ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1862/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1387/ F din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații:

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 8 ani, iar inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

A fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 23 aprilie 2005 la 10 decembrie 2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului D.L.V. pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen.

;

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 14 raportat la art. 346 din C. proc. pen. coroborat cu art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ. inculpatul D.L.V. a fost obligat la plata sumei de 5.300.213.650 ROL către partea civilă SC L. SA prin lichidator judiciar T.M.

Totodată, același inculpat a fost obligat în solidar cu inculpata V.D.F. la plata sumelor de 580.000.000 ROL către partea civilă SC B. SRL prin lichidator judiciar E.I., de 561.633.296.202 ROL către partea civilă SC R.C. SRL Săcele și de 516.791.125 ROL către partea civilă SC C. SRL prin lichidator judiciar SC C.C. SRL Săcele.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea filelor cec BF 1; BF 2; BF 3 și a procesului verbal încheiat la 5 mai 2003 între SC T.H.C. SRL și SC T.M. SA.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că la 28 octombrie 2003, inculpatul D.L.V. administrator al SC T.M. SA l-a contactat telefonice pe B.G., administrator al SC B. SRL, spunându-i că dorește să cumpere două tractoare și o cantitate de tablă din aluminiu pentru care acesta făcuse ofertă publică de vânzare.

Întrucât SC T.M. SA era în interdicție bancară, inculpatul D.L.V. se înțelesese anterior cu inculpata V.D.F., asociat unic și administrator al SC T.H.C. SRL să se folosească de această societate comercială.

Deși între cele două societăți nu exista nici un raport juridic care să permită emiterea de file cec sau bilete la ordin, administratorii celor două societăți au convenit la 5 septembrie 2003 ca inculpata V.D.F. să-i dea inculpatului D.L.V. file cec emise în numele societății pe care o administra, semnate de către aceasta la rubrica trăgător și purtând ștampila respectivei societăți comerciale.

Astfel, inculpata V.D.F. i-a predat inculpatului D.L.V., printre alte file cec și pe cea cu seria BF nr. 3 completată pentru suma de 1.200.000.000 ROL.

În contul înscris în fila cec emisă de inculpată era depozitat un credit obținut de la B.R., din care la 28 octombrie 2003 se mai afla doar suma de 247.000.000 ROL, pe care inculpata nu a folosit-o pentru acoperirea parțială a datoriei înscrise în fila cec, deoarece între cele două societăți comerciale nu exista un raport juridic care să implice efectuarea în concret a unor plăți.

Inculpatul D.L.V. a completat rubrica „girant” de pe fila cec menționată, societatea sa comercială SC T.M. SA, la rubrica „girat către” a menționat SC B. SRL, a semnat ca girant și a aplicat ștampila societății sale, iar la rubrica „plătiți în schimbul acestui cec stipulat”, cuvântul „la ordin” la rubrica „emis la” a înscris cuvântul „București” și suma de „un miliard două sute milioane în litere„ și „1.200.000.000 ROL” în cifre, iar la rubrica „lui” a scris SC T.M. SA. În aceeași zi, inculpatul a emis în numele SC T.M. SA trei bilete la ordin, unul pentru suma de 300.000.000 ROL, scadent la 10 noiembrie 2003, altul pentru suma de 500.000.000 ROL scadent la 10 decembrie 2003, iar la ultimul nu a precizat suma și scadența, deși în perioada respectivă SC T.M. SA se afla în interdicție bancară de a emite file cec și bilete la ordin.

Potrivit adresei B.R.D. din 9 februarie 2004, aceeași societate comercială avea deschis un cont la această bancă, înscris pe cele cu bilete la ordin, iar la 13 noiembrie 2002 s-a înființat poprire pe acel cont, din cauza altor datorii neachitate, astfel că nici un bilet la ordin nu mai putea fi executat.

A rezultat că acest cont a fost alimentat cu suma de 344.257.945 ROL, din care inculpatul a retras 299.100.000 ROL împiedicând plata parțială a acelor trei bilete la ordin.

