ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 304/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. A. Prin sentința penală nr. 269/PI din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 4641/30/2008, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei S.L. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei S.L. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Timiș a reținut că, prin rechizitoriul nr. 103/D/P/2008 din data de 6 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, înregistrat la data de 09 iunie 2008 sub număr unic de dosar 4641/30/2008, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata S.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată și deținere, fără drept, de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina acesteia, prin actul de inculpare, s-a reținut că, în cursul lunii martie 2008, în repetate rânduri, respectiv în data de 07 martie 2008 și 13 martie 2008 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus pe teritoriul României, prin două colete poștale expediate din SUA prin intermediul societății de curierat rapid SC D.H.L.I. România SRL, cantitatea totală de 1003 comprimate conținând ca substanță activă Hidrocodone (dihydrocodeinone), respectiv drog de mare risc inclus în Tabelul Anexă nr. II al Legii nr. 143/2000 și în Tabelul anexă nr. II al Legii nr. 339/2005, cu intenție de a le deține, fără drept, în vederea consumului propriu. În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatei (fila 62), a martorilor M.A.R.

(fila 63), M.C.V. (fostă G., fila 64), Z.G. (fila 91), martori propuși prin rechizitoriu. La termenul de judecată din data de 18 martie 2009 a fost audiată în calitate de martor în circumstanțiere numita S.E., mama inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată la fila 71. În ceea ce o privește pe martora propusă prin rechizitoriu S.S., la termenul de judecată din data de 15 aprilie 2009, apreciind ca nemaifiind utilă cauzei declarația acesteia raportat la probatoriul deja administrat în cauză, instanța a dispus să nu se mai procedeze la audierea acesteia, în condițiile art. 329 alin. (3) C. proc. pen. În apărare, inculpata, prin apărător ales, a depus o serie de înscrisuri în circumstanțiere, reprezentând declarații pe proprie răspundere date de medici și farmaciști din SUA, care au tratat-o pe inculpată.

În declarația dată în cursul judecății, inculpata a relatat că a beneficiat de un tratament special în California cu medicamentele care sunt descrise în rechizitoriu, în baza unei prescripții medicale din partea medicilor care o tratează în SUA. Inculpata a arătat că aceste comprimate i-au creat o stare de dependență, că își administra un număr destul de mare de comprimate, dar acest proces era controlat de medicii din străinătate și era datorat afecțiunilor sale anterioare. De asemenea, a arătat că a venit în România în luna octombrie 2008, luându-și cu ea aceste medicamente cu care a pătruns în țară fără a fi întrebată la vamă despre existența lor.

întrucât a rămas pe teritoriul României mai mult timp decât se aștepta și nu își putea procura aceste medicamente din țară, a apelat la asistentele sale din California care, pe baza rețetelor din SUA, urmau să achiziționeze aceste medicamente și să le expedieze in România prin intermediul serviciului de curierat rapid D.H.L.I. România SRL. Inculpata a arătat că acestea au fost expediate pe numele societății administrată de ea în România, respectiv a angajatei G.C., dar nu cu intenția de a induce în eroare cu privire la numele destinatarului, ci întrucât aceasta din urmă avea atribuții de a ridica corespondența. Inculpata a mai relatat că nu știe de ce asistentele sale din SUA nu au indicat pe colet faptul că acesta ar conține medicamente ci cremă de față, respectiv bomboane, iar aceste comprimate au fost învelite în staniol, dar relatează că intenția sa nu a fost niciodată de a ascunde conținutul acelui colet.

Inculpata a mai arătat că, urmare intervenției organelor de anchetă în ceea ce privește folosirea procedurii livrării supravegheate, s-a produs întârzierea ajungerii la destinație a coletului inițial. întrucât era dependenta de acele medicamente, a luat legătura cu reprezentantul DHL, martorul Z.G., care i-a comunicat că acest colet întârzie și nu cunoaște motivul întârzierii. În momentul în care a aflat că nu se cunoaște motivul, a sunat pe asistentele sale pentru a expedia un nou colet cu același număr de comprimate, lucru care s-a și întâmplat. Susținerile inculpatei legate de discuția avută cu agentul DHL au fost confirmate de acest martor prin declarația dată în cursul urmăririi penale cât și a judecății.

Martorul a relatat că este reprezentant al DHL și se ocupa cu importurile pentru persoane fizice. își amintește că a fost invitat de reprezentanții vămii pentru a-i aduce la cunoștință că în coletele inculpatei au fost găsite medicamente și că urma ca acestea să fie înlocuite cu altele, cu scopul identificării persoanelor implicate. A susținut că inculpata l-a sunat de 3 ori pentru a-l întreba despre motivele întârzierii, dar el i-a explicat că acest lucru se datorează Summit-ului NATO care era atunci în derulare la București. De asemenea, martorul a confirmat că este posibil ca inculpata să-i fi spus că în interiorul coletului sunt medicamente, astfel cum a declarat în cursul urmăririi penale.

