu s-a prezentat nici situația soldului

existent lunar, trimestrial sau anual, totodată, nu au fost respectate

prevederile legale în domeniu și anume:

1.

Legea contabilității nr. 82/1991-

republicată, art. 11 alin. (1) și (3)

privind obligațiile persoanelor

juridice pentru organizarea și ținerea contabilității, precum și răspunderea

pentru organizarea și tinerea contabilității și art. 15 privind contabilitatea

clienților și furnizorilor; 2. H.G. nr. 704/1993 și Regulamentul de aplicare a

Legii nr. 82/1991: art. 4 cu privire la răspunderile persoanelor care au

obligația gestionării patrimoniului pentru pregătirea, însușirea și aplicarea

corectă a reglementărilor și adaptarea corespunzătoare a programelor

informatice utilizate pentru prelucrarea datelor financiar-contabile; art. 2 cu

privire la obligația unităților patrimoniale pentru asigurarea condițiilor de

aplicare a prevederilor art. 2 și art. 6 din Legea nr. 82/1991; art. 7 privind

controlul asupra operațiunilor patrimoniale; art. 30, art. 77, art. 127, art. 131

din Regulamentul de aplicare a prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991; art.

127 cu privire la obligativitatea inventarierii patrimoniului; art. 131

procedura de punere de acord cu furnizorii și clienții a soldurilor existente

în evidență cu ocazia inventarierii conturilor de creanțe și obligații; 3.

ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2388/1995 cu privire la normele elaborate

privind organizarea și inventarierea patrimoniului,

expertul a mai arătat că, expertizând extrasele de cont bancar la

SC F.T. SRL privind soldurile.

4.

disponibilităților bănești

existente în bănci la datele scadente de plată a filelor

CEC, a

constatat că acestea au acoperire

numai pentru datele de 26 septembrie 2002,

26 și 30 octombrie 2002, emiterea

filelor CEC de către F.T. S.R.L. s-a făcut fără asigurarea disponibilităților

la datele scadente;

raportului de expertiză contabilă-judiciară, întocmit de expertul P.S.,

s-a arătat că,

creanța datorată de către SC F.T. SRL la SC K. România SA este în sumă de

11.422.188.363 ROL, SC F.T. SRL nu a avut disponibil în cont cel

puțin la nivelul sumelor înscrise în filele CEC

emise

: a) la data predării

filelor CEC al căror rol, conform convenției

părților, era de garantare a

plăților; b) în niciuna din zilele când

aceste file garantau plățile (excepție fac zilele de 24 - 26 septembrie 2002,

când la sucursala CEC a existat disponibil în cont); c) la data emiterii și în

cele 8 zile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 59/1934, în care SC K. SA

trebuia să prezinte CEC-urile spre încasare (excepție face ziua de 26

septembrie 2002);

d) la data prezentării

efective a filelor CEC spre încasare;

s-a mai reținut că suma certă

datorată de către SC F.T. SRL către SC K. România SA de la începutul și până la

sfârșitul relațiilor comerciale derulate de aceste societăți, per total este de

11.422.188.363 ROL;

6.

expertul G.A.,

în cuprinsul raportului de

expertiză contabilă-judiciară,

întocmit în faza de judecată în fond

a cauzei, a arătat că valoarea exactă a

datoriei SC F.T. SRL către SC K. România SA este de 11.422.188.363 lei,

rezultând din operațiuni de vânzare-cumpărare rulmenți și a fost

creată în perioada 12 ianuarie 1999 – 17

decembrie 2002, a mai precizat că suma

sus-menționată reprezintă o

creanță certă, reală și exigibilă pe care SC K. România SA o are față de SC

F.T. SRL, ea nu este o rezultantă a modului de organizare și ținere a

evidenței contabile la cele două firme și nu este

cauzată de atitudinea persoanelor implicate în ținerea evidenței/ cauza creării

unei astfel de

datorii comerciale

este de natură economică și de politică comercială;

același expert a

concluzionat că, creanța deși certă, reală și exigibilă la acest moment, nu a

avut ca și cauză contabilitatea sau intenția clientului de a o crea și de a nu

o plăti, cauza este complexă,

de natură

economică, blocajul în lanț al plăților făcând imposibilă plata

totală a

creanței, care la acel moment nici nu era certă și reală, susținerea expertului

în sensul că, creanța nu este rezultanta modului de organizare și ținere a

evidenței contabile, nu poate fi avută în vedere, întrucât expertul nu este

îndreptățit să facă aprecieri cu privire la elementele constitutive ale unei

infracțiuni, ci doar să analizeze modul în care a fost ținută evidența

contabilă; organele judiciare sunt singurele îndrituite să facă o analiză a

elementelor constitutive ale infracțiunii;

contractului de vânzare-cumpărare, cu acordarea calității de dealer, încheiat

între SC K. România SA și F.T. S.R.L la data de 12 decembrie 2001

, a cărui

valabilitate era până la 31 decembrie 2002, s-a precizat că plata produselor

urma să se efectueze în maxim 30 de zile de la facturare și era garantată de

cumpărător prin fila CEC proprie, emisă concomitent cu factura;

- translator în

cadrul SC K. România SA în perioada care face obiectul cercetărilor - a

declarat că a asigurat legătura dintre compartimentul financiar-contabil, unde

lucrau inculpatele, și conducerea japoneză și nu a auzit nici o discuție din

care să rezulte că, conducerea ar fi știut cu certitudine că SC F.T. SRL nu ar

avea bani în cont,

inculpata B.N. ținea

evidența clienților în calculator,

iar într-un caiet evidenta filelor

CEC, a mai arătat că factura era operată în calculator, CEC-ul era înregistrat

în caiet, era înmânat inculpatei M.B., care trebuia să meargă cu el la domnul H.,

pentru a fi semnat; calculatorul pe care inculpata B.N. ținea evidența clienților

era parolat și nu are cunoștință dacă parola mai era cunoscută și de altcineva.