La aceeași dată de 28 octombrie 2003, inculpatul D.L.V. a dat reprezentantului SC B. SRL fila cec și cele trei bilete la ordin și prin aceasta i-a câștigat încrederea astfel încât, a doua zi, prin delegatul său a ridicat marfa, respectiv 1.000 kg tablă aluminiu în valoare de 110.000.130 ROL conform facturii fiscale din 29 noiembrie 2003 și două tractoare U.650 înmatriculate în valoare totală de 1.000.000.000 ROL conform avizului de însoțire a mărfii din 29 octombrie 2002.

Reprezentantul părții civile a scris pe avizul de însoțire a mărfii ca cele două tractoare se vor factura la data achitării integrale și că rămân în custodia firmei.

Potrivit declarației lui B.G., administratorul SC B. SA, acesta, la 19 noiembrie 2003 a introdus la plată biletul la ordin în valoare de 30.000.000 ROL scadent la 10 noiembrie 2003, acesta fiind restituit de B.R.D. - sucursala Triumf cu mențiunea pe verso „lipsă totală disponibil”.

La 18 noiembrie 2003, B.G. a completat biletul la ordin emis în alb cu suma de 580.000.000 ROL și data scadenței în aceeași zi, fiind refuzat la plată pentru „lipsa totală disponibil în cont”.

Tot astfel, la 8 decembrie 2003, B.G. a introdus la plată și biletul la ordin în valoare de 500.000.000 ROL refuzat la plată, cu mențiunea „lipsă totală de disponibil, litigiu de proprietate”.

În baza înțelegerii anterioare cu inculpatul, administratorul SC B. SRL a completat și pe fila cec seria BF nr. 3 ziua de 29 decembrie 2003, ca dată a emiterii și a introdus-o în bancă, plata neputându-se efectuat, menționându-se „refuzat, lipsă disponibil, client interdicție bancară, fila cec anulată”.

În conformitate cu adresa din 2007 emisă de B. în perioada 28 octombrie 2003 - 31 decembrie 2003, SC T.M. SA nu avea disponibil nici în contul deținut de această bancă, soldul contului fiind zero încă din 30 septembrie 2003.

Deși nu a plătit mărfurile achiziționate, inculpatul D.L.V. a vândut tabla și tractorul 1 martorului M.S., iar tractorul 2 l-a vândut martorului T.I. pentru suma de 8.000 dolari S.U.A., primul tractor fiind restituit părții vătămate.

Inculpata V.D.F. a recunoscut la urmărirea penală că inculpatul D.L.V. i-a adus la cunoștință că societatea pe care o administra se află în interdicție bancară de plată și pentru a-și putea continua activitatea i-a cerut să emită file cec care nu corespundeau unei activități comerciale reale, pentru ca, mai târziu, să le gireze către partenerii săi, iar ca urmare a cererii menționate, deși nu a avut relații comerciale cu SC T.M. SA, la 5 septembrie 2003, inculpata a semnat și ștampilat cinci file cec în alb și le-a predat inculpatului D.L.V.

S-a mai reținut că, în cursul anilor 2002 și 2003, SC L. SA a livrat către SC T.M. SA pe baza comenzilor emise de inculpat, mărfuri în valoare de 4.889.070.674 ROL, beneficiarul plătind 684.860.515 ROL, iar pentru diferența de 4.204.159 ROL, inculpatul a emis fila cec, din 15 iulie în valoare de 725.000.000 ROL și patru bilete la ordin, toate la data de 12 septembrie 2003, în valoare totală de 4.642.621.841 ROL.

Potrivit procesului-verbal din 11 iunie 2003, SC L. SA a lăsat în custodie la SC T.M. SA marfa în valoare de 1.096.003.491 ROL, pe care inculpatul D.L.V. a vândut-o fără acordul acelei societăți, folosind banii în interes personal.

Pe toate biletele la ordin, la rubrica locul plății, inculpatul a menționat București – B. deși SC T.M. SA, avea Sold zero după data de 30 septembrie 2003, iar rulajul total a fost de 5.691 ROL. La fel, pe fila cec din 15 iulie 2003 a fost menționat același cont cu sold zero.

