ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 31/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 2050 din 15 martie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea formulată de reclamantul R.G.D., Președinte al Sindicatului

Salariaților din CNPAS în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate

procesuală activă.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantului, că acțiunea de față a fost formulată de reclamantul

G.D. și nu de Sindicatul Salariaților din CNPAS.

În acest sens a

constatat instanța de fond că, cererea a fost formulată ca o completare a

acțiunii din dosarul nr. 7416/2/2010 în care calitatea de reclamant a aparținut

persoanei fizice nu sindicatului al cărui președinte este acesta.

În aceste condiții

s-a apreciat că reclamantul nu este vătămat în mod personal prin actele a căror

anulare o solicită astfel încât nu îi poate fi recunoscută calitatea procesuală

activă în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva Sentinței

nr. 2050 din 15 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a-VIII-a

contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul R.G.D., în

temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență,

următoarele:

Astfel, susține

recurentul că, așa cum de altfel recunoaște și pârâtul în prima pagină a

întâmpinării, a formulat cererea în calitatea de Președinte al Sindicatului din

CNPAS, singura organizație sindicală din instituție potrivit legii la acea

dată.

În acest sens, se

arată că Sindicatul potrivit Legii nr. 54/2003 apără interesele membrilor săi

și implicit ale salariaților din instituție, ori în cauză au fost vătămate

drepturile și interesele membrilor de sindicat prin aplicarea Ordinelor

Ministrului Muncii nr. 614 și 615/27 iulie 2010.

Mai susține

recurentul că instanța de fond nu numai că nu i-a permis să facă dovada că

membrii de sindicat și salariații din CNPAS au fost vătămați în drepturile lor

legale, dar nu i-a permis nici să aducă dovezile din care să rezulte că

Sindicatul pe care îl reprezenta era constituit potrivit legii, și că era

președintele Sindicatului.

de recurs

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare,

pentru următoarele considerente:

Prin cererea

completatoare și precizatoare depusă la data de 13 decembrie 2010, în dosarul

nr. 7416/2/2010 al Curții de Apel București, disjunsă în ședința publică din 14

decembrie 2010, recurentul-reclamant a solicitat anularea Ordinului nr.

614/2010 pentru aprobarea procedurii de restructurare și reorganizare la

nivelul MMFPS precum și a Ordinului nr. 615 emis în vederea aplicării

prevederilor H.G. nr. 662/2010 privind unele măsuri organizatorice și

funcționale pentru ANOFM, CNPDAS, ANPS și Inspecția Muncii, emise la data de 27

iulie 2010 de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Este adevărat că

potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, în vigoare la momentul

sesizării instanței de fond, sindicatele puteau formula acțiuni în justiție în

numele membrilor lor, însă acest lucru trebuia arătat în mod expres în

cuprinsul cererii de chemare în judecată, ceea ce nu se poate reține în

prezenta cauză. Astfel, simpla indicare, în cuprinsul cererii de chemare în

judecată, a calității reclamantului de președinte al Sindicatului Liber din

CNPAS nu poate conduce la concluzia că cererea a fost promovată în numele

respectivului sindicat, cum în mod nejustificat se susține prin cererea de

recurs.

În consecință, câtă

vreme în cuprinsul cererii completatoare nu s-a arătat expres că se acționează

în numele sindicatului, în mod corect instanța de fond a apreciat că

reclamantul a promovat acțiunea în nume propriu și nu în numele sindicatului a

cărui președinte este.

În aceste condiții

față de conținutul celor două acte administrative contestate, respectiv Ordinul

nr. 614/27 iulie 2010 și Ordinul nr. 615/27 octombrie 2010, emise de Ministrul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în mod corect instanța de fond a

apreciat că reclamantul nu este vătămat într-un drept al său ori într-un

interes al său, în sensul art. 2 lit. o) și p) din LCA, și a conchis asupra

lipsei calității procesual active a reclamantului, prin prisma art. 1 alin. (1)

din același act normativ.

Totodată,

înscrisurile depuse de către recurentul-reclamant în recurs, mare parte aflate

și la dosarul de fond, nu au relevanță sub aspectul legalității și temeiniciei

hotărârii recurate, în condițiile în care nu s-a contestat calitatea

recurentului-reclamant de președinte al Sindicatului Liber din CNPAS și nici

legala constituire a respectivei forme asociative.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală

și temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia,

recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de reclamantul R.G.D. împotriva Sentinței civile nr. 2050 din 15

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2012.