ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 304/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 304/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

A. Prin sentința penală nr. 269/PI din 22 aprilie 2009

pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. 4641/30/2008, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei

S.L. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev de art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea

inculpatei S.L. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a

pronunța această sentință, Tribunalul Timiș a reținut că, prin rechizitoriul

nr. 103/D/P/2008 din data de 6 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Secția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, înregistrat la data de 09 iunie 2008 sub

număr unic de dosar 4641/30/2008, a fost trimisă în

judecată, în stare de libertate, inculpata S.L. pentru săvârșirea

infracțiunilor

de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată și

deținere, fără drept, de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina acesteia, prin actul de inculpare, s-a

reținut că, în cursul

lunii martie

2008, în repetate rânduri, respectiv în data de 07 martie 2008 și

13

martie 2008 și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus pe

teritoriul României, prin două colete poștale expediate din SUA prin

intermediul societății de curierat rapid SC D.H.L.I. România SRL, cantitatea

totală de 1003 comprimate conținând ca substanță activă Hidrocodone

(dihydrocodeinone), respectiv drog de mare risc inclus în Tabelul Anexă nr.

II

al Legii nr. 143/2000 și în Tabelul anexă nr.

II

al Legii nr. 339/2005, cu intenție de a le deține, fără

drept, în vederea consumului propriu.

În cursul

cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea

inculpatei (fila 62), a martorilor M.A.R. (fila

63), M.C.V.

(fostă G., fila 64), Z.G. (fila 91), martori propuși prin

rechizitoriu. La termenul de judecată din data de 18 martie 2009 a fost audiată

în calitate de martor în circumstanțiere numita S.E., mama inculpatei,

declarația acesteia fiind consemnată la fila 71. În ceea ce o privește pe

martora propusă prin rechizitoriu S.S., la termenul de judecată din data de 15

aprilie 2009, apreciind ca nemaifiind utilă cauzei declarația acesteia raportat

la probatoriul deja administrat în cauză, instanța a dispus să nu se mai

procedeze la audierea acesteia, în condițiile art. 329 alin. (3) C. proc. pen.

În apărare,

inculpata, prin apărător ales, a depus o serie de înscrisuri în

circumstanțiere, reprezentând declarații pe proprie răspundere date de medici

și farmaciști din SUA, care au tratat-o pe inculpată.

În declarația

dată în cursul judecății, inculpata a relatat că a beneficiat de un tratament

special în California cu medicamentele care sunt descrise în rechizitoriu, în

baza unei prescripții medicale din partea medicilor care o tratează în SUA.

Inculpata a arătat că aceste comprimate i-au creat o stare de dependență, că

își administra un număr destul de mare de comprimate, dar acest proces era

controlat de medicii din străinătate și era datorat afecțiunilor sale

anterioare. De asemenea, a arătat că a venit în România în luna octombrie 2008,

luându-și cu ea aceste medicamente cu care a pătruns în țară fără a fi

întrebată la vamă despre existența lor. întrucât a rămas pe teritoriul României

mai mult timp decât se aștepta și nu își putea procura aceste medicamente din

țară, a apelat la asistentele sale din California care, pe baza rețetelor din

SUA, urmau să achiziționeze aceste medicamente și să le expedieze in România

prin intermediul serviciului de curierat rapid D.H.L.I. România SRL.

Inculpata a

arătat că acestea au fost expediate pe numele societății administrată de ea în

România, respectiv a angajatei G.C., dar nu cu intenția de a induce în eroare

cu privire la numele destinatarului, ci întrucât aceasta din urmă avea

atribuții de a ridica corespondența.

Inculpata a

mai relatat că nu știe de ce asistentele sale din SUA nu au indicat pe colet

faptul că acesta ar conține medicamente ci cremă de față, respectiv bomboane,

iar aceste comprimate au fost învelite în staniol, dar relatează că intenția sa

nu a fost niciodată de a ascunde conținutul acelui colet. Inculpata a mai

arătat că, urmare intervenției organelor de anchetă în ceea ce privește

folosirea procedurii livrării supravegheate, s-a produs întârzierea ajungerii

la destinație a coletului

inițial. întrucât

era dependenta de acele medicamente, a luat legătura cu

reprezentantul DHL, martorul Z.G., care i-a

comunicat că acest

colet întârzie și nu cunoaște motivul întârzierii.

În momentul în

care a aflat că nu se cunoaște motivul, a sunat pe asistentele sale pentru a

expedia un nou colet cu același număr de comprimate, lucru care s-a și

întâmplat.

Susținerile

inculpatei legate de discuția avută cu agentul DHL au fost confirmate de acest

martor prin declarația dată în cursul urmăririi penale cât și a judecății.

Martorul a

relatat că este reprezentant al DHL și se ocupa cu importurile pentru persoane

fizice. își amintește că a fost invitat de reprezentanții vămii pentru a-i

aduce la cunoștință că în coletele inculpatei au fost găsite medicamente și că

urma ca acestea să fie înlocuite cu altele, cu scopul identificării persoanelor

implicate. A

susținut că inculpata l-a

sunat de 3 ori pentru a-l întreba despre motivele

întârzierii, dar el

i-a explicat că acest lucru se datorează Summit-ului NATO care era atunci în

derulare la București. De asemenea, martorul a confirmat că este posibil ca

inculpata să-i fi spus că în interiorul coletului sunt medicamente, astfel cum

a declarat în cursul urmăririi penale.

În ce privește destinatarul trecut pe colete,

martora M. (fosta

G.) C., precum și martora M.A.R., persoanele care au

ridicat coletele de la firma de curierat, au confirmat ipoteza susținută de

inculpată, că acestea erau expediate pe numele societății inculpatei la care

ele erau angajate, că, după momentul venirii în România a inculpatei și a

soțului acesteia, au sosit un număr mare de colete expediate de asistentele din

California și Milwakee, unde inculpata deținea două puncte de lucru și că erau,

în general, aduse de f

irma de curierat la sediul

societății și doar pentru coletele cu

medicamente au fost invitate la

depozitul firmei de curierat.