Caietele cu formele de plată se aflau în sertar, încuiate, la inculpata B.N.,

domnul H. neavând cunoștință despre ținerea evidențelor în acele caiete;

a declarat că a

lucrat în cadrul SC K. România SA la compartimentul contabil și a avut relații

de serviciu cu inculpatele/ a precizat că a primit dispoziție de la

inculpata B.N. să modifice soldul

, în așa fel încât să iasă

soldul „zero",

pentru că soldul nu ținea de program ci de datele pe care le introduceau în

program cei care lucrau cu programul. Balanța contabilă se întocmea pe baza

notelor din jurnale/ calculatorul inculpatei B.N. era parolat, programul

permitea să fie

ținută evidența pentru

fiecare dealer în parte, pentru că, la un moment

dat, a separat evidența

pentru dealeri de evidența celorlalți clienți;

a declarat că știe

că ar fi existat niște CEC-uri emise de SC F.T. SRL în lunile iunie, iulie,

august 2002, în valoare de circa 700.000.000, care au fost introduse în bancă

în luna octombrie și că o parte dintre ele au fost refuzate la plată pentru

lipsă de disponibil, nu am auzit de nicăieri faptul că inculpatelor li se

solicitase de către conducerea japoneză să raporteze dealerii mereu cu soldul

zero/ inițial, directorul economic nu a dorit ca președintele să știe despre

datorii, sperând într-o rezolvare amiabilă, dar în momentul în care nu a reușit

să o rezolve a aflat și președintele;

, cu ocazia audierii,

a confirmat susținerile martorilor sus-menționați, în sensul că, calculatorul

pe care inculpata B.N. ținea evidența clienților era parolat;

confruntării efectuate între inculpatele M.B. și B.N., aceasta din urmă a

declarat că, împreună cu celelalte două inculpate, s-a întâlnit acasă la

inculpata M.B. să gândească modalitatea de plată de către inculpata D.F.E. a

datoriei de aproape

2.500.000.000 ROL,

aceasta din urmă spunând că plătește, dar nu i-a

dat nicio filă CEC sau

bilet la ordin, mai departe discuția fiind purtată de inculpata M.B. cu domnul

H.; în declarațiile date, inculpata B.N. a arătat că ea

doar a executat hotărârile pe care le luau directorul și șefa sa, că nu

a restituit niciodată din proprie inițiativă file CEC către SC F.T. SRL

,

ci numai când șefa sa, M.B., îi spunea acest lucru, precum și atunci când

această societate a prezentat alte forme de plată, respectiv file CEC girate,

sau alte file CEC în care schimba data scadenței, cu acordul și în prezența

șefei, inculpata M.B.;

conform adresei aflate la fila 134 - vol. lll d.u.p., a comunicat că S.C. F.T.

S.R.L e înregistrată la Centrala Incidentelor de Plăți (C.I.P.), prin cererile

de înscriere a refuzului bancar în F.N.C. nr. 12 - 20 înregistrate la 14 noiembrie

2002, pentru un număr de nouă CEC-uri barate, refuzate la plată cu același

motiv: „lipsă totală sau parțială de disponibil în cazul prezentării la plată,

după expirarea termenului de prezentare, acesta nefiind considerat incident de

plată major" .

In baza argumentelor

probatorii sus-menționate instanța a formulat concluziile juridice de ordin

general - apreciate a constitui temeiuri suficiente si necesare pentru reținerea

vinovăției penale a inculpatelor pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune

in convenții prin emitere de cec-uri fără acoperire si abuz in serviciu in

dauna intereselor persoanelor - arătate in continuare:

- în perioada anilor

1999 - 2002, S.C. F.T. S.R.L s-a aprovizionat cu rulmenți în valoare totală de

35.607.834.669 ROL, plătind în total 23.180.958.342 ROL, fiind restituiți cu

avizul de însoțire nr. 1488065 din 05 august 2002, către SC K. România SA rulmenți

în valoare de 1.004.678.964 ROL, rezultând un debit cumulat în sumă de

11.422.188.363 ROL;

- inculpata D.E.F. a

emis un număr de 18 file CEC - aflate în Vol.

IV

d.u.p., filele 52 -

68, fără disponibil în cont la data scadentă pentru mărfurile cu care se

aprovizionase de la SC K. România SA,

din cele 18 file CEC, trei file CEC având

seriile BM 327 00022868, BM 32700022870, BM 327 00022871, au fost înlocuite de

aceasta cu concursul nemijlocit al inculpatelor B.N. și M.B. cu alte mijloace

de plată de aceeași valoare, motiv pentru care nu au mai fost introduse în

bancă pentru decontare;

- din expertizele

contabile judiciare rezultă că pentru cele 15 file CEC, inculpata D.E.F. nu a

avut disponibil în conturile societății sale, deschise la B., sucursala

Teleorman, sau la CEC, sucursala Teleorman, nici în termenul de 30 de zile -

până la data când urma să se efectueze plata - nici la momentul emiterii

CEC-urilor, nici după termenul de 8 zile de la data emiterii acestora, când

partea civilă a introdus spre decontare aceste file CEC;

-

cu toate că SC F.T.