S-a mai reținut că la 17 februarie 2002, inculpatul a încheiat în numele SC T.M. SA, contractul cu SC R.C. SRL, prin care aceasta urma să îi vândă produse metalice.

În baza acestui contract, la 10 martie 2003, inculpatul a emis către partea civilă comanda nr. 056 pentru profil T și oțel pătrat și comanda 055 pentru cornier, inculpatul menționând pe comenzi că plata se va efectua în termen de 30 zile de la livrare.

Ca urmare a acestor comenzi, furnizoarea a livrat către SC T.M. SA marfa solicitată după care, imediat inculpatul a vândut produsele, dar nu a predat părții civile sumele încasate.

Pentru marfa primită, inculpatul a emis părții civile un bilet la ordin în valoare de 1.000.142.742 ROL cu scadența la 40 de zile de la emitere, iar la scadență inculpatul i-a cerut reprezentantului părții civile să nu introducă la plată acel bilet la ordin, pentru că nu are suma necesară în cont, neaducându-i la cunoștință că se află în interdicție bancară.

Întrucât circa două luni inculpatul a evitat discuțiile cu partea civilă, martorul C.P. s-a deplasat la SC T.M. SA și a luat legătura cu inculpatul care i-a cerut restituirea biletului la ordin în valoare de 1.000.142.724 ROL. După primirea acestuia, inculpatul a emis alte trei bilete la ordin care au fost refuzate la plată ca urmare a lipsei totale a disponibilului în cont. Partea civilă a reușit să recupereze prin compensare suma de 437.826.414 ROL.

Pentru restul sumei datorate, inculpatul a solicitat ajutorul inculpatei V.D.F., care a obținut de la bancă un carnet de file cec, din care a dat inculpatului conform procesului-verbal din 5 septembrie 2003 un număr de cinci exemplare semnate și ștampilate.

La data de 12 decembrie 2003, inculpatul D.L.V. a completat fila cec semnată și ștampilată anterior de inculpata V.D.F. și a menționat la rubrica „emis la data” de 20 ianuarie 2004. A mai scris personal pe aceeași filă cec, contrar realității, că SC T.M. SA este beneficiara unei creanțe asupra SC T.H.C. SRL, că SC T.M. SA în calitatea de girant al unei creanțe de 560.000.000 ROL, că aceeași societate comercială girează SC R.C. SRL o creanță încasabilă de 563.000.000 ROL, respectiva filă cec, deși SC T.H.C. SRL, în calitate de emitent, era în interdicție bancară, iar în contul înscris pe fila cec nu exista provizionul necesar.

S-a mai reținut că la 1 septembrie 2003, inculpatul D.L.V. și Savu Ion, administrator al SC P.C. SRL au încheiat contractul cadru nr. 102 prin care SC T.M. SA s-a obligat să vândă marfa către SC P.C. SRL, iar aceasta să plătească cu file cec.

Inculpatul i-a cerut reprezentantului SC P.C. SRL să îi remită cinci file cec, deși nu se efectuase nicio operațiune între cele două societăți comerciale, întocmindu-se un proces-verbal în care s-a menționat că aceste file nu vor fi folosite sau girate de către SC T.M. SA București, decât după facturarea și livrarea mărfii.

La 11 noiembrie 2003, SC T.H.C. SRL a cerut prin fax, marfă de la SC C. SRL, iar aceasta a livrat tabla inox în valoare de 516.791.125 ROL care a fost ridicată de inculpatul D.L.V. în numele beneficiarei conform facturii fiscale din 11 noiembrie 2003, plata făcându-se de inculpata V.D.F. cu fila cec seria BF, una dintre cele cinci file cec primite de la S.I., ștampilată și semnată în alb, dată de D.L.V. inculpatei.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D.L.V., administrator al SC T.M. SA de a completa la 28 octombrie, fără drept, fila cec seria BF, consemnând date care nu corespundeau realității, respectiv că SC T.H.C. SRL era obligată și în consecință, urma să plătească la ordin suma de 1.200.000.000 ROL, către SC T.M. SA și că girează creanța de 1.200.000.000 ROL care nu exista în realitate către SC B. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

S-a mai apreciat că fapta aceluiași inculpat, care folosind fila cec de mai sus, pe care a completat-o cu date false și trei bilete la ordin fără acoperire, a indus în eroare pe reprezentanta SC C. SRL și l-a determinat să-i predea mărfuri în valoare de 1.200.000.000 ROL întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen.