În ce privește

afecțiunile suferite de inculpată și necesitatea de a administra cele două

tipuri de medicamente, a fost audiată mama inculpatei, martora S.E., care a

precizat că fiica sa, după nașterea copilului în 2004, a avut probleme de

sănătate atât de natură psihică, suferind o depresie, cât și ginecologică, iar

urmare a problemelor medicale a primit tratament cu acele comprimate care au

efect stupefiant dar care erau prescrise și administrate în mod legal pe

teritoriul SUA și sub controlul medicilor.

De asemenea,

cu privire la consumul acestor medicamente de către inculpată, la caracterul

stupefiant al acestora, inculpata a depus mai multe înscrisuri traduse, din

partea medicilor care o tratează, prin care se confirma împrejurarea că

inculpatei i-au fost prescrise, pe teritoriul SUA, mai multe rețete cu

comprimate conținând ca substanță activă Hidrocodone în amestec cu

acetominofena și că aceste medicamente era legale pe teritoriul SUA. Pe de altă

parte, medicul farmacist P.R.H., doctor în farmacie, a precizat în înscrisul

depus de apărare că administrarea acestor medicamente se face pentru tratarea

durerilor moderate sau severe, iar administrarea pe termen lung poate face ca

acesta să fie mult mai tolerat de către consumator, ceea ce ar justifica nevoia

crescută a inculpatei de administra un număr mai mare din acele comprimate

zilnic.

De asemenea,

la dosarul de urmărire penală există declarații extrajudiciare ale asistentelor

inculpatei, date în fața unui notar în SUA, persoane care au expediat aceste

medicamente care au confirmat împrejurarea că au expediat medicamentele

solicitate de inculpată pe baza rețetelor pe care aceasta le avea și pentru

nevoile sale medicale.

Din examinarea

probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății

instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpata este

cetățean român cu reședința în SUA, iar din 2009,

potrivit propriilor susțineri, a dobândit cetățenie americană. Are

reședința

în California, dar fiind originară din Timișoara și-a

înființat o societate comercială și în acest oraș unde urmează și cursurile

unei instituții de învățământ superior.

Potrivit

propriilor susțineri, confirmate de mama sa, martora S.E., precum și de

înscrisurile provenite de la diverși medici din SUA, aceasta a suferit mai multe

afecțiuni care au necesitat tratament medicamentos, în perioada 2004 -2008.

Inculpata deține prescripții

medicale din

SUA, din care rezultă că i-au fost recomandate comprimate

care aveau în

conținutul lor hydrocodon, substanță care are un conținut stupefiant, ce este

cuprinsă în tabelul anexa nr.

II

al Legii nr. 143/2000,

constituind drog de mare risc, dar și în tabelul anexa nr.

II

al

Legii nr. 339/2005 care reglementează regimul juridic al plantelor,

substanțelor și preparatelor stupefiante care prezintă interes în medicină și

sunt supuse unui control strict.

Potrivit

înscrisurilor comunicate de medicii curanți ai inculpatei și specialiști în

produse farmaceutice, declarația notarială a prof. P.R.H., dr. în farmacie,

medicamentul de tip hydrocodone este larg răspândit pe teritoriul SUA, făcând

parte din categoria narcoticelor cel mai frecvent prescrise. Același specialist

a confirmat faptul ca persoanele care folosesc aceste medicamente pot deveni

dependente în caz de folosire continuă și pot înfrunta dificultăți în oprirea

folosirii unor astfel de medicamente fără asistența personalului medical

specializat.

În octombrie

2008, inculpata a venit în România. Potrivit propriilor

susțineri a intrat în țară cu un număr redus de astfel de comprimate,

dar

întrucât a realizat că va rămâne mai mult și aflând că nu poate

achiziționa aceste comprimate din România, a solicitat asistentelor sale din

SUA să-i expedieze pe baza rețetelor pe care le deținea legal în California, un

număr de astfel de comprimate.

Pentru a se

determina poziția subiectivă a inculpatei cu privire la săvârșirea

infracțiunilor s-a considera relevant a se relata faptul, confirmat de acuzare,

constând în aceea că aceasta ajunsese să consume un număr mare de astfel de

comprimate pe zi, respectiv un număr de 20 - 25. Dependența de aceste substanțe

nu este negată nici de inculpată, care afirma că la momentul respectiv era sub

controlul medicilor săi pentru a încerca treptat să reducă această dependență

și nici de actul de inculpare în care este inserat faptul că inculpata a

săvârșit infracțiunile pe fondul unui abuz de medicamente de acest tip.

La data de 07 martie

2008, a sosit pe Aeroportul internațional „Henri Coanda" Otopeni, prin

intermediul societății de curierat rapid, coletul poștal pentru destinatarul

G.C.V., expeditor fiind cetățeanul american C., soțul inculpatei, din Los

Angeles SUA.

Potrivi

adresei de la fila 1, vol. 1 d.u.p. și procesului verbal de constatare nr.

12939 din 11 martie 2008, fila 43 d.u.p., întocmit de S.S., având calitate de

controlor vamal, urmare controlului fizic

asupra

coletului s-a constat că acesta conținea 550 comprimate care se

presupunea

că fac parte din categoria substanțelor supuse controlului

național și a fost sesizată în acest sens IGPR -

Poliția Judiciara - Direcția

antidrog.

La controlul vamal s-a constatat faptul că

documentul de transport

evidenția faptul că, conținutul coletului era

compus din "3 bucăți creme

de fața",

iar la deschiderea acestuia au fost identificate o cutie crema de

par

VOLUMACTIV, o cutie de bomboane "Caramel" și o cutie argintie

"LA PARIRIE", iar în interiorul lor

existau pungi de plastic care conțineau

comprimate ce s-au dovedit a fi medicamente

cu conținut de hydrocodone.

De asemenea, s-a constat că, la data de 13 martie

2008, au sosit alte doua colete poștale, dintre care unul avea ca destinatar pe

inculpata iar

altul pe G.C. Cu ocazia deschiderii acestui din urma

colet, s-a constat faptul că acest colet trebuia să conțină 4 creme de față,

potrivit documentelor însoțitoare, dar la deschidere s-au găsit două tuburi de

crema autobronzantă și mai multe pungi cu pastile, respectiv un număr de 507

bucăți care au fost ambalate separat, respectiv învelite în două punguțe și

apoi în staniol, un număr de 160, respectiv 138 comprimate, într-un tub

transparent din plastic un număr de 109 comprimate și într-o altă punguță de

plastic un număr de 100 comprimate, care s-au dovedit a avea în conținutul lor

aceeași

substanță. La deschiderea coletului

expediat pe numele inculpatei S.L.