În ce privește destinatarul trecut pe colete, martora M. (fosta G.) C., precum și martora M.A.R., persoanele care au ridicat coletele de la firma de curierat, au confirmat ipoteza susținută de inculpată, că acestea erau expediate pe numele societății inculpatei la care ele erau angajate, că, după momentul venirii în România a inculpatei și a soțului acesteia, au sosit un număr mare de colete expediate de asistentele din California și Milwakee, unde inculpata deținea două puncte de lucru și că erau, în general, aduse de f irma de curierat la sediul societății și doar pentru coletele cu medicamente au fost invitate la depozitul firmei de curierat.

În ce privește afecțiunile suferite de inculpată și necesitatea de a administra cele două tipuri de medicamente, a fost audiată mama inculpatei, martora S.E., care a precizat că fiica sa, după nașterea copilului în 2004, a avut probleme de sănătate atât de natură psihică, suferind o depresie, cât și ginecologică, iar urmare a problemelor medicale a primit tratament cu acele comprimate care au efect stupefiant dar care erau prescrise și administrate în mod legal pe teritoriul SUA și sub controlul medicilor. De asemenea, cu privire la consumul acestor medicamente de către inculpată, la caracterul stupefiant al acestora, inculpata a depus mai multe înscrisuri traduse, din partea medicilor care o tratează, prin care se confirma împrejurarea că inculpatei i-au fost prescrise, pe teritoriul SUA, mai multe rețete cu comprimate conținând ca substanță activă Hidrocodone în amestec cu acetominofena și că aceste medicamente era legale pe teritoriul SUA.

Pe de altă parte, medicul farmacist P.R.H., doctor în farmacie, a precizat în înscrisul depus de apărare că administrarea acestor medicamente se face pentru tratarea durerilor moderate sau severe, iar administrarea pe termen lung poate face ca acesta să fie mult mai tolerat de către consumator, ceea ce ar justifica nevoia crescută a inculpatei de administra un număr mai mare din acele comprimate zilnic. De asemenea, la dosarul de urmărire penală există declarații extrajudiciare ale asistentelor inculpatei, date în fața unui notar în SUA, persoane care au expediat aceste medicamente care au confirmat împrejurarea că au expediat medicamentele solicitate de inculpată pe baza rețetelor pe care aceasta le avea și pentru nevoile sale medicale.

Din examinarea probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt: Inculpata este cetățean român cu reședința în SUA, iar din 2009, potrivit propriilor susțineri, a dobândit cetățenie americană. Are reședința în California, dar fiind originară din Timișoara și-a înființat o societate comercială și în acest oraș unde urmează și cursurile unei instituții de învățământ superior. Potrivit propriilor susțineri, confirmate de mama sa, martora S.E., precum și de înscrisurile provenite de la diverși medici din SUA, aceasta a suferit mai multe afecțiuni care au necesitat tratament medicamentos, în perioada 2004 -2008.

Inculpata deține prescripții medicale din SUA, din care rezultă că i-au fost recomandate comprimate care aveau în conținutul lor hydrocodon, substanță care are un conținut stupefiant, ce este cuprinsă în tabelul anexa nr. II al Legii nr. 143/2000, constituind drog de mare risc, dar și în tabelul anexa nr. II al Legii nr. 339/2005 care reglementează regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante care prezintă interes în medicină și sunt supuse unui control strict. Potrivit înscrisurilor comunicate de medicii curanți ai inculpatei și specialiști în produse farmaceutice, declarația notarială a prof. P.R.H., dr. în farmacie, medicamentul de tip hydrocodone este larg răspândit pe teritoriul SUA, făcând parte din categoria narcoticelor cel mai frecvent prescrise.

Același specialist a confirmat faptul ca persoanele care folosesc aceste medicamente pot deveni dependente în caz de folosire continuă și pot înfrunta dificultăți în oprirea folosirii unor astfel de medicamente fără asistența personalului medical specializat. În octombrie 2008, inculpata a venit în România. Potrivit propriilor susțineri a intrat în țară cu un număr redus de astfel de comprimate, dar întrucât a realizat că va rămâne mai mult și aflând că nu poate achiziționa aceste comprimate din România, a solicitat asistentelor sale din SUA să-i expedieze pe baza rețetelor pe care le deținea legal în California, un număr de astfel de comprimate.