De asemenea, s-a mai apreciat că fapta inculpatei V.D.F. care, punând la dispoziția inculpatului D.L.V., fără drept, cinci file cec, între care și cea de mai sus, cu un conținut fals, l-a apelat pe acesta din urmă să-i inducă în eroare pe reprezentanții SC B. SRL și prin aceasta să producă o pagubă societății comerciale arătate, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen.

S-a considerat că fapta inculpatului D.L.V., care la data de 15 iulie 2003 a emis și dat în plată fila cec pentru suma de 725.000.000 ROL fără a exista acoperirea necesară în cont, inducând astfel în eroare partea civilă SC L. SA și cauzându-i un prejudiciu de 725.000.000 ROL întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (4) C. pen.

S-a mai considerat că fapta inculpatului D.L.V., care la data de 12 septembrie 2003 a menținut în eroare pe reprezentanții SC L. SA, determinându-i să primească patru bilete la ordin cu titlu de plată „contravaloare marfă” în valoare totală de 4.642.621.841 ROL, deși în contul indicat pe acestea, avea soldul zero și prin procedeul menționat i-a pus în imposibilitate de a face demersurile necesare în vederea recuperării prejudiciului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen.

De asemenea, s-a mai apreciat că fapta inculpatului D.L.V., care la 9 iunie 2003 a primit în custodie marfa în valoare de 1.096.003.491 ROL de la SC L. SA pe care a vândut-o fără să restituie acestei societăți contravaloarea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934.

Tot astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului D.L.V. care la data de 12 decembrie 2003 a completat fila cec cu date false prin care a atestat, contrar adevărului, că SC T.M. SA deține o creanță de 560.000.000 ROL încasabilă prin cec de la SC T.H.C. SRL pe care a girat-o în beneficiul SC R.C. SRL, iar la data de 5 septembrie 2003 a semnat procesul - verbal prin care inculpata V.D.F. i-a înmânat cinci file cec, menționând, contrar adevărului că le-a dat în schimbul unor mărfuri contractate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a considerat că fapta inculpatului D.L.V. care, după ce a completat fila cec de mai sus cu date false privind existența creanței și data emiterii cecului, a dat-o în plată prin girare părții civile pentru suma de 563.000.000 ROL, cauzându-i o pagubă corespunzătoare acestei societăți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen.

S-a mai considerat că fapta inculpatei V.D.F. care, la data de 5 septembrie 2003 a încheiat un proces-verbal în care a consemnat, contrar adevărului, că există un contract de livrare marfă între societățile comerciale administrate de inculpați și în schimbul mărfurilor a dat cinci file cec, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

Referitor la fapta aceleiași inculpate care, la data de 5 septembrie 2003 a emis fila cec, deși nu avea disponibil în cont și a dat-o inculpatului D.L.V. s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Privitor la fapta aceleiași inculpate, care la data de 3 septembrie 2003 a obținut file cec de la bancă, iar după ce le-a ștampilat și semnat în alb la data de 5 septembrie 2003 a dat cinci dintre acestea inculpatului D.L.V., consemnând în mod fals că le-a dat în baza unui contract de livrare marfă care, în realitate nu exista, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale complicității la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen.