SRL înregistra la sfârșitul fiecărui an datorii destul de mari către parte

civilă, acestea nu au putut fi observate de conducerea SC K. România SA,

întrucât inculpatele M.B. și B.N. nu și-au îndeplinit în mod corespunzător

atribuțiile de serviciu, în sensul că prima a dispus, iar cea de-a doua a

executat și înregistrat debitele societății administrate de inculpata D.E.F. în

conturile 413 - efecte de primit și 511 - valori de încasat, soldul contului 411

- clienți rămânând permanent zero, această modalitate de înregistrare în

contabilitate a mijloacelor de plată emise de SC F.T. SRL este prevăzută de

Legea nr. 82/1991 republicată, numai că evidența conturilor 413 și 511 trebuia

organizată și ținută separat pe fiecare client, pentru a se putea urmări

permanent care dintre instrumentele de plată au fost încasate și dacă s-au

respectat termenele scadente de plată, prima obligație revenindu-i, potrivit

Legii nr. 82/1991 inculpatei M.B., iar cea de-a doua inculpatei B.N., și anume

de a ține evidența creanțelor firmei SC K. România SA pe clienți, în contul

analitic 411, fiind singura persoană care avea acces la calculator pentru acest

cont și care cunoștea parola/ inculpatele au încălcat dispozițiile art. 11 alin.

(2) din Legea nr.

82/ 1991, care prevăd că „persoanele

prevăzute la art. 1 organizează și

țin contabilitatea, de regulă, în

compartimente distincte, conduse de directorul financiar-contabil, contabilul

șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție",

„persoanele fizice răspund împreună cu personalul din subordine, de ținerea

contabilității, potrivit legii"; art. 15 din aceeași lege, conform cărora "contabilitatea

clienților și furnizorilor, a celorlalte creanțe și obligații se ține pe

categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică în parte"

(dispoziții în vigoare la data faptei în conținutul expus mai sus);

-

împrejurarea că

inculpatele M.B. și B.N. nu au avut o fișă a postului, nu poate conduce în mod

automat la concluzia că acestea nu pot fi trase la răspundere penală, întrucât,

postul, odată acceptat prin semnarea contractului individual de muncă, implică

cunoașterea obligațiilor ce derivă din acesta, cele două inculpate având

calificarea necesară, precum și desfășurarea activității, conform legii în

vigoare;

-

prin întocmirea necorespunzătoare a evidenței contabile lunare,

trimestriale și

anuale cele două inculpate, au indus în eroare conducerea societății SC K.

România SA, care necunoscând adevăratele datorii ale SC F.T. SRL a continuat

livrarea către aceasta a unei cantități însemnate de rulmenți, inculpata D.E.F.

a indus în eroare SC K. România SA și a cauzat un prejudiciu prin emiterea unor

instrumente de plată, fără disponibil în cont (file

CEC) cu ajutorul activității desfășurate de inculpatele M.B.

și B.N.;

- martorul G.M. -

administrator al SC M.N.C. SRL Alexandria a declarat că a livrat marfă la SC

N.A. SRL

Alexandria, administrată de D.E.F.

,

căreia i-a livrat rulmenți cu facturile nr. 5597096 din 27 iunie 2003 și

5597097 din 27 iunie 2003, în valoare de 44.589.014 ROL, pentru această sumă

primind fila CEC de P 308/02745850 pentru data de 28 iulie 2003, SC N.A. SRL a

intrat în interdicție bancară și a luat legătură cu administratorul firmei pentru

a lămuri situația plății, după foarte multe tergiversări și telefoane zilnice,

a primit un ordin de plată pe care l-a depus la CEC, pe la începutul lunii

septembrie 2003, a așteptat aproximativ patru zile pentru a intra banii în cont

și s-a deplasat la CEC, iar supraveghetoarea de cont i-a comunicat că ordinul

de plată nu mai

există, pentru că a fost rupt

de către doamna D. reprezentantul părții vătămate a arătat că, în urma

discuțiilor avute cu

aceasta, l-a asigurat că o să vadă banii după doi

ani de judecată, de asemenea, a mai precizat că fila CEC a fost refuzată la

plată pe motiv de lipsă disponibil în cont, din examinarea filei CEC P

308/02745850, emisă la 28 iulie 2003, aflată în original la fila 24 d.u.p. Vol.

I,

rezultă

că aceasta a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, client

aflat în interdicție bancară, filă CEC anulată, acest aspect rezultând și din

justificarea refuzului la plată a filei CEC - aflată la fila 22 d.u.p. - Vol.

I.

Co-inculpatele M.B.

si B.N.

sunt

vinovate si pentru săvârșirea infracțiunii continuate separate de fals in înscrisuri

sub semnătura privata avându-se in vedere ca:

- potrivit art. 40

din Legea nr. 82/1991, constituie infracțiunea de fals intelectual și se

pedepsește conform art. 289 C. pen., efectuarea cu știință de înregistrări

inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, conform

art. 150 alin. (2) C. pen., înscris oficial este orice înscris care emană de la

o unitate din cele la care se referă

dispozițiile

art. 145 din același cod, și anume autorități publice, servicii de interes

public, persoane juridice de interes public,

întrucât actele contabile

ce cuprind date necorespunzătoare adevărului au fost întocmite de inculpate, în

calitate de director economic și, respectiv, contabil al unei persoane juridice

private,

- înscrisurile falsificate nu pot avea

caracterul actelor prevăzute în art. 289 C. pen., ele fiind înscrisuri sub

semnătură privată, falsificate și folosite la producerea de consecințe juridice

și anume, prejudicierea SC K. România SA de către inculpata D.E.F. (în acest

sens, decizia nr. 1219 din 06 martie 2002 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală)

La individualizarea

pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

II. Împotriva

sentinței penale nr. 160 din 29 decembrie 2009 a Tribunalului Teleorman, secția

I penală, au declarat în termen apel inculpatele în cauză D.E.F., M.B. și B.N.