Pentru a se determina poziția subiectivă a inculpatei cu privire la săvârșirea infracțiunilor s-a considera relevant a se relata faptul, confirmat de acuzare, constând în aceea că aceasta ajunsese să consume un număr mare de astfel de comprimate pe zi, respectiv un număr de 20 - 25. Dependența de aceste substanțe nu este negată nici de inculpată, care afirma că la momentul respectiv era sub controlul medicilor săi pentru a încerca treptat să reducă această dependență și nici de actul de inculpare în care este inserat faptul că inculpata a săvârșit infracțiunile pe fondul unui abuz de medicamente de acest tip. La data de 07 martie 2008, a sosit pe Aeroportul internațional „Henri Coanda" Otopeni, prin intermediul societății de curierat rapid, coletul poștal pentru destinatarul G.C.V., expeditor fiind cetățeanul american C., soțul inculpatei, din Los Angeles SUA.

Potrivi adresei de la fila 1, vol. 1 d.u.p. și procesului verbal de constatare nr. 12939 din 11 martie 2008, fila 43 d.u.p., întocmit de S.S., având calitate de controlor vamal, urmare controlului fizic asupra coletului s-a constat că acesta conținea 550 comprimate care se presupunea că fac parte din categoria substanțelor supuse controlului național și a fost sesizată în acest sens IGPR - Poliția Judiciara - Direcția antidrog. La controlul vamal s-a constatat faptul că documentul de transport evidenția faptul că, conținutul coletului era compus din "3 bucăți creme de fața", iar la deschiderea acestuia au fost identificate o cutie crema de par VOLUMACTIV, o cutie de bomboane "Caramel" și o cutie argintie "LA PARIRIE", iar în interiorul lor existau pungi de plastic care conțineau comprimate ce s-au dovedit a fi medicamente cu conținut de hydrocodone.

De asemenea, s-a constat că, la data de 13 martie 2008, au sosit alte doua colete poștale, dintre care unul avea ca destinatar pe inculpata iar altul pe G.C. Cu ocazia deschiderii acestui din urma colet, s-a constat faptul că acest colet trebuia să conțină 4 creme de față, potrivit documentelor însoțitoare, dar la deschidere s-au găsit două tuburi de crema autobronzantă și mai multe pungi cu pastile, respectiv un număr de 507 bucăți care au fost ambalate separat, respectiv învelite în două punguțe și apoi în staniol, un număr de 160, respectiv 138 comprimate, într-un tub transparent din plastic un număr de 109 comprimate și într-o altă punguță de plastic un număr de 100 comprimate, care s-au dovedit a avea în conținutul lor aceeași substanță.

La deschiderea coletului expediat pe numele inculpatei S.L. , s-a stabilit că aceasta nu avea în conținutul său comprimate de natura celor care era în conținutul coletelor expediate pe numele G.C. Acuzarea a concluzionat că aceste comprimate, deși erau expediate pe numele numitei G.C., aveau ca destinatar real pe inculpată care, prin modalitatea de a indica drept destinatar pe angajata sa, încerca să ascundă activitatea sa infracțională. în sprijinul acestei ipoteze, acuzarea a arătat că au mai fost examinate și alte colete în care apare ca destinatar inculpata S.L. care nu conțineau substanțele de mai sus, iar acest aspect ar conduce la ideea că modalitatea de expediere aleasă de inculpată a fost premeditată.

Întrucât destinatarul acestui colet era martora G.C., persoana față de care s-au făcut inițial cercetări, s-a dispus efectuarea unor acte procedurale care reclama urgenta de către Direcțiile Teritoriale ale D.I.I.C.O.T. Existând suspiciunea că mai multe persoane ar fi implicate în aceasta activitate, precum și raportat la susținerile funcționarului vamal care a făcut examinarea materială a coletelor, constând în faptul că existența acestor comprimate era disimulată atât prin modalitatea de ambalare, cât și prin faptul că nu erau declarate, s-au efectuat, în faza actelor premergătoare, mai multe acte procedurale, respectiv autorizarea interceptării convorbirilor telefonice ale numitei G.C.

și audio - video în mediu ambiental, prin ordonanța procurorului nr. 24/A din 12 martie 2008, autorizarea efectuării unei livrări supravegheate de droguri, respectiv ordonanța procurorului nr. 23/A din 12 martie 2008, analize de laborator asupra comprimatelor ridicate din primul colet și care urmau să fie substituite, autorizarea introducerii investigatorilor sub acoperire, la data de 12 martie 2008, efectuarea unei percheziții corporale și a autovehiculului condus de G.C. după momentul ridicării coletelor. Urmare a acestor activități, finalizate cu constatarea unei infracțiuni flagrante, s-a dispus la data de 13 martie 2008 începerea urmării penale față de G.C., iar la data de 17 martie 2008 începerea urmăririi penale față de inculpată.