,

s-a stabilit că aceasta nu avea în conținutul său comprimate de

natura

celor care era în conținutul coletelor expediate pe numele G.C.

Acuzarea a

concluzionat că aceste comprimate, deși erau expediate pe numele numitei G.C.,

aveau ca destinatar real pe inculpată care, prin modalitatea de a indica drept

destinatar pe angajata sa, încerca să ascundă activitatea sa infracțională. în

sprijinul acestei ipoteze, acuzarea a arătat că au mai fost examinate și alte

colete în care apare ca destinatar inculpata S.L. care nu conțineau substanțele

de mai sus, iar acest aspect ar conduce la ideea că modalitatea de expediere

aleasă de inculpată a fost premeditată.

Întrucât

destinatarul acestui colet era martora G.C., persoana față de care s-au făcut

inițial cercetări, s-a dispus efectuarea

unor

acte procedurale care reclama urgenta de către Direcțiile Teritoriale

ale

D.I.I.C.O.T.

Existând

suspiciunea că mai multe persoane ar fi implicate în aceasta activitate, precum

și raportat la susținerile funcționarului vamal care a făcut examinarea materială

a coletelor, constând în faptul că existența acestor comprimate era disimulată

atât prin modalitatea de ambalare, cât și prin faptul că nu erau declarate,

s-au efectuat, în faza actelor premergătoare, mai multe acte procedurale,

respectiv autorizarea interceptării convorbirilor telefonice ale numitei G.C.

și audio - video în mediu ambiental, prin ordonanța procurorului nr. 24/A din 12

martie 2008, autorizarea efectuării unei livrări supravegheate de droguri,

respectiv ordonanța procurorului nr. 23/A din 12 martie 2008, analize

de laborator asupra comprimatelor ridicate din

primul colet și care urmau

să fie substituite, autorizarea introducerii

investigatorilor sub acoperire, la data de 12 martie 2008, efectuarea unei

percheziții corporale și a autovehiculului condus de G.C. după momentul

ridicării coletelor.

Urmare a acestor activități, finalizate cu

constatarea unei infracțiuni

flagrante, s-a dispus la data de 13 martie

2008 începerea urmării penale față de G.C., iar la data de 17 martie 2008

începerea urmăririi penale față de inculpată. S-a stabilit astfel că inculpata

este cea care a expediat aceste comprimate în România, pe adresa firmei sale

din

România, unde G.C. avea calitatea de

administrator și care nu

cunoștea ce este în conținutul acelui colet.

Totodată, prin

actul de acuzare, s-a arătat că inculpata cunoștea

de la mama sa că introducerea in România a acelor comprimate nu este

permisă

de lege, iar prin modalitatea de a le expedia prin intermediul unei firme de

curierat și pe numele angajatei sale a săvârșit infracțiunile de trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc în formă continuată și deținere, fără

drept, de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzute de art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În ce privește

autorizarea interceptărilor telefonice, se poate remarca că acestea au fost

solicitate în temeiul art. 91

1

C. proc. pen. și art. 91

5

C.

proc. pen., respectiv cu titlu provizoriu pe o perioadă de 48 de ore, iar prin

încheierea pronunțată de Tribunalul București la data de 14 martie 2008, în

dosar 168/AI/2008 s-a dispus confirmarea acestor măsuri și totodată s-a emis o

autorizație de interceptare pe o perioadă de 28 de zile, instanța stabilind că

a fost justificată această măsură provizorie și că o întârziere a obținerii

autorizării ar fi putut aduce prejudicii activității de urmărire penală.

Având a se

pronunța asupra susținerilor inculpatei, prin apărător, prin care a relatat că

toate aceste acte procedurale întocmite până la data de 13 martie 2008, dată

când s-a început urmărirea penală împotriva învinuitei G.C. sunt nelegale,

instanța a stabilit că acestea nu au fost dispuse cu încălcarea legii și, față

de obiectul cauzei, de existența unor indicii cu privire la săvârșirea unor

infracțiuni reglementate de Legea nr. 143/2000, aceste acte indicate mai sus

puteau fi efectuate înainte de începerea urmăririi penale și erau necesare

pentru identificarea autorilor faptelor incriminate.

În ce privește

inițierea procedurii livrării supravegheate, instanța nu a fost de acord cu

opinia apărării, constând în aceea că organele de anchetă cunoșteau identitatea

expeditorului și a destinatarului coletelor și, din acest motiv, nu se impunea

folosirea acestui procedeu special. Este adevărat că organele de urmărire

penală cunoșteau cine este expeditorul, precum și destinatarul coletelor, dar

scopul Legii nr. 143/2000 este acela de prevenirea și combatere a traficului și

consumului ilicit de droguri. Or, în condițiile în care exista suspiciunea că

în activitatea infracțională puteau fi implicate

mai multe persoane, potrivit

aceluiași text invocat de apărare, respectiv

art. 1 lit. j) din Legea 143/2000, procurorul avea posibilitatea să apeleze la

această metodă „în scopul descoperii activității infracționale (în întregime)

și al identificării persoanelor implicate în aceste activități".

Pe de altă

parte, urmare a folosirii acestui procedeu a și fost stabilit în concret în ce

a constat activitatea ilicită a inculpatei.

Aceleași

argumente sunt aplicabile și în ce privește autorizarea folosirii

investigatorilor sub acoperire. Se poate remarca că aceștia au participat la

desfășurarea operațiunii inițiate de procuror, în vederea strângerii de date

privind existenta pretinsei infracțiuni, iar participarea acestora poate fi

încuviințată în faza actelor premergătoare cu același scop, a strângerii

probelor și identificării făptuitorilor.