Faptele celor doi inculpați care la data de 11 noiembrie 2003, împreună, au indus în eroare pe reprezentanții SC C. SRL, în sensul că au ridicat de la această societate comercială marfă în valoare de 516.791.125 ROL pe care au plătit-o cu fila cec seria BF nr. 30100068306 emisă de SC P.C. SRL, plata fiind refuzată parțial de bancă pentru lipsa disponibilului necesar, s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

S-a mai apreciat că fapta inculpatei V.D.F. care la data de 11 noiembrie 2003 a completat fără drept fila cec, în care a menționat contrar realității, că data emiterii acestei file cec ar fi 4 decembrie 2003, că SC T.H.C. SRL ar fi beneficiara unei creanțe asupra SC P.C. SRL, în valoare de 516.791.125 ROL pe care a încasat-o și că aceeași societate comercială ar avea calitatea de girant pentru creanța respectivă de care a dispus prin girare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

Privitor la infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215

1

C. pen. reținută în rechizitoriu în sarcina inculpatului D.L.V., constând în aceea că a traficat tractoarele cu nr. X și Z, precum și cele 1.000 kg tablă aluminiu, în sensul că a dispus de ele, înstrăinându-le în contul unor datorii personale martorilor M.S. și T.I., s-a apreciat că fapta nu există în materialitatea sa.

Astfel, s-a constatat că bunurile nu au intrat în proprietatea SC T.M. SA, nefiind înregistrate în contabilitatea societății, că tractoarele urmau să fie facturate la data achitării integrale și că rămâneau în custodia firmei, iar achitarea integrală nu s-a mai realizat, fila cec și biletele la ordin fiind refuzate la plată.

În favoarea inculpatului D.L.V. și a inculpatei V.D.F. au fost reținute circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita general bună anterioară a acestora și lipsa antecedentelor penale, coborându-se pedepsele sub minimul legal.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934, instanța nu a reținut circumstanța atenuantă arătată, textul incriminator nepermițând reținerea de circumstanțe atenuante.

Privitor la latura civilă a cauzei s-a apreciat să, cererile părților civile de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit prin infracțiunile săvârșite sunt îndreptățite, iar inculpatul nu a criticat întinderea pagubelor suferite de aceste societăți.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite de instanțe prin coroborarea declarațiilor inculpatului D.L.V., a declarațiilor inculpatei V.D.F. în faza de urmărire penală, a rapoartelor de constatare tehnico-științifică, a declarațiilor martorilor, a adreselor emise de bănci, a filelor cec, a biletelor la ordin, a facturilor, a proceselor-verbale și a contractelor depuse la dosar.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 126 din 8 iunie 2010 admis apelurile declarate de procuror și de inculpatul D.L.V. și a desființat în parte sentința primei instanțe.

Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul D.L.V. prin extinderea efectelor apelului și cu privire la inculpata V.F.D., după cum urmează:

- pentru inculpatul D.L.V., din infracțiunile prevăzute de art. 290, 215

1

alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. (pct. 1 rechizitoriu, fapta din 28 octombrie 2003), art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (4), art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) și alin. (5) C. pen., art.,23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 (pct. 2 din rechizitoriu, faptele din 9 iunie 2003, 15 iulie 2003, 12 septembrie 2003), art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. (pct. 3 din rechizitoriu, fapta din 12 decembrie 2003), art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen. (pct. 4 din rechizitoriu, fapta din 11 noiembrie 2003) în infracțiunile prevăzute de art. 215

1

alin. (1); 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) și alin. (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2); 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpata V.D.F. din infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3), de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3); de art. 290 C. pen. și de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului D.L.V. pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 215/1 alin. (1) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) și alin. (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a) și 76 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.L.V. la 3 ani și 4 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 4 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata prevenției de la 22 aprilie 2005 la 16 decembrie 2005.

În baza art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata V.D.F. la 2 ani închisoare.

În baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2), 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o lună închisoare.

În baza art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a) și 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 2 luni închisoare.