S-a stabilit astfel că inculpata este cea care a expediat aceste comprimate în România, pe adresa firmei sale din România, unde G.C. avea calitatea de administrator și care nu cunoștea ce este în conținutul acelui colet. Totodată, prin actul de acuzare, s-a arătat că inculpata cunoștea de la mama sa că introducerea in România a acelor comprimate nu este permisă de lege, iar prin modalitatea de a le expedia prin intermediul unei firme de curierat și pe numele angajatei sale a săvârșit infracțiunile de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată și deținere, fără drept, de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În ce privește autorizarea interceptărilor telefonice, se poate remarca că acestea au fost solicitate în temeiul art. 91 1 C. proc. pen. și art. 91 5 C. proc. pen., respectiv cu titlu provizoriu pe o perioadă de 48 de ore, iar prin încheierea pronunțată de Tribunalul București la data de 14 martie 2008, în dosar 168/AI/2008 s-a dispus confirmarea acestor măsuri și totodată s-a emis o autorizație de interceptare pe o perioadă de 28 de zile, instanța stabilind că a fost justificată această măsură provizorie și că o întârziere a obținerii autorizării ar fi putut aduce prejudicii activității de urmărire penală. Având a se pronunța asupra susținerilor inculpatei, prin apărător, prin care a relatat că toate aceste acte procedurale întocmite până la data de 13 martie 2008, dată când s-a început urmărirea penală împotriva învinuitei G.C.

sunt nelegale, instanța a stabilit că acestea nu au fost dispuse cu încălcarea legii și, față de obiectul cauzei, de existența unor indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni reglementate de Legea nr. 143/2000, aceste acte indicate mai sus puteau fi efectuate înainte de începerea urmăririi penale și erau necesare pentru identificarea autorilor faptelor incriminate. În ce privește inițierea procedurii livrării supravegheate, instanța nu a fost de acord cu opinia apărării, constând în aceea că organele de anchetă cunoșteau identitatea expeditorului și a destinatarului coletelor și, din acest motiv, nu se impunea folosirea acestui procedeu special. Este adevărat că organele de urmărire penală cunoșteau cine este expeditorul, precum și destinatarul coletelor, dar scopul Legii nr. 143/2000 este acela de prevenirea și combatere a traficului și consumului ilicit de droguri.

Or, în condițiile în care exista suspiciunea că în activitatea infracțională puteau fi implicate mai multe persoane, potrivit aceluiași text invocat de apărare, respectiv art. 1 lit. j) din Legea 143/2000, procurorul avea posibilitatea să apeleze la această metodă „în scopul descoperii activității infracționale (în întregime) și al identificării persoanelor implicate în aceste activități". Pe de altă parte, urmare a folosirii acestui procedeu a și fost stabilit în concret în ce a constat activitatea ilicită a inculpatei. Aceleași argumente sunt aplicabile și în ce privește autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire. Se poate remarca că aceștia au participat la desfășurarea operațiunii inițiate de procuror, în vederea strângerii de date privind existenta pretinsei infracțiuni, iar participarea acestora poate fi încuviințată în faza actelor premergătoare cu același scop, a strângerii probelor și identificării făptuitorilor.

Față de considerentele arătate, instanța a constatat că probele administrate de acuzare până la momentul începerii urmăririi penale nu au fost efectuate cu încălcarea legii, nefiind incidente prevederile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. Instanța nu a împărtășit punctul de vedere al apărării constând în aceea că probele administrate mai sus nu pot fi luate în considerate întrucât nu respectă procedura prev. de art. 224 alin. (3) C. proc. pen., respectiv de a fi consemnate într-un proces verbal de constatare a efectuării unor acte premergătore, întrucât aceste acte la care s-a făcut referire sunt reglementate distinct în legea specială, precum și în codul de procedură penală, iar efectuarea lor se face cu respectarea unei proceduri speciale care are caracter de normă specială față de prevederile art. 224 C. proc.