Inculpata D.F. a

criticat soluția de condamnare a acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de

înșelăciune asupra părților civile SC K. România SA și S.C. M.N.C. SRL

considerând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen. (parte civilă SC K. România SA),

întrucât din probele dosarului nu rezultă că această parte civilă a fost indusă

în eroare sau menținută în eroare pe parcursul derulării raporturilor

contractuale cu societatea comercială SC F.T. SRL Alexandria, inclusiv în ceea

ce privește emiterea cecurilor pentru garantarea suplimentară a plății

mărfurilor achiziționate, pretinsa faptă ilicită reprezentând în realitate o

simplă operațiune comercială de vânzare-cumpărare intrată în întârziere de

plată din cauza blocajului financiar datorat celorlalți beneficiari

subcontractanți. În ceea ce privește partea civilă SC M.N.C. Alexandria,

inculpata a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut existența

prejudiciului ca element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (4) C. pen., cu consecința nelegalei obligări la despăgubiri

civile.

Inculpata B.N., a

criticat soluția de condamnare a acesteia considerând la rândul său că

pretinsele fapte ilicite încadrate juridic drept infracțiuni prevăzute de art. 246

și art. 290 C. pen. sunt prevăzute de legea penală și mai mult, prejudiciul

reclamat de partea civilă SC K. România SA nu are legătură de cauzalitate cu

atribuțiile sale de serviciu și cu modul în care le realiza, astfel încât și

obligarea inculpatei în solidar cu celelalte coinculpate este nelegală. În

subsidiar a solicitat reducerea pedepselor aplicate ca fiind prea mari în

raport cu criteriile de individualizare din art. 72 și următoarele C. pen.

Inculpata M.B. a

criticat hotărârea de condamnare a acesteia adoptată de prima instanță invocând

aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie ca și coinculpata B.N.. În

acest sens, inculpata a susținut că nu există raport de cauzalitate între prejudiciul

SC K. România SA și activitatea sa, fapt pentru care a considerat că nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen., impunându-se și exonerarea acesteia de răspundere civilă. Inculpata M.B.

a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. și sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. susținând că operațiunile

comerciale au fost evidențiate și înregistrate în conturile contabile în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 82/1981, această modalitate de evidență

contabilă incriminată ulterior în cauză fiind impusă de însăși conducerea

părții civile SC K. România SA.

Curtea, verificând

sentința atacată pe baza lucrărilor dosarului în raport cu motivele de

nelegalitate și netemeinicie invocate de cele trei inculpate apelante, cât și din

oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a

constatat următoarele:

2.1. Referitor la

apelul inculpatei D.E.F. cu privire la înșelăciunea pretins comisă în dauna SC

K. România SA., încadrată juridic în dispozițiile art. 215 alin. (1) și (4) C.

pen.

Din declarațiile

administratorului societății SC M.N.C. SRL Alexandria martorul G.M. (fila 19-21

vol. I d.u.p.) în coroborare cu acelea ale inculpatei D.E.F. (fila 9 vol. IV

d.u.p., fila 45 verso dosar nr. 1733/87/2006 al Tribunalului Teleorman) rezultă

că SC M.N.C. SRL (dealer al SC K. ) a furnizat către SC N.A. SRL, administrată

de inculpată rulmenți în valoare totală de 44.589.014 ROL cu facturile nr. 5597096

și 5597097 din 27 iunie 2003 (filele 29, 30, vol. I d.u.p.).

Pentru această

livrare inculpata a emis două cec-uri (filele 22, 24 vol. d.u.p.) care au fost

refuzate la plată din lipsa disponibilului.

Distinct de

împrejurarea că din probele administrate în cauză nu rezultă că la data

emiterii documentelor de plată SC N.A. SRL ar fi fost sub interdicție bancară,

din declarațiile inculpatei - reiese că prin consens, furnizorul le introducea

la bancă în momentul în care rulmenții erau vânduți.

Atât furnizorul SC M.N.C.

SRL cât și comportamentul SC N. SRL, ambii dealeri ai SC K., cunoscându-se

între ei și cunoscând piața pe care evoluau ca vânzători de rulmenți păstrau

legătura și-și reglau obligațiile în măsura în care încasau ei înșiși sumele

convenite din vânzare.

Cum inculpata nu a

mai putut vinde rulmenții achiziționați de la SC M.N.C., la câteva zile după ce

această societate a introdus la plată cec-ul (15 septembrie 2003) s-a achitat

de obligații prin virament și restituiri de marfă (filele 13, 14 dosar nr. 1056/2/2006

al C.A.B., secția a II-a penală).

În acest context

soluția de obligare a inculpatei la plata sumei de 44.589.014 ROL este nelegală

întrucât cu certitudine rezultă că nu există prejudiciu, iar fapta inculpatei

de a nu-și onora obligațiile comerciale decât cu întârziere excede ilicitului

penal, constituind în realitate un litigiu comercial.