Față de

considerentele arătate, instanța a constatat că probele administrate de acuzare

până la momentul începerii urmăririi penale nu au fost efectuate cu încălcarea

legii, nefiind incidente prevederile art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Instanța nu a împărtășit

punctul de vedere al apărării constând în aceea că probele administrate mai sus

nu pot fi luate în considerate întrucât nu respectă procedura prev. de art. 224

alin. (3) C. proc. pen., respectiv de a fi consemnate într-un proces verbal de

constatare a efectuării unor acte premergătore, întrucât aceste acte la care

s-a făcut referire sunt reglementate distinct în legea specială, precum și în

codul de procedură penală, iar efectuarea lor se face cu respectarea unei

proceduri speciale care are caracter de normă specială față de prevederile art.

224 C. proc. pen. și nu a fost în nici un mod încălcată de organele de urmărire

penala.

Instanța a

înlăturat și apărarea inculpatei, constând în aceea că organele de urmărire au

încălcat prevederile art. 19

1

și art. 19

2

din Legea nr.

143/2000, în sensul că nu s-a dispus evaluarea inculpatei în calitate de

consumator de droguri astfel încât să beneficieze de facilitățile oferite de

acel text, observând că norma de drept invocată nu este în vigoare, urmând să

intre în vigoare odată cu noului C. pen., astfel cum este prevăzut prin art. 2

Legea nr. 522/2004.

În ce privește

vinovăția inculpatei cu privire la săvârșirea celor doua infracțiuni, instanța

de fond a făcut următoarele constatări:

Prin actul de

acuzare se arată că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., constând în aceea că a introdus în țară droguri de risc. Elementul

material al laturii obiective a infracțiunii indicate ar consta, în opinia

acuzării, în acțiunea ilicită a inculpatei, de a expedia în România, acele

comprimate care conțin substanțe

narcotice

și care, pe teritoriul României, sunt supuse unui regim special, respectiv

fiind cuprinse în tabelul

II

din anexa la Legea nr. 339/2005 care

reglementează regimul juridic al plantelor substanțelor și preparatelor

stupefiante și psihotrope.

Prezenta lege

stabilește regimul juridic privind cultivarea, producerea, fabricarea,

depozitarea, comerțul, distribuția, transportul,

deținerea, oferirea, transmiterea, intermedierea, achiziționarea,

utilizarea

și tranzitul pe teritoriul național ale plantelor spontane

sau cultivate, substanțelor și preparatelor prevăzute în tabelele

I, II

și III din anexa care face parte integrantă din

prezenta lege. Substanța narcotică hydrocodon face parte din tabelul nr.

II

care face vorbire la aceste substanțe narcotice de interes

pentru medicină și care sunt supuse unui control strict.

Făcând parte

din această categorie de substanțe, modalitatea de introducere în țară și

consum a acestora pe teritoriul țării noastre este reglementată de acest act

normativ, întrucât acestea, chiar dacă au un conținut de substanțe narcotice,

sunt apreciate ca fiind posibil a fi utilizate în diferite situații care

prezintă interes medical. Potrivit art. 40 al aceluiași act normativ „Este

interzisă deținerea, în orice scop, a plantelor, substanțelor și preparatelor

prevăzute în tabelele

I, II

și III din anexă, în afară

de cazul în care este autorizată, potrivit prevederilor prezentei legi și ale

normelor metodologice de aplicare a acesteia" iar potrivit art. 41

condițiile în care călătorii pot deține medicamente ce conțin substanțe

stupefiante și psihotrope vor fi stabilite în normele metodologice de aplicare

a prezentei legi.

Potrivit art.

49 al H.G. nr. 1915/2006, pentru aplicarea normelor

metodologice de aplicarea a prevederilor Legii nr. 339/2005 „Persoanele

fizice care intră pe teritoriul României cu medicamente ce conțin

substanțe din tabelul

II

din anexa la Legea nr.

339/2005 au obligația de a face dovada că le dețin în mod legal, prin

prezentarea unei prescripții medicale, a unui certificat medical sau a unui

certificat pentru deținerea medicamentelor cu conținut stupefiant și psihotrop.

Cantitatea totală a medicamentelor deținute nu poate depăși necesarul de

tratament prevăzut în documentul prezentat".

Instanța a

observat că acest act normativ stabilește metodologia ce trebuia urmată de

persoanele fizice care introduc în țară medicamente care conțin substanțe care

fac parte din categoria celor supuse controlului strict și în cuprinsul acestui

act normativ precum și în legea cadru nu sunt prevăzute sancțiuni pentru

situația nerespectării acestei metodologii.

Din textul

art. 49 rezultă că persoanele fizice care introduc în țara

astfel de medicamente au obligația de a face

dovada că le dețin în mod

legal, acestei obligații ce ar reveni

persoanei fizice ce introduce sau pătrunde pe teritoriul țării cu astfel de

medicamente îi corespunde și obligația corelativă a autorităților competente de

a verifica dacă aceste medicamente supuse unui regim strict sunt deținute în

mod legal, respectiv prin prezentarea unei prescripții medicale, a unui

certificat medical sau a unui certificat pentru deținerea medicamentelor cu

conținut stupefiant și psihotrop.

Normele de mai sus fac referire în mod expres la

situația în care o

persoană fizică intră în țară având asupra sa astfel

de medicamente și

este supusă controlului

vamal, context în care are obligația de a declara,

respectiv a prezenta

documentul din care rezultă că deține în mod legal acele medicamente. În lipsa

unei reglementări exprese legat de

expedierea

acestor medicamente, asemenea ipotezei analizată în speță,

ca în

situația în care inculpata a expediat sau solicitat expedierea acestor

medicamente, se impunea de asemenea a se face dovada deținerii legale. Instanța

de fond a apreciat că, în momentul în care aceasta a adus la cunoștința

autorităților că deținea acele comprimate

în

baza unei prescripții medicale, s-a făcut dovada că nu este îndeplinită

condiția

imperativă prevăzuta de textul art. 3 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, respectiv aceea de introducere în

țară a acestor substanțe

cu conținut narcotic fără drept.