pen. și nu a fost în nici un mod încălcată de organele de urmărire penala. Instanța a înlăturat și apărarea inculpatei, constând în aceea că organele de urmărire au încălcat prevederile art. 19 1 și art. 19 2 din Legea nr. 143/2000, în sensul că nu s-a dispus evaluarea inculpatei în calitate de consumator de droguri astfel încât să beneficieze de facilitățile oferite de acel text, observând că norma de drept invocată nu este în vigoare, urmând să intre în vigoare odată cu noului C. pen., astfel cum este prevăzut prin art. 2 Legea nr. 522/2004. În ce privește vinovăția inculpatei cu privire la săvârșirea celor doua infracțiuni, instanța de fond a făcut următoarele constatări: Prin actul de acuzare se arată că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că a introdus în țară droguri de risc.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii indicate ar consta, în opinia acuzării, în acțiunea ilicită a inculpatei, de a expedia în România, acele comprimate care conțin substanțe narcotice și care, pe teritoriul României, sunt supuse unui regim special, respectiv fiind cuprinse în tabelul II din anexa la Legea nr. 339/2005 care reglementează regimul juridic al plantelor substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope. Prezenta lege stabilește regimul juridic privind cultivarea, producerea, fabricarea, depozitarea, comerțul, distribuția, transportul, deținerea, oferirea, transmiterea, intermedierea, achiziționarea, utilizarea și tranzitul pe teritoriul național ale plantelor spontane sau cultivate, substanțelor și preparatelor prevăzute în tabelele I, II și III din anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Substanța narcotică hydrocodon face parte din tabelul nr. II care face vorbire la aceste substanțe narcotice de interes pentru medicină și care sunt supuse unui control strict. Făcând parte din această categorie de substanțe, modalitatea de introducere în țară și consum a acestora pe teritoriul țării noastre este reglementată de acest act normativ, întrucât acestea, chiar dacă au un conținut de substanțe narcotice, sunt apreciate ca fiind posibil a fi utilizate în diferite situații care prezintă interes medical.

Potrivit art. 40 al aceluiași act normativ „Este interzisă deținerea, în orice scop, a plantelor, substanțelor și preparatelor prevăzute în tabelele I, II și III din anexă, în afară de cazul în care este autorizată, potrivit prevederilor prezentei legi și ale normelor metodologice de aplicare a acesteia" iar potrivit art. 41 condițiile în care călătorii pot deține medicamente ce conțin substanțe stupefiante și psihotrope vor fi stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Potrivit art. 49 al H.G. nr. 1915/2006, pentru aplicarea normelor metodologice de aplicarea a prevederilor Legii nr. 339/2005 „Persoanele fizice care intră pe teritoriul României cu medicamente ce conțin substanțe din tabelul II din anexa la Legea nr. 339/2005 au obligația de a face dovada că le dețin în mod legal, prin prezentarea unei prescripții medicale, a unui certificat medical sau a unui certificat pentru deținerea medicamentelor cu conținut stupefiant și psihotrop.

Cantitatea totală a medicamentelor deținute nu poate depăși necesarul de tratament prevăzut în documentul prezentat". Instanța a observat că acest act normativ stabilește metodologia ce trebuia urmată de persoanele fizice care introduc în țară medicamente care conțin substanțe care fac parte din categoria celor supuse controlului strict și în cuprinsul acestui act normativ precum și în legea cadru nu sunt prevăzute sancțiuni pentru situația nerespectării acestei metodologii.

Din textul art. 49 rezultă că persoanele fizice care introduc în țara astfel de medicamente au obligația de a face dovada că le dețin în mod legal, acestei obligații ce ar reveni persoanei fizice ce introduce sau pătrunde pe teritoriul țării cu astfel de medicamente îi corespunde și obligația corelativă a autorităților competente de a verifica dacă aceste medicamente supuse unui regim strict sunt deținute în mod legal, respectiv prin prezentarea unei prescripții medicale, a unui certificat medical sau a unui certificat pentru deținerea medicamentelor cu conținut stupefiant și psihotrop. Normele de mai sus fac referire în mod expres la situația în care o persoană fizică intră în țară având asupra sa astfel de medicamente și este supusă controlului vamal, context în care are obligația de a declara, respectiv a prezenta documentul din care rezultă că deține în mod legal acele medicamente.

În lipsa unei reglementări exprese legat de expedierea acestor medicamente, asemenea ipotezei analizată în speță, ca în situația în care inculpata a expediat sau solicitat expedierea acestor medicamente, se impunea de asemenea a se face dovada deținerii legale. Instanța de fond a apreciat că, în momentul în care aceasta a adus la cunoștința autorităților că deținea acele comprimate în baza unei prescripții medicale, s-a făcut dovada că nu este îndeplinită condiția imperativă prevăzuta de textul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv aceea de introducere în țară a acestor substanțe cu conținut narcotic fără drept.