Referitor la

infracțiunea de înșelăciune în dauna SC K. România SA încadrată juridic în

dispozițiile art. 215 alin. (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

Din actele dosarului

rezultă că începând din anul 1999 între SC K. România SA și SC F.T. SRL,

administrată de inculpată, s-au derulat relații comerciale până în anul 2002.

În cadrul acestor

relații inculpata cumpăra, pe bază de comandă urmată de executare, rulmenți de

la SC K. România SA și îi vindea la rândul său.

La sfârșitul anului

2001, având în vedere volumul mare de tranzacții (fila 137 vol. III d.u.p.) și

încrederea stabilită, cele două societăți au încheiat un contract cadru prin

care SC K. România SA acorda și calitatea de dealer societății comerciale

administrate de inculpată.

Prin clauze exprese

ce reglementau activitatea comercială amintită, la pct. 4 s-a stipulat că

„plata produselor se va efectua în termen de maxim 30 zile de la facturare și

va fi garantată de cumpărător prin filă CEC

proprie emisă concomitent cu factura produselor” – fila 14 vol. I d.u.p.

La 25 martie 2003 SC

K. România SA a depus plângere împotriva inculpatei (fila 10 vol. I d.u.p.)

solicitând să se efectueze cercetări sub aspectul infracțiunilor de

înșelăciune [art. 215 alin. (3), (4) C. pen.]

și evaziune fiscală, susținând că în urma unor verificări efectuate în cursul

anului 2002 s-a constatat că S.C. F.T. SRL (administrată de inculpată) are un

sold debitor de 11.616.300.604 ROL. S-a mai arătat în plângere că inițial

inculpata a certificat acest sold debitor iar ulterior l-a contestat, iar

pentru garantarea plății a emis 8 bilete la ordin. De asemenea, s-a arătat că

în perioada august – octombrie 2002, SC K. acceptând să continue relațiile

comerciale a acceptat ca inculpata să garanteze plățile cu filele CEC și a emis

18 file CEC în valoare totală de 2.390.979.654 ROL, fără acoperire. În final, SC

K. a precizat că se constituie parte civilă pentru suma de 11.725.388.743 ROL.

În cauză s-au

efectuat trei expertize contabile judiciare și una extrajudiciară.

Astfel, în expertiza

contabilă efectuată de expertul I.S. (filele 89-130 vol. I, filele 3-7 vol. II

d.u.p.) se concluzionează că suma pretinsă ca prejudiciu de SC K. România SA de

la inculpata nu este certă, neexistând documente legale reale – fila 97 vol. I

d.u.p. În același sens expertul precizează în suplimentul expertizei (fila 5

vol. II d.u.p.) motivele, în detaliu, cu care susține această concluzie. În

esență, se argumentează prin constatarea că pretențiile SC K. nu se pot

verifica în condițiile în care această societate nu a putut prezenta fișa de

cont analitică pentru S.C. F.T. SRL, evidența contabilă fiind condusă defectuos

(filele 105-108 vol. I d.u.p.). Cu privire la acest aspect este de observat că

prejudiciul pretins de SC K. România SA reprezintă un sold debitor rezultat,

astfel cum susține această societate, din derularea relațiilor comerciale cu

inculpata în perioada ianuarie 1999 – 31 decembrie 2002. De asemenea, expertiza

constată că în toată această perioadă inculpata a făcut plăți direct prin bancă

sau prin acte de compensare (cu energie electrică) convenite cu SC K., plățile

fiind înregistrate global (sintetic) nu în cont analitic pe fiecare client. De

asemenea, expertiza constată că incertitudinea asupra întinderii prejudiciului

se datorează și modului defectuos în care S.C. F.T. SRL și-a ținut evidența

contabilă. Caracterul de incertitudine a prejudiciului pentru perioada ianuarie

1999 – decembrie 2002 este relevant și prin faptul că lucrând pe două variante

de calcul, expertul ajunge la concluzii diferite, într-o variantă suma datorată

ar fi putut fi de 5.225.123.544 ROL (conform evidenței utilizate de SC K. ) iar

în altă variantă, de 11.421.905.77 ROL, suma restantă pentru livrările din 2202

est de 239.329.606 lei și nu 2.726.520.551 ROL.

În expertiza

efectuată de expert P.S. (filele 32-49 vol. II d.u.p.), concluziile nu diferă

substanțial cu privire la valoarea mărfii livrată de SC K. către inculpată,

apreciindu-se că aceasta mai datora 11.422.188.363 ROL pentru marfa livrată în

toată perioada relațiilor comerciale cu furnizorul de rulmenți – 1999 – 2002.

De asemenea, se constată că în august 2002 inculpata a restituit rulmenți în

valoare de 1.004.687.964 lei, însă pentru că documentele aferente emise de

ambele societăți nu prezintă mențiuni speciale din care să rezulte ce facturi

se compensau, expertul consideră că este o operațiune prin care se stingeau

datoriile existente la acea dată între părți (fila 38 vol.II d.u.p.). Și

această expertiză pune în relevanță defectuozitatea cu care a fost condusă

contabilitatea SC K. România SA Alexandria. Cu privire la filele CEC emise de

S.C. F.T. SRL în august – octombrie 2002 pentru marfa livrată de SC K. în

perioada 1 august – 31 octombrie 2002, expertiza constată că acestea au fost

refuzate la plată fiind depuse după expirarea termenului legal dar și pentru

lipsă de disponibil pentru unele în acel moment.