Împrejurarea

că medicamentele nu erau însoțite de prescripția medicală sau că inculpata nu a

dat dovadă de diligentă, în sensul de a se interesa dacă pot fi expediate fără

restricție aceste medicamente, nu pot fi apreciate ca fiind elemente suficiente

care să conducă la angajarea răspunderii penale a acesteia cu privire la

săvârșirea unei infracțiuni de o asemenea gravitate. Pe de altă parte,

modalitatea de

ambalare a acestor

medicamente, expedierea pe numele angajatei sale,

sunt simple prezumții

care nu sunt de natură să înlăture celelalte probe care toate fac dovada că

inculpata deținea prescripții medicale care o îndreptățeau să consume acele

medicamente pe teritoriul SUA și potrivit prevederilor textelor de mai sus, și

pe teritoriul României.

Legea specială

indicată mai sus nu precizează care este sancțiunea care intervine în situația

în care persoana care deține sau obține în mod legal medicamente cu regim

special nu are asupra sa la intrarea în țară sau nu este în măsură să prezinte

un document justificativ în acest sens la momentul constatării acestei abateri.

În

jurisprudență s-a statuat în mod constant că situația persoanei care intră în

țară având asupra sa medicamentele de mai sus și nu deține asupra sa un

document justificativ, infracțiunea de introducere în țară de droguri fără

drept se consumă în momentul în care se face controlul vamal asupra persoanei

și se observă, concomitent cu momentul controlului, că acea persoană deține

asupra sa droguri precum și faptul că nu avea aprobarea necesară. în situația

de față, instanța de fond a apreciat că această infracțiune se consumă în

momentul în care s-a constatat dacă introducerea în țară a medicamentelor s-a

făcut fără drept.

Or, în opinia

instanței de fond, la momentul identificării acelor

medicamente în coletele expediate, organele de anchetă nu aveau toate

datele

necesare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 în ce

privește activitatea inculpatei.

După momentul începerii urmăririi penale, inculpata

a făcut dovada

existenței unei prescripții medicale care o îndreptățea

să introducă în țară aceste medicamente cu respectarea dispozițiilor art. 49

din H.G. 1915/2006. Nerespectarea dispoziției de a prezenta efectiv acea

prescripție medicală, adică o acțiune omisivă de a nu aduce la cunoștința

autorităților la momentul controlului despre existența unei

prescripții medicale, nu conduce la concluzia

inexistentei unei prescripții medicale și, chiar dacă are caracter culpabil, nu

are caracter penal și nu

este de natură să stabilească în mod cert că

inculpata a deținut aceste medicamente fără drept.

Instanța de fond și-a însușit opinia apărării

constând în faptul că nu

sunt aplicabile în speță prevederile art. 700

din Legea nr. 5/2006 privind reforma în domeniul sănătății, întrucât acest text

nu face referire la introducerea în țară de medicamente cu regim special, de

către persoane fizice, ci la modul de autorizare, comercializare pe piața

românească a acestui tip de medicamente.

Potrivit

considerentelor expuse, prima instanță a constatat că, în ceea ce privește

infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sunt

incidente prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

context în care a dispus achitarea inculpatei de sub această învinuire.

Instanța nu a

analizat susținerile apărării legate de incidența cazului de înlăturare a

caracterului penal al faptei, apreciind că față de

soluția de achitare prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen. nu se mai

impune

analiza altor aspecte.

În ce privește acuzația privind săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 4

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

instanța

s-a pronunțat tot în sensul achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și

art.

10 lit. d) C. proc. pen. S-a imputat inculpatei că, în mod repetat, respectiv

în data de 07 martie 2008 și în data de 13 martie 2008, ar fi deținut droguri

de risc, respectiv acele comprimate conținând substanța denumită hydrocodon în

vederea consumului propriu. Acțiunea ilicită ar fi constat în faptul că a

solicitat asistentelor sale din California să-i expedieze aceste medicamente

pentru consum propriu.

Instanța de

fond a apreciat că inculpata nu a intrat efectiv în posesia acelor comprimate

pe teritoriul României, întrucât acestea au

fost

substituite ca urmare a desfășurării procedurii livrării supravegheate.

Pe

de altă parte, chiar dacă s-ar admite că deținerea acelor medicamente se putea

face și prin intermediul altor persoane și că aceste medicamente au fost în

posesia asistentelor inculpatei din

California

care le dețineau pentru aceasta, pentru considerentele

evidențiate mai

sus, această acțiune ilicită nu poate fi considerată ca fiind făcută fără

drept, în condițiile în care medicamentele au fost eliberate pentru inculpată

în baza unei prescripții medicale valabilă indubitabil pe teritoriul acestei

țări.

În consecință,

s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiuni și, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art.

10 lit. d) s-a dispus achitarea inculpatei și de

sub această învinuire.

B. Î

mpotriva acestei sentințe penale a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând-o pentru

netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatei. în

motivele de apel depuse la dosar se precizează că inculpata trebuia să facă

dovada că deține

legal acele medicamente,

respectiv că i-au fost prescrise pentru tratarea

unor boli de care

suferă, dovadă pe care, la momentul descoperirii faptei, aceasta nu a

efectuat-o. S-a mai precizat că cele două colete în care au fost ambalate cele

1003 comprimate „Watson", conținând hidrocodone, au fost ambalate în folie

de staniol, tocmai pentru a nu fi descoperite la controlul vamal.

Prin decizia penală nr. 131/A din 30 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara în dosar nr. 4641/30/2008, în

baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș .

Curtea de Apel Timișoara a apreciat că apelul

declarat de procuror

nu este fondat, pentru următoarele motive.

C.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, invocând cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., criticându-se și

greșita achitare a inculpatei.

Cu prilejul

susținerii recursului, procurorul de ședință a invocat și cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării

juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei din infracțiunea prev. de art.

4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic.

art. 41

alin. (2) C. pen., în infracțiunea

prev.

de

art. 20 C. pen. raportat la art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia penală nr. 1201 din 29 martie 2010

pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în dosar nr.