Împrejurarea că medicamentele nu erau însoțite de prescripția medicală sau că inculpata nu a dat dovadă de diligentă, în sensul de a se interesa dacă pot fi expediate fără restricție aceste medicamente, nu pot fi apreciate ca fiind elemente suficiente care să conducă la angajarea răspunderii penale a acesteia cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de o asemenea gravitate. Pe de altă parte, modalitatea de ambalare a acestor medicamente, expedierea pe numele angajatei sale, sunt simple prezumții care nu sunt de natură să înlăture celelalte probe care toate fac dovada că inculpata deținea prescripții medicale care o îndreptățeau să consume acele medicamente pe teritoriul SUA și potrivit prevederilor textelor de mai sus, și pe teritoriul României.

Legea specială indicată mai sus nu precizează care este sancțiunea care intervine în situația în care persoana care deține sau obține în mod legal medicamente cu regim special nu are asupra sa la intrarea în țară sau nu este în măsură să prezinte un document justificativ în acest sens la momentul constatării acestei abateri. În jurisprudență s-a statuat în mod constant că situația persoanei care intră în țară având asupra sa medicamentele de mai sus și nu deține asupra sa un document justificativ, infracțiunea de introducere în țară de droguri fără drept se consumă în momentul în care se face controlul vamal asupra persoanei și se observă, concomitent cu momentul controlului, că acea persoană deține asupra sa droguri precum și faptul că nu avea aprobarea necesară.

în situația de față, instanța de fond a apreciat că această infracțiune se consumă în momentul în care s-a constatat dacă introducerea în țară a medicamentelor s-a făcut fără drept. Or, în opinia instanței de fond, la momentul identificării acelor medicamente în coletele expediate, organele de anchetă nu aveau toate datele necesare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 în ce privește activitatea inculpatei. După momentul începerii urmăririi penale, inculpata a făcut dovada existenței unei prescripții medicale care o îndreptățea să introducă în țară aceste medicamente cu respectarea dispozițiilor art. 49 din H.G.

1915/2006. Nerespectarea dispoziției de a prezenta efectiv acea prescripție medicală, adică o acțiune omisivă de a nu aduce la cunoștința autorităților la momentul controlului despre existența unei prescripții medicale, nu conduce la concluzia inexistentei unei prescripții medicale și, chiar dacă are caracter culpabil, nu are caracter penal și nu este de natură să stabilească în mod cert că inculpata a deținut aceste medicamente fără drept. Instanța de fond și-a însușit opinia apărării constând în faptul că nu sunt aplicabile în speță prevederile art. 700 din Legea nr. 5/2006 privind reforma în domeniul sănătății, întrucât acest text nu face referire la introducerea în țară de medicamente cu regim special, de către persoane fizice, ci la modul de autorizare, comercializare pe piața românească a acestui tip de medicamente.

Potrivit considerentelor expuse, prima instanță a constatat că, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sunt incidente prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., context în care a dispus achitarea inculpatei de sub această învinuire. Instanța nu a analizat susținerile apărării legate de incidența cazului de înlăturare a caracterului penal al faptei, apreciind că față de soluția de achitare prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu se mai impune analiza altor aspecte. În ce privește acuzația privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanța s-a pronunțat tot în sensul achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc.

pen. S-a imputat inculpatei că, în mod repetat, respectiv în data de 07 martie 2008 și în data de 13 martie 2008, ar fi deținut droguri de risc, respectiv acele comprimate conținând substanța denumită hydrocodon în vederea consumului propriu. Acțiunea ilicită ar fi constat în faptul că a solicitat asistentelor sale din California să-i expedieze aceste medicamente pentru consum propriu. Instanța de fond a apreciat că inculpata nu a intrat efectiv în posesia acelor comprimate pe teritoriul României, întrucât acestea au fost substituite ca urmare a desfășurării procedurii livrării supravegheate.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că deținerea acelor medicamente se putea face și prin intermediul altor persoane și că aceste medicamente au fost în posesia asistentelor inculpatei din California care le dețineau pentru aceasta, pentru considerentele evidențiate mai sus, această acțiune ilicită nu poate fi considerată ca fiind făcută fără drept, în condițiile în care medicamentele au fost eliberate pentru inculpată în baza unei prescripții medicale valabilă indubitabil pe teritoriul acestei țări. În consecință, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) s-a dispus achitarea inculpatei și de sub această învinuire.