În baza art. 73 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile din apelurile declarate de procuror și de inculpatul D.L.V. și extinzând efectele apelului inculpatului și cu privire la inculpata V.D.F., a considerat că încadrarea juridică a faptelor este greșită și că cei doi făptuitori au comis infracțiunile în baza aceleiași rezoluțiuni, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a apreciat întemeiată critica din apelul declarat de procuror, în sensul că pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prin efectul circumstanțelor atenuante, potrivit art. 76 alin. (2) C. pen., pedeapsa putea fi coborâtă până la 3 ani și 4 luni închisoare și că astfel, pedeapsa aplicată de prima instanță de 3 ani închisoare este nelegală.

Relativ la infracțiunea prevăzută de art. 23 pct. 2 din Legea nr. 178/1934 s-a reținut că activitatea desfășurată de inculpat constând în achiziționarea de polietilenă și tablă, urmată de vânzarea mărfii, nu poate fi considerată activitate de consignație, în sensul acestei legi speciale, ci o activitate care intră în latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune comisă în forma continuată.

A mai fost primită critica din apelul declarat de procuror, în sensul greșitei neaplicări a dispozițiilor art. 64 lit. c) C. pen. pentru ambii inculpați.

În legătură cu susținerea inculpatului apelant, în sensul că nu a avut intenția de a comite infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, aceasta a fost considerată neîntemeiată.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a acționat cu intenție, că a indus în eroare părțile vătămate, cărora nu le-a adus la cunoștință că se afla în interdicție bancară și că s-a folosit de file cec și bilete la ordin emise în mod ilegal și fără acoperire.

Privitor la critica din apelul declarat de procuror, în sensul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților prin recunoașterea circumstanțelor atenuante, s-a considerat că aceasta nu este întemeiată și că, pentru ambii inculpați, fiind incidente dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. în raport de datele pozitive care îi caracterizează, respectiv, lipsa antecedentelor penale și conduita anterioară general bună, este justificată coborârea pedepselor sub minimul legal. Mai este de menționat că în apelul său, inculpatul D.L.V. nu a formulat critici privind latura civilă, fiind de acord cu plata sumelor pretinse de părțile civile.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.L.V.

În recursul declarat de procuror, așa cum a fost precizat la termenul de azi, s-a susținut în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 15 C. proc. pen. că pedepsele aplicate sunt greșite urmare a art. 74 lit. a) C. pen., sunt prea blânde față de gravitatea faptelor și că pentru infracțiunile prevăzute de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale.

La rândul său, inculpatul, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18, 15 și 14 a susținut că soluția de condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune este greșită în absența intenției de inducere în eroare a părții vătămate, că pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. s-a împlinit termenul prescripției speciale și că pedeapsa aplicată este prea severă, impunându-se reducerea și aplicarea art. 86

1

C. pen.

S-a mai susținut că sub aspectul laturii civile a fost efectuată expertiză contabilă privind întinderea prejudiciului.

Examinând decizia atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată întemeiat recursul declarat de procuror așa cum se va arăta în continuare și neîntemeiat recursul declarat de inculpat.

Din analiza actelor dosarului se constată că instanța de control judiciar a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Astfel, s-a reținut că inculpații, în calitate de administratori ai unor societăți comerciale, acționând în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale au indus în eroare părțile vătămate de la care au achiziționat mărfuri, promițându-le că plata se va face ulterior, prin instrumente de plată - file cec și bilete la ordin - care însă, nu aveau acoperire bancară, iar firma inculpatului D.L.V. se afla în interdicție bancară.

Mai mult, după preluarea mărfurilor de la furnizori, inculpatul le-a înstrăinat, banii rezultați nefiind folosiți la onorarea obligațiilor contractuale asumate, ci cheltuiți în interes personal.