În cursul cercetării

judecătorești s-a efectuat a treia expertiză – expert G.A. (filele 262 – 273

dosar nr. 1733/87/2006 al Tribunalului Teleorman). Expertiza concluzionează în

sensul că debitul SC F.L. SRL ar fi de 11.422.188.363 ROL rezultând din

operațiuni de vânzare-cumpărare de rulmenți și s-a creat în perioada 12

ianuarie 1999 – 17 decembrie 2002 deci nu a rezultat din operațiunile

comerciale pentru care inculpata a emis cec-urile în august – octombrie 2002.

De asemenea, se mai constată că în cursul anului 2002, inculpata a stornat mai

multe facturi (fila 269 același dosar) pentru a-și acoperi din debit, ultima

plată (36.785.786 ROL) din 18 noiembrie 2002 a efectuat-o cu CEC-ul nr. P30802375404.

Expertiza concluzionează în sensul că debitul nu s-a produs în realitate din

cauza modului în care cele două firme au ținut contabilitatea, cauzele fiind de

natură economică și de politică comercială. La rândul său, expertul parte H.V. (filele

309-312) recomandat de inculpată exprimă opinia că, în fapt prejudiciul în

valoare stabilită de expertul G.A. nu este cert, raliindu-se opiniei exprimate

de expertul S.I. Opinia separată exprimată de expertul parte C.M. (filele

313-315 același dosar) nu contrazice în realitate opinia expertului parte H.V.,

considerațiile sale purtând asupra funcției de „garantare” a plăților convenite

de SC K. și societatea comercială administrată de inculpată. Inculpata în

declarațiile sale, atât în faza de urmărire penală (filele 31-36 vol. I d.u.p.)

cât și în faza de cercetare judecătorească (filele 43-46 dosar nr. 1733/87/2008,

fila 81 dosar 1176/87/2009), descriind modul concret în care s-au derulat

relațiile sale comerciale cu SC K. România SA susține că nu a intenționat să

înșele partenerul de afaceri iar întârzierile la plată s-au datorat blocajului

economic în care s-au aflat societățile care cumpărau, de la ea, rulmenți, că

refuzul la plată din lipsa disponibilului pentru unele mijloace de plată fiind

temporare a fost considerat de bancă incident minor iar cec-urile le-a emis

știind că la rândul său are de încasat diverse sume de la clienții săi.

În acest context

probator, Curtea a reținut că între SC K. România SA și S.C. F.T. SRL,

administrată de inculpată au existat relații comerciale din 1999 până la

sfârșitul anului 2002.

De la începutul

anului 1999 până la sfârșitul anului 2001 în cadrul acestor relații comerciale,

SC K. a livrat rulmenți, pe comandă urmată de executare și facturare sub

aspectul modalității de plată, SC K. a acceptat iar inculpata a plătit marfa în

diferite moduri, respectiv cec-uri proprii, bilete la ordin, cec-uri girate,

compensări cu energie electrică.

Dat fiind amploarea

relațiilor comerciale dintre cele două societăți, la 12 decembrie 2001 SC K.

România SA Alexandria a acordat calitatea de dealer societății comerciale

administrată de inculpată, ocazie cu care a încheiat un contract-cadru în care

reglementa termenii în care urma să se deruleze în continuare (2002) relațiile

comerciale.

Între clauzele

contractuale s-a prevăzut că marfa era facturară la predare și garantată plata

cu cec-uri proprii emise în momentul facturării și scadența în termen de 30

zile.

Sub aspectul modului

în care cele două societăți au condus evidența contabilă, toate expertizele au

constatat că niciuna nu a avut evidență analitică coerentă, ținând numai o

evidență sintetică și o înregistrare a documentelor primare.

În cursul lunii iulie

2002, în cadrul punctajului realizat de cele două societăți, SC K. România SA

România a invocat neachitarea unor facturi, deci un sold debitor de

11.616.300.604 ROL realizat în perioada 1999 – 2001 și s-a încheiat nu protocol

în acest sens.

Curtea a reținut de

asemenea ca fiind relevantă în cauză și împrejurarea că și după constatarea

acestui sold debitor SC K. a continuat să livreze marfă către dealerul S.C. F.T.

SRL, ultima livrare fiind în octombrie 2002. În aceste condiții este evident că

nici în momentul încheierii contractului și nici în cursul derulării acestuia SC

K. România SA nu a fost indusă sau menținută în eroare de inculpată, cunoscând

dificultățile de piață ale dealierilor, motiv pentru care a acceptat plata în

diferite modalități, chiar neprevăzute în contractul cadru, întârzieri la plată

și chiar a introdus în bancă cecurile după termenele de scadență, având

interesul de a mări volumul vânzărilor.

Cu privire la

emiterea celor 19 file CEC pentru marfă în valoare de 2.505.047.580 ROL

expertizele efectuate în cauză constată că la data emiterii pentru trei dintre

ele exista disponibil în cont. De asemenea, se mai constată că în acea perioadă

inculpata avea deschisă o linie de creditare (încă din aprilie 2002) la B.,

pentru 1.000,0 mil. ROL (fila 135 vol. III d.u.p.) de altfel, din adresa CEC, sucursala

Alexandria, rezultă că „lipsa totală sau parțială de disponibil în cazul

prezentării la plată după expirarea termenului de prezentare” nu constituie un

incident de plată major (fila 134 vol. III d.u.p.).