B. Î mpotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei. în motivele de apel depuse la dosar se precizează că inculpata trebuia să facă dovada că deține legal acele medicamente, respectiv că i-au fost prescrise pentru tratarea unor boli de care suferă, dovadă pe care, la momentul descoperirii faptei, aceasta nu a efectuat-o. S-a mai precizat că cele două colete în care au fost ambalate cele 1003 comprimate „Watson", conținând hidrocodone, au fost ambalate în folie de staniol, tocmai pentru a nu fi descoperite la controlul vamal. Prin decizia penală nr. 131/A din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 4641/30/2008, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș . Curtea de Apel Timișoara a apreciat că apelul declarat de procuror nu este fondat, pentru următoarele motive. C. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., criticându-se și greșita achitare a inculpatei. Cu prilejul susținerii recursului, procurorul de ședință a invocat și cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin decizia penală nr. 1201 din 29 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. 4641/30/2008, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a casat decizia recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara. Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte a constatat că atât prima instanță cât și instanța de apel, au ignorat dispozițiile art. 3 C. proc. pen. privind aflarea adevărului, precum și prevederile art. 4, art. 278 și art. 378 C. proc.

pen., care consacră principiul rolului activ al instanțelor de judecată și astfel au comis o eroare gravă de fapt, făcând o apreciere greșită a probelor prin încrederea nejustificată dată unor probe și dând dovadă de lipsa rolului activ, nu au administrat toate probele pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, împrejurări care au condus la achitarea nejustificată a inculpatei S.L. S-a apreciat că această concluzie la care au ajuns instanțele de fond și de apel este în contradicție cu actele medicale invocate și cu dispozițiile legale care reglementează regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope din România.

În conformitate cu prevederile art. 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii 339/2005 „persoanele care intră pe teritoriul României cu medicamente ce conțin substanțe din tabelul II anexa a Legii 339/2005 au obligația de a face dovada că le dețin în mod legal, prin prezentarea unei prescripții medicale, a unui certificat medical sau a unui certificat pentru deținerea medicamentelor cu conținut stupefiant și psihotrop.

Cantitatea totală a medicamentelor deținute nu poate depăși necesarul de tratament prevăzut în documentul prezentat." Înalta Curte a apreciat că, din actele medicale aflate la dosarul cauzei, rezultă că, în perioada august 2004 - 16 ianuarie 2008, inculpatei i-au fost prescrise pentru diferite afecțiuni, tratamente cu medicamente ce aveau în conținut Hidrocodone, numărul de tablete variind între 8 și 60, însă în nici un caz nu i-au fost prescrise sute de astfel de tablete, cel puțin până la data de 16 ianuarie 2008, astfel că cele două cantități de tablete (Watson 853- 500 pastile și Watson 387-503 pastile) expediate inculpatei la datele de 7 martie 2008 și 13 martie 2008 depășesc cu mult prescripțiile medicale depuse în apărare.

În opinia Înaltei Curți, instanțele, în virtutea rolului activ, aveau obligația să administreze probe pentru a lămuri cauza sub toate aspectele și pentru a stabili o situație de fapt corectă, în sensul de a verifica dacă pentru tabletele Watson pe care inculpata Ie-a primit din SUA și pe care urma să le folosească pentru tratarea unor afecțiuni, avea prescripție medicală și pentru ce cantitate. Totodată, cu ocazia rejudecării în apel urma a se pune în discuție și schimbarea de încadrare juridică a faptei, astfel cum a fost solicitată de procuror în fața instanței de recurs. II. A. Urmare a casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub numărul 261/59/2011.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de apel formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ, precum și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probatoriului administrat în cursul procesului penal și dispozițiile legale aplicabile, pentru următoarele considerente: Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității, fiind rezultatul analizei complete și pertinente a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Astfel, în declarațiile sale, inculpata a arătat că nu a știut că respectivele produse farmaceutice sunt interzise în România, iar medicii din SUA au fost surprinși că a întâmpinat probleme de natură penală în România; că medicii nu i-au spus că aceste medicamente ar avea un regim special (fila 62 dosar tribunal).

Declarațiile inculpatei C.S.L. se coroborează cu situația medicală a acesteia, declarațiile notariale date de medicii P.A. și M.T. , declarațiile martorilor M.C.V., S.E., G.K., C.R., B.L. și Z.G. În ceea ce privește situația medicală a inculpatei, din înscrisurile depuse în fața primei instanțe și instanței de apel rezultă că, la prescrierea medicilor din Los Angeles, inculpata a ajuns să consume câte 20 de comprimate conținând „hidrocodone" pe zi, în perioada anilor 2004-2008 inculpata suferind de diverse afecțiuni, care au necesitat un tratament de specialitate. în cadrul acestui tratament, inculpatei i s-a prescris și medicamentul „Hidrocodon", despre care prof. P.R.H. (doctor farmacie) a precizat, în declarația notarială pe proprie răspundere, depusă la dosar, că „22.