4641/30/2008, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, s-a casat

decizia recurată

și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de

Apel

Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte a

constatat că atât prima

instanță cât și instanța de apel, au ignorat

dispozițiile art. 3 C. proc. pen. privind

aflarea

adevărului, precum și prevederile art. 4, art. 278 și art. 378 C. proc. pen.,

care

consacră principiul rolului activ al instanțelor de judecată și astfel au comis

o eroare gravă de fapt, făcând o apreciere greșită a probelor prin încrederea

nejustificată dată unor probe și dând dovadă de lipsa

rolului activ, nu au administrat toate probele pentru lămurirea cauzei

sub

toate aspectele, împrejurări care au condus la achitarea

nejustificată a inculpatei S.L. S-a apreciat că această concluzie la care au

ajuns instanțele de fond și de apel este în contradicție cu actele medicale

invocate și cu dispozițiile legale care reglementează regimul juridic al

plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope din România.

În

conformitate cu prevederile art. 49 din Normele metodologice de aplicare a

Legii 339/2005 „persoanele care intră pe teritoriul României cu medicamente ce

conțin substanțe din tabelul

II

anexa a Legii 339/2005

au obligația de a face dovada că le dețin în mod legal,

prin prezentarea unei prescripții medicale, a unui certificat medical

sau a unui certificat pentru deținerea medicamentelor cu conținut stupefiant și

psihotrop. Cantitatea totală a medicamentelor deținute nu poate depăși

necesarul de tratament prevăzut în documentul prezentat."

Înalta Curte a

apreciat că, din actele medicale aflate la dosarul cauzei, rezultă că, în

perioada august 2004 - 16 ianuarie 2008, inculpatei i-au fost prescrise pentru

diferite afecțiuni, tratamente cu medicamente ce aveau în conținut Hidrocodone,

numărul de tablete variind între 8 și 60, însă în nici un caz nu i-au fost

prescrise sute de astfel de tablete, cel puțin până la data de 16 ianuarie

2008, astfel că cele două cantități de tablete (Watson 853- 500 pastile și

Watson 387-503 pastile) expediate inculpatei la datele de 7 martie 2008 și 13

martie 2008 depășesc cu mult prescripțiile medicale depuse în apărare.

În opinia

Înaltei Curți, instanțele, în virtutea rolului activ, aveau obligația să

administreze probe pentru a lămuri cauza sub toate aspectele și pentru a

stabili o situație de fapt corectă, în sensul de a verifica dacă pentru

tabletele Watson pe care inculpata Ie-a primit din SUA și pe care urma să le

folosească pentru tratarea unor afecțiuni, avea prescripție medicală și pentru

ce cantitate.

Totodată, cu

ocazia rejudecării în apel urma a se pune în discuție și schimbarea de

încadrare juridică a faptei, astfel cum a fost solicitată de procuror în fața

instanței de recurs.

II.

A. Urmare a casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare,

dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub numărul 261/59/2011.

Analizând

legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma motivelor de

apel formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TIMIȘ, precum și din oficiu

conform art. 371 alin. (2)

C. proc. pen.,

instanța de apel a apreciat că hotărârea atacată este legală și

temeinică,

în deplină concordanță cu ansamblul probatoriului administrat în cursul

procesului penal și dispozițiile legale aplicabile, pentru următoarele

considerente:

Starea de fapt reținută de prima instanță

corespunde realității, fiind

rezultatul analizei complete și pertinente

a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării

judecătorești. Astfel, în declarațiile sale, inculpata a arătat că nu a știut

că respectivele produse farmaceutice sunt interzise în România, iar medicii din

SUA au fost surprinși că a întâmpinat probleme de natură penală în România; că medicii

nu i-au spus că aceste medicamente ar avea un regim special

(fila 62 dosar tribunal). Declarațiile inculpatei

C.S.L.

se coroborează cu situația medicală a acesteia, declarațiile

notariale date de medicii P.A. și M.T.

,

declarațiile

martorilor M.C.V., S.E., G.K., C.R., B.L. și Z.G. În ceea ce privește situația

medicală a inculpatei, din înscrisurile depuse în fața primei instanțe și

instanței de apel rezultă că, la prescrierea medicilor din Los Angeles,

inculpata a ajuns să consume câte 20 de comprimate conținând „hidrocodone"

pe zi, în perioada anilor 2004-2008 inculpata suferind de diverse afecțiuni,

care au necesitat un tratament de specialitate. în cadrul acestui tratament,

inculpatei i s-a prescris și medicamentul „Hidrocodon", despre care prof. P.R.H.

(doctor farmacie) a precizat, în declarația notarială pe proprie răspundere,

depusă la dosar, că „22. Pe teritoriul SUA, Hidrocodonul este un medicament

prescris legal. (...).24. Hidrocodonul poate fi prescris de un medic, dentist,

veterinar, sau altă persoană care este licențiată și înregistrată sau îi este

permis în alt mod de Guvernul Statelor Unite și respectivul Stat unde își

desfășoară activitatea (...). 25. Orice emitent autorizat poate prescrie

medicamente, și poate oferi mai multe prescripții, până la 90 de administrări

zilnice, folosite de acele prescripții, în cele mai multe cazuri, un farmacist

al oricărei farmacii aprobate de Stat și de Guvernul Statelor Unite ar

administra mai apoi

acele medicamente. 26.

Medicamentele de tipul hidrocodonului sunt larg

disponibile pe

teritoriul Statelor Unite. în zonele urbane, pot exista sute sau chiar mii de

farmacii capabile de a acoperi o prescriere pentru hidrocodon. 27. Hidrocodonul

este un agent analgezic pentru tratarea durerilor moderate până la cele severe.

prescrise în Statele Unite. Aproape 130 milioane de prescripții pentru produse

care conțineau Hidrocodon au fost eliberate în anul 2006, conform

Departamentului de Cercetare a Statelor Unite. 29. Există sute de denumiri

comerciale pentru produse pe bază de Hidrocodon comercializate. Multe sunt o

combinație de produse și combinația cel mai des prescrisă este Hidrocodonul și

acetaminofen care poate fi vândută sub numele comercial cum ar fi Vicodin,

Lortab sau Lorcet.(...) 31.Hidrocodonul poate fi cel mai adesea prescris ca un

paliativ în stadiile finale ale vieții atunci când o persoană se luptă cu o

condiție dureroasă cum ar fi cancerul, sau ca urmare a unor probleme mai puțin

grave cum ar fi afecțiuni ale unei părți ale corpului, ca urmare a unor intervenții

chirurgicale cum ar fi operații la genunchi, intervenții stomatologice, și alte

asemenea, sau ca urmare a altor dureri moderate sau severe de care suferă o

persoană.(...) 33.