Oricum, așa cum

constată și una dintre expertize (fila 267 și urm. dosar nr.1733/RJ/87/2006),

suma garantată cu CEC-urile în discuție, a fost integral acoperită înainte de

data depunerii în bancă a CEC-urilor și, de altfel, nici partea civilă nu

reclamă vreun prejudiciu, urmare a emiterii celor 18 file de CEC de către

inculpată.

În consecință, având

în vedere, pe de o parte natura pur comercială a relațiilor dintre părți iar pe

de altă parte durata mare a acestora, volumul mare de mărfuri rulate, valoarea

foarte mare a plăților efectuate și incertitudinea prejudiciului, Curtea a

apreciat că faptele inculpatei, nu evidențiază intenția și interesul de a-și

frauda partenerul de afaceri (fila 129 vol. I d.u.p.), plasându-se în afara

ilicitului penal și atrăgând astfel răspunderea contractuală exclusivă a

acestuia. Ca atare Curtea a statuat că faptele inculpatei nu sunt prevăzute de

legea penală, având relevanță exclusiv contractual-comercială.

2.2. Cu privire la

apelurile declarate de inculpatele M.B. și B.N.

Având în vedere că,

sub aspectul încadrării juridice, a situațiilor de fapt și a criticilor

formulate, pozițiile celor două inculpate comportă similitudine, Curtea a

examinat aceste apeluri împreună.

Referitor la

învinuirile aduse acestora instanța de fond a reținut în esență că inculpata M.B.,

în calitate de director economic și inculpata B.N. în calitate de contabil la

departamentul clienți, cu bună știință nu și-au îndeplinit obligațiile de

serviciu și prin înregistrări contabile false au creat SC K. România SA

prejudiciul de 11.525.388.743 ROL alături de inculpata D.E.F.

În raport cu

probatoriul administrat în cauză, Curtea a constatat că instanța de fond a

reținut greșit situația de fapt în ceea ce le privește pe cele două inculpate.

În acest sens, Curtea a apreciat că este îndoielnic faptul că cele două

inculpate ar fi avut

fișe ale posturilor pe care le-au ocupat la SC

K. Astfel, din adresa acestei firme rezultă că nu a existat o asemenea

preocupare din partea managerului japonez (fila 19 vol. IV d.u.p), iar expertul

I.S. consemnează că fișele postului prezentate erau nesemnate atât de

inculpate, cât și administrația firmei (fila 110 vol. I d.u.p.). Prin urmare -

a concluzionat Curtea - nu se poate stabili ce acte nu au fost îndeplinite sau

au fost îndeplinite defectuos de inculpate, aferent operațiunilor comerciale

incriminate în cauză.

În acest sens – a

constatat suplimentar instanța de control judiciar – și expertizele efectuate

în cauză, atestă că modul în care au fost realizate operațiunile în

contabilitatea SC K. cu privire la debitele și plățile S.C. F.T. SRL

(administrată de D.F.) era folosit în cazul tuturor dealerilor și clienților

acestui furnizor de rulmenți și era cunoscut și acceptat de conducerea japoneză

care primea rapoarte zilnice referitoare la livrări, încasări (fila 38 vol. IV

d.u.p.).

Cu privire la

înregistrările în conturile 411 și 511, expertizele contabile (fila 106 vol. I

d.u.p., fila 42 vol. II d.u.p., fila 264 dosar nr. 1733/87/2006) precizează că

înscrierea debitelor în contul 413 (efecte de primit) și 511 (valori de

încasat) se explică prin modul de lucru acceptat de SC K. chiar prin contract,

în virtutea căruia la livrarea mărfii clientul elibera și fila de cec

corespunzătoare și era urmărit prin aceste conturi ca debitor, ceea ce nu era

ilegal, așa cum concluzionează expertul A.G. Prin urmare, faptul că în contul

411 SC F.L. apărea soldul 0 nu constituie o înregistrare falsă, întrucât

debitele acesteia erau urmărite în conturile 413 și 511.

În sfârșit, atât

expertul A.G. (fila 272 dosar nr. 1733/87/2006), cât și expertul I.S., dar și

din economia opiniilor exprimate de ceilalți experți rezultă că eventualul

debit ce ar mai avea S.C. F.T. SRL de achitat către SC K. România SA nu este

rezultanta modului de organizare și ținere a evidenței contabile.

În acest context

probator, Curtea a statuat că faptele inculpatelor nu configurează conținutul

obiectiv al infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prin absența vătămării intereselor SC K. România SA.

De asemenea,

mențiunile făcute în contul 411 clienți de către inculpate nu constituie

contrafacere a scrierii, în modurile arătate în art. 288 C. pen.

În consecință Curtea

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

prin decizia penală nr. 182/A din 5 august 2010, în baza art. 379 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen. a admis apelurile celor trei inculpate, a desființat sentința

penală nr. 160 din 29 decembrie 2009 a Tribunalului Teleorman și rejudecând

cauza în fond, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C.

proc. pen. a achitat pe inculpata D.E.F. sub aspectul infracțiunii prev. de

art. 215 alin. (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (parte

civilă SC K. ) și al infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și 4 C. pen.

(parte civilă SC M.N.C. SRL), constatând că faptele nu sunt prevăzute de legea

penală.

De asemenea, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Curtea a

dispus achitarea inculpatelor M.B. și B.N. sub aspectul infracțiunilor de abuz

contra intereselor persoanelor și fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzute de art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen. și respectiv

art. 290 C. pen., ambele în formă continuată, constatând că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Conform art. 246 alin.