Pe teritoriul SUA, Hidrocodonul este un medicament prescris legal. (...).24. Hidrocodonul poate fi prescris de un medic, dentist, veterinar, sau altă persoană care este licențiată și înregistrată sau îi este permis în alt mod de Guvernul Statelor Unite și respectivul Stat unde își desfășoară activitatea (...). 25. Orice emitent autorizat poate prescrie medicamente, și poate oferi mai multe prescripții, până la 90 de administrări zilnice, folosite de acele prescripții, în cele mai multe cazuri, un farmacist al oricărei farmacii aprobate de Stat și de Guvernul Statelor Unite ar administra mai apoi acele medicamente. 26. Medicamentele de tipul hidrocodonului sunt larg disponibile pe teritoriul Statelor Unite.

în zonele urbane, pot exista sute sau chiar mii de farmacii capabile de a acoperi o prescriere pentru hidrocodon. 27. Hidrocodonul este un agent analgezic pentru tratarea durerilor moderate până la cele severe. 28. Medicamentele pe bază de Hidrocodon sunt narcoticele cel mai frecvent prescrise în Statele Unite. Aproape 130 milioane de prescripții pentru produse care conțineau Hidrocodon au fost eliberate în anul 2006, conform Departamentului de Cercetare a Statelor Unite. 29. Există sute de denumiri comerciale pentru produse pe bază de Hidrocodon comercializate.

Multe sunt o combinație de produse și combinația cel mai des prescrisă este Hidrocodonul și acetaminofen care poate fi vândută sub numele comercial cum ar fi Vicodin, Lortab sau Lorcet.(...) 31.Hidrocodonul poate fi cel mai adesea prescris ca un paliativ în stadiile finale ale vieții atunci când o persoană se luptă cu o condiție dureroasă cum ar fi cancerul, sau ca urmare a unor probleme mai puțin grave cum ar fi afecțiuni ale unei părți ale corpului, ca urmare a unor intervenții chirurgicale cum ar fi operații la genunchi, intervenții stomatologice, și alte asemenea, sau ca urmare a altor dureri moderate sau severe de care suferă o persoană.(...) 33. În funcție de rata metabolismului fiecărei persoane, impactul diferitelor doze sau diferitelor cantități pot varia semnificativ de la o persoană la alta prin urmare, în funcție de reacția fiecărei persoane la Hidrocodon, doctorii pot varia cantitatea medicamentului prescris.

34. De multe ori Hidrocodonul poate avea un efect redus asupra celui care îl administrează dacă medicamentul este luat de-a lungul timpului. Adică, impactul medicamentului este diminuat în cazul unei persoane care ia medicamente, se așteaptă ca nu doar efectele secundare a narcoticelor cum ar fi Hidrocodonul să se diminueze de-a lungul timpului odată cu folosirea îndelungată a medicamentului, dar eficiența controlului durerii este cel mai probabil diminuată.(...) 36. Folosirea repetată a Hidrocodonului poate de asemenea duce la dependență dacă este folosit îndelungat. Adică, dacă o persoană a luat Hidrocodon mult timp, atunci când încearcă să înceteze să mai ia acel medicament, persoana va avea simptome fizice de renunțare care pot fi destul de incomode.

Acestea pot include dureri severe de cap, diaree, disconfort abdominal sever, fiori și alte simptome asimilate. Majoritatea persoanelor care iau cantități suficiente de Hidrocodon de-a lungul unei perioade semnificative de timp vor deveni fizic dependente de folosirea acestuia. Chiar dacă durerea nu îi mai afectează, unii pacienți pot încerca să continue să obțină narcotice cum ar fi hidrocodonul pentru a evita acele simptome de renunțare. Ideal, asemenea pacienți se vor obișnui fără narcotice cum ar fi Hidrocodonul prin o renunțare treptată supravegheată de medicul care a prescris medicamentul.

37. Persoanele care iau cantități semnificative de Hidrocodon de-a lungul timpului pot deveni dependente psihologic în caz de folosire continuă a medicamentului, chiar dacă este prescris și administrat corect". Din aceleași acte mai rezultă că, în principal, inculpatei i s-au prescris medicamentele „PERCOCET" și „VICODIN", ambele conținând substanța „Hidrocodon". Cu privire la aceste medicamente, același profesor P.R.H. a precizat că „2. Unul dintre numele comerciale ale acestui medicament este Vicodin care conține o combinație de hidrocodon și acetaminofen. Există de asemenea variante generice ale Vicodin produse de alte companii farmaceutice. O astfel de companie farmaceutică este Watson, care produce variante generice ale Vicodin care conțin o combinație de hidrocodon și acetaminofen.