Ca urmare a activităților ilicite întreprinse, inculpatul a produs părților civile induse sau menținute în eroare, la încheierea și executarea contractelor încheiate, un prejudiciu de peste 200.000 RON, ceea ce caracterizează infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) și alin. (5) C. pen., comisă în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Tot astfel, se constată că această activitate ilicită a fost săvârșită de inculpat prin întocmirea în fals a unor înscrisuri sub semnătură privată, respectiv file cec în care a consemnat date care nu corespundeau adevărului, ceea ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. comisă în condițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât ultimul act material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a consemnat la 12 decembrie 2003 prin completarea filei cec (semnată și ștampilată anterior de inculpata V.D.F.) în care se menționa la rubrica „emis la” data de 20 ianuarie 2004” și s-a consemnat împrejurarea necorespunzătoare adevărului că ASC T.M. SA a fi beneficiara unei creanțe asupra SC T.H.C. SRL, termenul prescripției speciale prevăzut de art. 122 lit. d) cu referire la art. 124 C. pen. de 7 ani și 6 luni se împlinește la 12 iunie 2011.

Așa fiind, instanța de control judiciar nu avea temeiuri legale de încetare a procesului penal pentru această infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Referitor însă la infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, comisă de inculpata V.D.F. la 5 septembrie 2003 constând în emiterea filei cec, deși nu avea disponibil în cont, termenul prescripției speciale prevăzut de art. 122 C. pen. de 4 ani și 6 luni împlinit la 6 martie 2008 și în această situație instanța de control judiciar trebuia să dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., lucru pe care însă nu l-a făcut.

Privitor la pedepsele aplicate pentru infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată se constată că acestea au fost individualizate în mod corect sub minimul prevăzut de lege prin reținerea în favoarea ambilor inculpați a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., avându-se în vedere conduita anterioară general bună a acestora în familie și comunitate și lipsa antecedentelor penale.

Se mai constată că aceste pedepse au fost aplicate cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., ținându-se seama de pericolul social grav al faptelor, împrejurările comiterii lor și de consecințele patrimoniale la care au fost expuse părțile civile păgubite.

În sfârșit, se mai constată că pedepsele stabilite pentru fiecare din infracțiunile reținute ca și pedepsele rezultante sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpaților și inserția lor în societate.

Așa fiind, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepselor, așa cum s-a cerut în recursul declarat în cauză.

Mai este de menționat, referitor la solicitarea inculpatului recurent D.L.V. de reducere a pedepsei și de aplicare a dispozițiilor art. 86

1

alin. (1) C. pen., că în cauză i s-a aplicat, potrivit art. 76 alin. (2) din același cod, o pedeapsă situată la minimul legal de 3 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe grave și că în cauză, existând concurs de infracțiuni și o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 4 luni nu se poate dispune, potrivit art. 86

1

alin. (3) C. pen. suspendarea executării sub supraveghere.

În consecință, criticile formulate în recursurile declarate de procuror și de inculpat în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu sunt întemeiate.

Referitor la soluționarea laturii civile se constată că pe parcursul întregului proces penal, inculpatul recurent a fost de acord cu despăgubirile solicitate de părțile civile și nu a contestat întinderea sumelor cerute. Așa fiind, alegația apărătorului inculpatului în sensul că s-ar fi impus efectuarea unei expertize contabile nu poate fi primită, neexistând îndoială privind prejudiciul cauzat.

Având în vedere considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de procuror și a casa decizia atacată, numai cu privire la dispoziția de condamnare a inculpatei V.D.F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Rejudecând în aceste limite, se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatei, în pedepsele componente

de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen.; 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. și de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 C. pen.,se va dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constatând intervenită prescripția răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. se va dispune recontopirea pedepselor pentru celelalte infracțiuni, urmând ca inculpata V.D.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Se vor aplica dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen. și se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Totodată, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.L.V. împotriva aceleiași decizii, cu obligarea inculpatului la cheltuielile judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatei V.D.F. să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 126 din 8 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Casează în parte decizia atacată numai cu privire la dispoziția de condamnare a inculpatei V.D.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Descontopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei V.D.F. în pedepsele componente de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen.; 1 lună închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen. pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) și art. 124 C. pen., încetează procesul penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constatând intervenită prescripția răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., recontopește pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. cu referire la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. și de 1 lună închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu referire la art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., urmând ca inculpata V.D.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.L.V. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpata V.D.F., în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 mai 2011.