(2) și (4) C. proc. pen., corelativ cu soluția de achitare adoptată față de

inculpata D.E.F., Curtea a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de SC

K. România SA și SC M.N.C. SRL.

III. Împotriva soluției

de achitare a inculpatelor pentru toate faptele ilicite deduse judecații

dispusa prin decizia penala nr. 182/A din 5 august 2010 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Parchetul a invocat

existenta cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

considerând ca soluțiile de achitare adoptate in apel sunt consecința unei

grave erori de fapt, interpretarea corecta a ansamblului probelor administrate

pe parcursul întregului proces penal in conformitate cu dispozițiile art. 63 C.

proc. pen. - astfel cum acestea au fost indicate si s-a procedat prin sentința -

impunând concluziile de ordin juridic privind vinovăția penala a inculpatelor

pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății. Ca atare in baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a cerut casarea in totalitate a deciziei

atacate, iar in rejudecare menținerea sentinței penale nr. 160 din 29 decembrie

2009 a Tribunalului Teleorman, secția I penală, [cu precizarea suplimentara ca

pentru infracțiunile de fals in înscrisuri sub semnătura privata fiind împlinit

termenul de prescripție a răspunderii penale prevăzut de art. 124-126 C. pen.

se impune încetarea procesului penal in baza art. 10 lit. g) C. proc. pen.]

Înalta Curte

verificând decizia atacată în raport cu motivele de casare invocate pe baza

materialului probator aflat la dosarul cauzei potrivit dispozițiilor art. 385

14

alin. (1) raportat la art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., constată

următoarele:

In sensul dispozițiilor

art. 215 alin. (3) C. pen. exista infracțiunea de înșelăciune in convenții

atunci când inducerea in eroare a părții vătămate se produce cu prilejul încheierii

sau executării unui contract si sub condiția dovedirii faptului ca fără aceasta

eroare cel amăgit nu ar fi încheiat ori nu ar fi executat contractul in condițiile

stipulate.

In speța, referitor

la infracțiunea de înșelăciune în dauna SC K. România SA – încadrată juridic în

dispozițiile art. 215 alin. (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. - astfel cum in mod corect a stabilit Curtea - din actele dosarului

rezultă că începând din anul 1999 între SC K. România SA și S.C. F.T. SRL,

administrată de inculpată, s-au derulat relații comerciale până în anul 2002.

În cadrul acestor

relații inculpata cumpăra, pe bază de comandă urmată de executare, rulmenți de

la SC K. România SA și îi vindea la rândul său.

La sfârșitul anului

2001, având în vedere volumul mare de tranzacții (fila 137 vol. III d.u.p.) și

încrederea stabilită, cele două societăți au încheiat un contract cadru prin

care SC K. România SA acorda și calitatea de dealer societății comerciale administrate

de inculpată.

Prin clauze exprese

ce reglementau activitatea comercială amintită, la pct. 4 s-a stipulat că

„plata produselor se va efectua în termen de maxim 30 zile de la facturare și

va fi garantată de cumpărător prin filă CEC

proprie emisă concomitent cu factura produselor” – fila 14 vol. I d.u.p.

La 25 martie 2003 SC

K. România SA a depus plângere împotriva inculpatei (fila 10 vol.I d.u.p.)

solicitând să se efectueze cercetări sub aspectul infracțiunilor de înșelăciune

[art. 215 alin. (3), (4) C. pen.] și evaziune fiscală, susținând că în urma

unor verificări efectuate în cursul anului 2002 s-a constatat că S.C. F.T. SRL

(administrată de inculpată) are un sold debitor de 11.616.300.604 ROL. S-a mai

arătat în plângere că inițial inculpata a certificat acest sold debitor iar

ulterior l-a contestat, iar pentru garantarea plății a emis 8 bilete la ordin.

De asemenea, s-a arătat că în perioada august – octombrie 2002, SC K. acceptând

să continue relațiile comerciale a acceptat ca inculpata să garanteze plățile

cu filele CEC și a emis 18 file CEC în valoare totală de 2.390.979.654 ROL,

fără acoperire. În final, SC K. a precizat că se constituie parte civilă pentru

suma de 11.725.388.743 ROL.

În cauză s-au

efectuat trei expertize contabile judiciare și una extrajudiciară.

Astfel, în expertiza

contabilă efectuată de expertul I.S. (filele 89-130 vol. I, filele 3-7 vol. II

d.u.p.) se concluzionează că suma pretinsă ca prejudiciu de SC K. România SA de

la inculpata nu este certă, neexistând documente legale reale – fila 97 vol. I

d.u.p. În același sens expertul precizează în suplimentul expertizei (fila 5

vol. II d.u.p.) motivele, în detaliu, cu care susține această concluzie. În

esență, se argumentează prin constatarea că pretențiile SC K. nu se pot verifica

în condițiile în care această societate nu a putut prezenta fișa de cont

analitică pentru SC F.T. SRL, evidența contabilă fiind condusă defectuos

(filele 105-108 vol. I d.u.p.). Cu privire la acest aspect este de observat că

prejudiciul pretins de SC K. România SA reprezintă un sold debitor rezultat,

astfel cum susține această societate, din derularea relațiilor comerciale cu

inculpata în perioada ianuarie 1999 – 31 decembrie 2002. De asemenea, expertiza

constată că în toată această perioadă inculpata a fă