În funcție de

rata metabolismului fiecărei persoane, impactul diferitelor doze sau

diferitelor cantități pot varia semnificativ de la o persoană la alta prin

urmare, în funcție de reacția

fiecărei persoane

la Hidrocodon, doctorii pot varia cantitatea

medicamentului prescris.

administrează dacă medicamentul este luat de-a lungul timpului.

Adică,

impactul medicamentului este diminuat în cazul unei persoane care ia

medicamente, se așteaptă ca nu doar efectele secundare a narcoticelor cum ar fi

Hidrocodonul să se

diminueze de-a lungul timpului

odată cu folosirea îndelungată a

medicamentului, dar eficiența

controlului durerii este cel mai probabil diminuată.(...)

a Hidrocodonului poate de asemenea duce la dependență dacă este folosit

îndelungat. Adică, dacă o persoană a luat Hidrocodon mult timp, atunci când

încearcă să înceteze să mai ia acel medicament, persoana va avea simptome

fizice de renunțare care pot fi destul de incomode. Acestea pot include dureri severe

de cap, diaree, disconfort abdominal sever, fiori și alte simptome asimilate. Majoritatea

persoanelor care iau cantități suficiente de Hidrocodon de-a lungul unei

perioade semnificative de timp vor deveni fizic dependente de folosirea

acestuia. Chiar dacă durerea nu îi mai afectează, unii pacienți pot încerca să

continue să obțină narcotice cum ar fi hidrocodonul pentru a evita acele

simptome de renunțare. Ideal, asemenea pacienți se vor obișnui fără narcotice

cum ar fi Hidrocodonul prin o renunțare treptată supravegheată de medicul care

a prescris medicamentul.

care iau cantități semnificative de

Hidrocodon

de-a lungul timpului pot deveni dependente psihologic în caz

de folosire

continuă a medicamentului, chiar dacă este prescris și administrat

corect". Din aceleași acte mai rezultă că, în principal, inculpatei i s-au

prescris medicamentele „PERCOCET" și „VICODIN", ambele conținând substanța

„Hidrocodon". Cu privire la aceste

medicamente,

același profesor P.R.H. a precizat că „2. Unul

dintre numele comerciale

ale acestui medicament este Vicodin care conține o combinație de hidrocodon și acetaminofen.

Există de asemenea variante generice ale Vicodin produse de alte companii farmaceutice.

O astfel de companie farmaceutică este Watson, care produce variante generice

ale Vicodin care conțin o combinație de

hidrocodon

și acetaminofen. 3. Aceste medicamente Watson pe bază de

hidrocodon și acetaminofen

sunt sub forma unor comprimate iar producătorul și-a inscripționat denumirea pe

aceste comprimate.

«Watson 853» și «Watson 387» sunt produse ale

producătorului Watson

în vederea

distingerii acestor medicamente, și identificării acestora din o

serie

de alte combinații de acetaminofen și hidrocodon disponibile. 4. Hidrocodon

este un analgezic semi-sintetic derivat din morfină și unul din multele

medicamente din familia opoidelor, un analgezic folosit pentru durerile

moderate până la cele severe. 5. Un al doilea analgezic

din familia opoidelor este oxicodonul. Este de asemenea un agent semi-

narcotic

derivat din morfină. 6. Ca și hidrocodonul, oxicodonul este un medicament larg

prescris pentru durerile moderate până la cele severe pe teritoriul Statelor

Unite. 7. Unul dintre cele mai cunoscute nume comerciale sub care oxicodonul

este disponibil este Percocet. Percocet

este

o combinație de oxicodon și acetaminofen. 8. Doctorii care prescriu

Vicodin

(care conține hidrocodon) pot de asemenea avea în vedere prescrierea de

Percocet (care conține oxicodon) de vreme ce au aceleași proprietăți, ambele

combină un narcotic semi-sintetic cu

acetaminofen,

și ambele sunt folosite pentru tratarea durerilor moderate

până la

severe. 9. În același mod, atât Percocet cât și Vicodin, și variantele generice

ale aceluiași medicament, au același impact asupra persoanei dacă este

administrat pe termen lung. Fiecare medicament creează o probabilitate

semnificativă de a da dependență, astfel cum este detaliat în prima mea

declarație pe propria răspundere, și fiecare medicament poate ajunge să fie

mult mai tolerat de către consumator determinat de consumul îndelungat" (a

se vedea înscrisul depus la termenul de judecată din 15 aprilie 2009).

De asemenea,

martora M.C.V. (fostă G.), (fila 64 dosar tribunal) a precizat că „aceasta este

bolnavă și beneficiază de un tratament în acest sens". Mai mult, mama

inculpatei,

martora S.E., a menționat că

„Tot în acea perioadă fiica

mea și-a făcut mai multe intervenții de

natură stomatologică, iar tratamentul se compunea din Watson și hidrocodeină.

Reconstrucția dentară s-a întins pe o perioadă de aproximativ doi ani, perioadă

în care fiica mea a urmat acest tratament prescris pentru durere. De trei patru

ori pe zi, două, respectiv trei tablete. În momentul în care am venit în

România împreună cu fiica mea, acesteia i se epuizaseră medicamentele, aceasta

s-a adresat angajatelor sale din SUA să ia legătura cu medicii pentru a-i

prelungi prescripția medicală și pentru a-i trimite alte medicamente, pentru că

prescripția inițială era făcută pentru o lună de zile. Eu am considerat normal

să apeleze la acei medici care cunoșteau istoricul bolii fiicei mele. Noi

intenționam să mai rămânem în țară încă două luni și nu mi s-a părut prea mare

cantitatea de medicamente prescrise, întrucât fiica mea le lua după recomandarea

medicilor. Eu consider că într-adevăr aceste medicamente îi creau o dependență

fiicei mele, mai ales cele pentru depresie, dar consider că toate

medicamentele, mai ales cele pentru durere, dau o dependență, dar aveam

încredere în modul cum medicii din SUA au prescris aceste m

edicamente. În momentul de față fiica mea nu mai

are nevoie de acele

medicamente întrucât i-a fost întreruptă furnizarea

acestora, apreciindu-se că este vindecată. Eu nu i-am spus niciodată martorei G.C.

că fiica mea ar fi avut probleme cu drogurile sau despre tratamentul care îi

era administrat fiicei mele" (fila 71 dosar tribunal).

