ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 31/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 2050 din 15 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul R.G.D., Președinte al Sindicatului Salariaților din CNPAS în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, că acțiunea de față a fost formulată de reclamantul G.D. și nu de Sindicatul Salariaților din CNPAS.

În acest sens a constatat instanța de fond că, cererea a fost formulată ca o completare a acțiunii din dosarul nr. 7416/2/2010 în care calitatea de reclamant a aparținut persoanei fizice nu sindicatului al cărui președinte este acesta. În aceste condiții s-a apreciat că reclamantul nu este vătămat în mod personal prin actele a căror anulare o solicită astfel încât nu îi poate fi recunoscută calitatea procesuală activă în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 2050 din 15 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul R.G.D., în temeiul art. 304 C. proc.

civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Astfel, susține recurentul că, așa cum de altfel recunoaște și pârâtul în prima pagină a întâmpinării, a formulat cererea în calitatea de Președinte al Sindicatului din CNPAS, singura organizație sindicală din instituție potrivit legii la acea dată. În acest sens, se arată că Sindicatul potrivit Legii nr. 54/2003 apără interesele membrilor săi și implicit ale salariaților din instituție, ori în cauză au fost vătămate drepturile și interesele membrilor de sindicat prin aplicarea Ordinelor Ministrului Muncii nr. 614 și 615/27 iulie 2010. Mai susține recurentul că instanța de fond nu numai că nu i-a permis să facă dovada că membrii de sindicat și salariații din CNPAS au fost vătămați în drepturile lor legale, dar nu i-a permis nici să aducă dovezile din care să rezulte că Sindicatul pe care îl reprezenta era constituit potrivit legii, și că era președintele Sindicatului.

3. Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Prin cererea completatoare și precizatoare depusă la data de 13 decembrie 2010, în dosarul nr. 7416/2/2010 al Curții de Apel București, disjunsă în ședința publică din 14 decembrie 2010, recurentul-reclamant a solicitat anularea Ordinului nr. 614/2010 pentru aprobarea procedurii de restructurare și reorganizare la nivelul MMFPS precum și a Ordinului nr. 615 emis în vederea aplicării prevederilor H.G. nr. 662/2010 privind unele măsuri organizatorice și funcționale pentru ANOFM, CNPDAS, ANPS și Inspecția Muncii, emise la data de 27 iulie 2010 de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Este adevărat că potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, în vigoare la momentul sesizării instanței de fond, sindicatele puteau formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, însă acest lucru trebuia arătat în mod expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ceea ce nu se poate reține în prezenta cauză. Astfel, simpla indicare, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a calității reclamantului de președinte al Sindicatului Liber din CNPAS nu poate conduce la concluzia că cererea a fost promovată în numele respectivului sindicat, cum în mod nejustificat se susține prin cererea de recurs. În consecință, câtă vreme în cuprinsul cererii completatoare nu s-a arătat expres că se acționează în numele sindicatului, în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamantul a promovat acțiunea în nume propriu și nu în numele sindicatului a cărui președinte este.

În aceste condiții față de conținutul celor două acte administrative contestate, respectiv Ordinul nr. 614/27 iulie 2010 și Ordinul nr. 615/27 octombrie 2010, emise de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamantul nu este vătămat într-un drept al său ori într-un interes al său, în sensul art. 2 lit. o) și p) din LCA, și a conchis asupra lipsei calității procesual active a reclamantului, prin prisma art. 1 alin. (1) din același act normativ. Totodată, înscrisurile depuse de către recurentul-reclamant în recurs, mare parte aflate și la dosarul de fond, nu au relevanță sub aspectul legalității și temeiniciei hotărârii recurate, în condițiile în care nu s-a contestat calitatea recurentului-reclamant de președinte al Sindicatului Liber din CNPAS și nici legala constituire a respectivei forme asociative.

Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamantul R.G.D. împotriva Sentinței civile nr. 2050 din 15 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.