Cu privire la

pastilele găsite în coletele expediate în luna martie 2008, inculpata a

precizat că „întrucât vizita mea în România s-a prelungit eu am vorbit cu

asistentele mele din California pentru a-mi trimite o cantitate mai mare de

pastile pentru că devenisem dependentă de acestea. Eu consumam circa 20 de

pastile pe zi în acea perioadă.

Precizez că

asistentele mele mi-au trimis aceste medicamente care erau

puse în cutii de cremă de față sau învelite în

staniol. Eu nu am înțeles de

ce acestea au optat pentru această

modalitate de a-mi trimite medicamentele. Eu țin să precizez că aceste colete

au fost trimise pe numele angajatelor mele din România nu pentru a ascunde

adevăratul destinatar, ci erau trimise pe numele firmei iar eu cred că patronii

firmei nu trebuie să ridice corespondența. Eu nu am considerat în nici un

moment acele colete ca fiind ceva ascuns. Eu doar le-am spus

angajatelor mele că trebuie să primesc un colet

personal iar acestea l-au

ridicat în numele meu. Eu am primit mai multe

colete cât timp am stat în România cu produse personale. A existat o

corespondență între

angajatele mele din

România și cele din SUA prin care erau anunțate că

urma să sosească un

colet" (fila 62 dosar tribunal).

În acest sens,

sunt și declarațiile date în fata unui notar din SUA

de G.K., C.R. și B.L., depuse în cursul urmăririi penale. Astfel, în

declarația sa, G.K. a

relatat că, în calitate de asistentă a inculpatei,

i-a expediat acesteia „medicamente în vederea tratării dânsei pentru anumite

stări medicale. Medicamentele pe care le-am trimis d-nei S. au fost întotdeauna

pentru uz personal și din câte am la

cunoștință în baza necesităților sale medicale. De curând, d-na S. m-a rugat să

îi trimit articole personale

către România, dar din păcate, am avut o

urgență medicală și nu am putut să o ajut pe d-na S. în acest sens. În schimb,

am rugat-o pe R.C., menajera care îi ajută pe d-na S. și d-nul C. la domiciliul

acestora din Los Angeles, California să le trimită. Din câte am

la cunoștință, acesta a luat medicamentele

prescrise pentru d-na S.,

Ie-a pus în pungi de plastic și Ie-a

împachetat în folie pentru protecție și transport ușor, și Ie-a trimis către

d-na S. în România" (fila 58 din vol.

II

de

urmărire penală).

Totodată, în declarația dată de C.R. s-a precizat

că, în

calitate de menajeră a Inculpatei, a fost rugată „de către K.G.,

care este asistenta d-nei S., să trimit articole personale și medicamente către

d-na S. care pe atunci se afla în România. Am făcut acest lucru la jumătatea

lunii martie 2008. Din cauză că sticlele de

plastic

în care medicamentele erau păstrate erau voluminoase, am decis

să iau

medicamentele și să le pun în pungi de plastic, și apoi să le asigur cu folie

de aluminiu deoarece m-am gândit că era o modalitate mai sigură de a le trimite

în România. După cunoștințele mele, d-na S. folosește aceste medicamente pentru

nevoile sale medicale

personale după cum au

fost prescrise de către medicii și/sau dentiștii la

care se duce"

(fila 55 din dosarul de urmărire penală).

În același sens este și declarația asistentei

inculpatei, B.L.

, aceasta menționând că „printre atribuțiile mele s-a

numărat să expediez pachete către d-na S. prin DHL Servicii de Curierat, în

România unde d-na S. întreține o casă pentru

familia dânsei. Era un

lucru obișnuit să îi trimit lucruri ca jucări,

așternuturi de pat și alte astfel de articole de îngrijire personală. în plus,

am expediat și medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală către d-na

S.. Acestea au fost întotdeauna trimise către d-na S. pentru uz personal și din

câte înțeleg în baza necesităților sale medicale. Cel mai recent i-am trimis

medicamente la jumătatea lunii martie 2008" (fila 52 din dosarul de

urmărire penală).

Instanța de

apel a apreciat că nu se poate concluziona că inculpata a ascuns conținutul

coletelor expediate din SUA, întrucât, îngrijorată de întârzierea inexplicabilă

a acestora, l-a contactat telefonic pe martorul Z.G. (agent de import al

D.H.L.I.), căruia, după ce și-a declinat identitatea, i-a spus că în pachet se

găsesc medicamente. Astfel, martorul Z.G. a menționat că a discutat la telefon

cu inculpata C.S.L. și aceasta i-a spus că ea este expeditorul coletelor,

colete care conțin medicamente, ceea ce confirmă susținerea inculpatei, care a

precizat în fața instanței de judecată că „pe agentul de la DHL l-am sunat și

am purtat o discuție și i-am spus că aștept niște medicamente care sunt

importante pentru sănătatea mea. Țin să mai precizez că săptămâna trecută am

primit cetățenia americană".

A mai reținut

instanța de apel că aceste probe se coroborează și cu declarațiile notariale

date de medicii P.A. și M.T., depuse în fața instanței de apel. Astfel, în

declarația autentificată de notar, dr. P.A. arată că inculpata a fost pacienta

sa, că i-a acordat asistență

stomatologică/medicală din anul 2004, că din

cauza condițiilor grave și

a toleranței scăzute la durere, i-a prescris acesteia medicamente care conțin

combinația Acetaminofen și Hidrocodon sau Oxicodon, că inițial a început să

administreze între 6 și 8 tablete în cursul a 24 ore, iar la sfârșitul anului

2007 și începutul anului 2008 lua până la

15-20

calmante pe zi. în același sens, este și declarația autentificată la notar, a

doctorului M.T. care a arătat că inculpata a dezvoltat o toleranță la Oxicodon

că „trebuia să administreze cel puțin cantitatea respectivă zilnic pe lângă

al